Post de bucate sau post de pacate...???

[AlinB]

Care is bunii crestini aia de ti-au sarit in cap?
Soacra? Sefa? Ca "sotul" cred ca iti dai seama ca nu poti sa-l incadrezi aici, oricat te-ai stradui, nici macar cat te-ai straduit sa-l faci "sotul".

[fallen]

Acum nu o sa ma apuc sa nominalizez pe nimeni, unu la mana ca intr-adevar nu stiu care cat de bun crestin este, iar dintre cei care sunt, nu vreau sa acuz pe cineva pe nedrept, poate omul chiar a avut bune intentii, uneori mustrarile sunt facute in scop de indreptare.

Nici eu nu sunt bun crestin, si eu as sari in capul unora care nu-si fac treaba...dar am observat ca n-are absolut niciun rost...nu se rezolva nimic. Nici cu frumosul, nici cu " uratul". La rugaminti ti se raspunde cu promisiuni ( care nu se concretizeaza ever) , la eventualele amenintari...probabil cu alte mitocanii...cei care sunt nesimtitori au aceeasi reactie si la una si la alta. Si n general se bate calu' care trage; daca de la aia nesimtiti nupoti sa obti nimic, atunci te iei de cei care sunt sensibili la critici si amenintari...bine, mie mi-e urat de amenintari ca de dracu, mai ales ca de cele mai multe ori nu sunt intemeiate, sunt facute doar asa la intimidare...chiar daca uneori mi s-ar parea amuzant sa fac si eu asta, ma gandesc ca e urat fata de cei care sunt sensibili si chiar sufera, si riscant in fata celor care sunt rai...dar sincer intre unul care te roaga frumos sa nu il uiti si sa faci ceva pt el, sa-ti achiti o datorie, si unul care face urat si te ameninta ( ? ), mai multe sanse sunt sa-l uiti sau sa-l ignori pe cel binevoitor decat pe cel amenintator...cu toate ca, nu stii intotdeauna ce rau anume ti-ar putea face, dar ti-e urat de scandal si de ocari...insa mai grav e ca pana la urma trebuie sa ne achitam datoriile si fata de aia buni care ne pasuiesc, si fata de aia rai si neingaduitori...

( aveam un patron vecin, l-au dat afar proprietarii pan la urma, era foarte mitocan, venea seara facea scandal ca n-au avut vanzare, unele dintre vanzatoare ripostau, comentau, pe cateva le-a dat afara, altele au plecat singure, doar una tacea si nu zicea nimic, dar reactiile lui erau egale, tot injura, scuipa, dadea cu piciorul in navete, etc..iar cand s-a desfintat pravalia, a pus-o pe liber, nu a luat-o la fabrica sau la alt punct...deci se pare ca nu a apreciat pozitiv tacerea ei si lipsa dereactie ; dar acum nu stiu daca turcul cu pricina era bun crestin sau macar bun musulman :)...nici macar ca ateu nu cred ca putea fi considerat bun :) )

In fine, mai sunt cate unii nu stiu cat de buni/ de crestini, care insa ajung sa fie exasperati de ineficienta si aparenta indolenta a celor de langa sau din subordinea lor, chiar a propriilor consoarte, si gasesc ca sunt motivati, indreptatiti, sa-i mai ameninte, sa mai bage frica in ei, sau sa-i ocarasca, poate " se simt"...de ex un vecin al meu s-a plans de fata cu mine si cu nevasta-sa, ca de cand a nascut adica de cateva zile nu mai face nimic de mancare si prin casa...acum io inteleg ca omu era coplesit si depasit de situatie, si ca avrut cu faza asta sa o faca sa se simta intr-in fel, dar...a facut-o doar sa planga si sa se rusineze, si probabil sa-l injure in gand...iar treburile a continuat sa si le faca la fel ca inainte, adica...mai anevoie, ca daca era chiar sa nu vrea, sa creada ca i se cuvine sa refuze anumite indatoriri, reactia ei ar fi fost alta...adica multe dintre noi, asa bune crestine cum am vrea sa fim, tot n-am fi tolerat asemenea mitocanie, poate chiar am fi reactionat violent...dar nici reactia sotiei in cauza nu stiu daca a fost suta la suta crestineasca, chiar daca a tacut, pt ca simtindu-se nedreptatita, a nutrit resentimente, iar acolo unde apar acestea, se imputineaza dragostea....si e foarte greu chiar si pentru un crestin cu ravna, e o provocare, sa mai slujeasca cu iubire pe acela care-l ocaraste sau il ameninta...chiar si atunci cand are partea lui de vina, ca nu isi poate face datoria asa cum trebuie incat sa fie sotul multumit...mai ales ca copiii, cel putin la inceput, te iubesc neconditionat si nu te critica si ocarasc nici cand nu e curat in casa, nici cand nu sunt hainele calcate...mai rau ii deranjeaza ca esti suparata si nu ai chef sa te joci cu ei, ba poate ii mai si repezi...abia mai tarziu incep sa comenteze ca nu le place mancarea, sau ca nu-i lasi sa faca ce vor ei...sau incepi tu sa-i certi ca fac mizerie...si ei sa-ti reproduca ce-au mai auzit despre tine la tata/socrii....

