![]() |
![]() |
|
|
|
|||||||
| Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
![]() |
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Capy, trebuie sa inveti sa vezi putin si dincolo de o anumita exprimare, la ceea ce vrea sa spuna parintele Staniloae. Hai sa-ti dau un exemplu. Sf Chiril al Alexandriei are o exprimare care suna asa: "O singura fire intrupata a lui Dumnezeu Logosul".
Daca ne luam strict dupa litera, atunci Sf Chiril era monofizit. Dar cu siguranta Sf Chiril NU a vrut sa spuna ca Hristos avea o singura fire. La fel la parintele Staniloae: cand parintele spune ca Persoana Dumnezeiasca Fiului a devenit si persoana omeneasca, parintele NU vrea sa spuna ca a devenit un nou ipostas adaugat celui al Cuvantului, ci vrea sa spuna ca El a devenit persoana firii omenesti. De altfel, asta reiese si din alte citate din opera parintelui. Teologii se mai critica intre ei. Si Zizioulas a fost criticat de Larchet, si pe buna dreptate fiindca personalismul lui extrem iese din linia sfintilor parinti. De altfel, Larchet imi pare astazi un teolog mult mai riguros si decat Zizioulas, si decat Lossky sau altii. Asa ca nu are rost sa vanam erori dogmatice si erezii. Iar eu nu ti-am raspuns filozofic. Ti-am raspuns asa cum trebuia sa raspund fiindca tu nu intelegi ce spui, ci repeti automat niste vorbe de care habar nu ai. Si sfintii parinti au folosit filosofia si logica. Sf Ioan Damaschin era un filosof si logician redutabil in traditia aristotelica. Si este considerat primul scolastic. Dar se pare ca trebuie sa mai si intelegi ce spui, NU doar sa repeti mecanic vorbe. Nici pe Zizioulas nu l-ai priceput. |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Si trebuie sa mai inveti ceva Capy, ceva ce trebuia sa stii deja:
Ca NU conteaza ce crede Zizioulas despre Staniloae, ci ce crede Dumnezeu despre Staniloae. Asta asa ca de la un filosof. |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Si pune mana pe Teologia icoanei, in legatura cu subiectul nostru.
Ce e icoana? Eikon in greaca- imagine, portret. Al cui? Al unei firi? NU!!! Ci al unei persoane. De aici te las sa descoperi singur. Dar repet, esti in afara paradoxului crestin. Repet ce zice Sf. Damaschin : ACEEASI UNICA PERSOANA, CREATA SI NECREATA. La persoana se refera. Si iarasi : Persoana, desi unica, are insusirile firii. |
|
#4
|
|||
|
|||
|
Capy, mai am o intrebare: cumva faci parte din BOSV?
Macar sa stim cu cine vorbim. Nu de alta dar astia ataca mereu BOR. Ne fac ecumenisti, eretici, apostati. Se iau de parintele Cleopa, de alti mari duhovnici. Iar acum se pare ca a venit si randul par Staniloae sa fie catalogat ca eretic, ecumenist etc. |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Cine este BOSV ?
|
|
#6
|
|||
|
|||
|
Nu e cineva, ci ceva. O secta cu mimetism ortodox, care ridica calendarul liturgic la nivel de dogma. Eretici.
|
|
#7
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#8
|
|||
|
|||
|
Ioan Cezar, ceea ce ai spus este de mare frumusete si profunzime.