[cristiboss56]

Fallen draga , ai avut poate cam multe "ghinioane", dar oamenii nu sunt chiar atat de rai si barfitori , sunt ca noi , si buni si rai , depinde cum ne si ii privim !:)

[AlinB]

Daca si-ar citi mai des semnatura, n-ar mai scrie atatea lucruri inutile :)

[cristiboss56]

În prealabil postat de AlinB

Daca si-ar citi mai des semnatura, n-ar mai scrie atatea lucruri inutile :)

Corect , mai multa noblete in razboiul cu demonii , cu suguranta i-ar dezarma . . . :)

[fallen]

În prealabil postat de cristiboss56

Fallen draga , ai avut poate cam multe "ghinioane", dar oamenii nu sunt chiar atat de rai si barfitori , sunt ca noi , si buni si rai , depinde cum ne si ii privim !:)

Unii sunt si "buni" si "rai", nu chiar in acelasi timp, dar trec destul de repede de la o stare la alta, ceea ce e destul de "confusing...". Sunt rai cand le faci rau si buni cand le faci bine, in principiu. Bine din pct lor de vedere, desigur. Poate ca asa e starea naturala a omului, asa suntem cu totii...dar crestineste nu e asa, dupa cum bine stim. Dar daca asa invatam de la parinti, de la profesori....care tin la noi, dar cand ii suparam, devin nervosi si uneori nedrepti, dupa parerea noastra...ei poate nici nu sunt rai cu adevarat, cu totii, dar..atunci de ce vor sa ne faca sa credem asta ( si anume ca ar putea , la un moment dat, sa nu ne mai ierte niciodata)???

Alti copii, sau oameni mari, cand cineva le greseste, asteapta cu nerabdare ca acela sa-si ceara iertare; eu insa de cele mai multe ori trebuie sa astept sa ma ierte ei pe mine, chiar daca poate m-au nedreptatit...atata timp cat fiecare considera ca celalalt e cel care a gresit...

Dar din pacate nu sunt toti asa, sunt copii care daca se considera certati si pedepsiti pe nedrept, devin nesimtiti si " imuni" la critici, amenintari si pedepse si nu se mai simt vinovati niciodata, nici macar atunci cand sunt...si poate ajung chiar mai rai ca parintii...numai zic ca daca aceste metode de corectie implica si violenta verbala sau fizica, o pot uzita si ei pe viitor...asta daca nu ajung in extrema cealalta, hipersensibil, anxiosi, si cu diverse tulburari, inclusiv vegetative, si cu traume emotionale mai tarziu...

[Yasmina]

Nu stiu cat o se mai discute in acest ton despre oamenii "crestini"care par buni dar sunt rai...

In principiu ,cred ca Fallen mi s-a adresat cand a scris ca unii in post desi fac pe crestinii buni fac critici sau altele...asta legat de comentariul meu anterior la postarile ei despre mancare(in primul trimestru).


Eu pot sa spun ca nici macar nu intru la "crestini buni",fiind de departe una care doar incearca fara mari succese de a fi buna crestina.Cel putin sa delimitam asta si sa nu mai aveti mari asteptari de la mine.Nu am afirmat niciodata ca sunt o buna crestina si nici nu cred asa ceva despre mine personal,sunt cel mult o mare deceptie pe plan spiritual...asa ca...