Eu insumi poate am avut uneori un ton nepotrivit. Dar ma supara incercarea unora de a injosi un teolog ca parintele Staniloae. Sunt anumite persoane despre care ar trebui sa ai o anumita pietate cand vorbesti. Nu adulatie tampa, dar respect si pietate. Rusii de exemplu ar trebui sa aiba pietate fata de un Dostoievski sau un Serafim de Sarov (dau un exemplu). La noi, parintele Staniloae e un asemenea exemplu. Pai ce ar insemna de plida, sa ne apucam noi acum sa-l criticam pe Sf Ioan gura de aur ca, vezi doamne, ar fi sustinut ca maica Domnului ar fi avut si pacate personale usoare ? Nu prea era ortodox. Ba daca stau sa ma gandesc mai bine, chiar si la Sf Chiril al Alexandriei gasim ceva exprimari dubioase, cel putin dubioase. Ba chiar si la Sf Grigore de Nyssa. Si la Vasile cel mare. Valeu, ce ne facem? Si eu care credeam ca sunt sfinti ortodocsi. Am exagerat putin dar asta ca sa arat unde duce atitudinea asta certareata de care ai pomenit. |
|
#9
|
|||
|
|||
|
Citat:
Sper să fie și cu folos. * Multe subiecte, multe topice s-au pulverizat din pricina atitudinii interlocutorilor: noi nu am cultivat o împreună-reflecție asupra unor teme sau texte, ci dimpotrivă, am întreținut o reciprocă respingere adeseori infantil-gregară. Un joc al ostilităților, o ceartă cu ifose țățești. În ton cu moda vremii sau cine știe, în duh tradițional certăreț... Ori de-a dreptul pădureț (nealtoit). Frumoasă însă îmi pare, și de mare folos, întâmplarea ca frații să se adune pentru a cerceta cu bună-voință nenumăratele nuanțe și implicații ale unui text, punînd laolaltă mai degrabă decât a susține exclusivist un mod sau altul de interpretare. Competitivitatea dusă până la absurd ne toacă nervii, ne sleiește puterile - dăruite, parcă, pentru ceva mai bun... În toate sunt și limite, totuși! Tehnic vorbind, cu trimitere la text în general, se pare că ne e greu să înțelegem că un text nu se epuizează prin el însuși ci, așa cum cunoaște orice lector care meditează la taina lecturii, textul se îmbogățește (și, cumva, renaște) în relația cu cititorul său. Un text în sine nu înseamnă nimic (sau înseamnă totuși ceva - simple scrijelituri) și începe să devină ceva doar în relația cu un om sau mai mulți. (și doar pomenesc acum, în treacăt, de relația cititorului cu Biserica, de relația cu Duhul Sfânt) Scriptura însăși e doar un obiect, o carte, care în sine e nimic. Nimic altceva decât un oarecare obiect, unul care șade în așteptare, pe care poți să îl folosești până una alta în loc de un scăunel, de pildă. Dar Biblia începe să devină ceva (sau altceva) atunci când un cititor în limba ei o deschide și începe să citească... Iar această relație vie text-cititor, cunoaște infinite nuanțe așa încât cred că este întotdeauna unică și originală, prin bogăția ei în toate sensurile și cu toate implicațiile posibile. Încât e de mirare că noi oamenii rămânem fixați, anchilozați, pironiți de-a dreptul pe o interpretare/înțelegere/re-prezentare a textului, când mai degrabă s-ar cuveni să ne desfătăm (până la o limită) cu nesfârșitele oglindiri ale lecturii și să urmărim cu interes impactul acestor roade în viața noastră, a fiecăruia și a tuturor. Cred că Duhul Sfânt nu a coborât în Sinoade ca să pironească taine în texte (iar faptul că Moise a coborât cu texte scrise pe piatră nu înseamnă că textul era de piatră...:)), ci dimpotrivă, să ajute la formularea lor pre limba duhului nostru așa încât noi să ne deschidem unui drum dincolo de text, iar nu să ne închidem în certitudini interpretative sterile, intelectualiste și individualiste. Nu cădere în literă voiește Duhul, ci deschidere a duhului în Duh (prin mijlocirea și a literei, de pildă). Mulțumesc frumos, Bogdan, pentru consistentele tale intervenții. Iertare dacă am neînțeles ceva, cumva... Doamne ajută! Last edited by Ioan_Cezar; 16.03.2015 at 17:39:10. |
|
#10
|
|||
|
|||
|
Citat:
Citat:
Citat:
Așadar, lasă bolboroseala și filozofeala aristotelică și nu o mai confunda cu teologia propovăduită de către Sfinții Părinții! Pune mâna pe o carte de dogmatică autentică, cum sunt cele ale teologului Nikolaos Matsoukas și învață să faci deosebirea între teologie și filozofeală. Nikolaos Matsoukas îți va explica limpede cum să faci deosebirea dintre teologie și filozofie, fiindcă era specializat atât pe teologie cât și pe filozofie! Last edited by Capy; 16.03.2015 at 21:13:28. |
|
|