Nici nu inteleg rostul acestei concluzii deoarece nu am dezamagit pe nimeni intr-o problema spirituala-nu am indemnat la omor,adulter,pruncucidere,furt si alte pacate ci doar am atras atentia asupra nevoii de dieta sanatoasa in timpul sarcinii.
Daca sfaturile sincere si grija mea pt toti de a manca sanatos si de a avea grija de trupul si sufletul lor ma face o rea-crestina,accept aceasta eticheta fara suparare :)
Fara pic de suparare.

[fallen]

Nu m-am adresat tie, nicidecum, draga mea. Sunt altii mult mai critici pe aicea, care orice ai face pt ei nu e de ajuns. Nici macar atunci cand faci ascultare. De duhovnic, de medic.... nu obisnuiesc sa ma razboiesc cu cei asemeni mie, care-si recunosc propriile slabiciuni, ci cu durii si intrasingentii. Si desigur cu cei care se lauda cu meritele si virtutile lor ( ei pot sa faca, sa dreaga, sa stea nemancati nu stiu cate zile, etc)...n-au decat, problema lor, sa faca fiecare ce poate si cat poate...dar sa nu incerce sa ne scoata in cursa sa ne descurajeze,, sa ne faca sa abandonam, pe motiv ca suntem mai slabi si nu suntem competitivi...presupun ca-n final nu-si va lua nimeni rasplata pt cati a dat la o parte, ci pt cati a tras dupa el, eventual...

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Nu m-am adresat tie, nicidecum, draga mea. Sunt altii mult mai critici pe aicea, care orice ai face pt ei nu e de ajuns. Nici macar atunci cand faci ascultare. De duhovnic, de medic.... nu obisnuiesc sa ma razboiesc cu cei asemeni mie, care-si recunosc propriile slabiciuni, ci cu durii si intrasingentii. Si desigur cu cei care se lauda cu meritele si virtutile lor ( ei pot sa faca, sa dreaga, sa stea nemancati nu stiu cate zile, etc)...n-au decat, problema lor, sa faca fiecare ce poate si cat poate...dar sa nu incerce sa ne scoata in cursa sa ne descurajeze,, sa ne faca sa abandonam, pe motiv ca suntem mai slabi si nu suntem competitivi...presupun ca-n final nu-si va lua nimeni rasplata pt cati a dat la o parte, ci pt cati a tras dupa el, eventual...

Eu pe buna dreptate m-am"denuntat" ca sa stii ca ce-mi este in gusa,e si-n capusa.

De exemplu cand eu m-am lasat de fumat,am facut tot posibilul sa se lase toti cunoscutii si rudele mele.Eu cat timp am fumat nu realizam ca era rau,cand a venit momentul sa aflu m-am lasat cu prima ocazie!
Doamne,ce le faceam! Le vorbeam incontinuu de cancer sau deschideam geamurile in plina iarna sa se aeriseasca casa,deci daca voiau sa fumeze ori ieseau de buna voie afara,ori stateau in casa ca si afara :)
Si acum ma tin minte,dar nu mai fumeaza niciunul.

Uite,macar cu asta pot sa ma mandresc la realizarile mele personale :)
Cine sta pe langa mine,asculta prelegerile despre fumat,baut si mancat nesanatos :)

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Nu m-am adresat tie, nicidecum, draga mea. Sunt altii mult mai critici pe aicea, care orice ai face pt ei nu e de ajuns. Nici macar atunci cand faci ascultare. De duhovnic, de medic.... nu obisnuiesc sa ma razboiesc cu cei asemeni mie, care-si recunosc propriile slabiciuni, ci cu durii si intrasingentii. Si desigur cu cei care se lauda cu meritele si virtutile lor ( ei pot sa faca, sa dreaga, sa stea nemancati nu stiu cate zile, etc)...n-au decat, problema lor, sa faca fiecare ce poate si cat poate...dar sa nu incerce sa ne scoata in cursa sa ne descurajeze,, sa ne faca sa abandonam, pe motiv ca suntem mai slabi si nu suntem competitivi...presupun ca-n final nu-si va lua nimeni rasplata pt cati a dat la o parte, ci pt cati a tras dupa el, eventual...

Sa nu faci niciodata,nimic pt aprobarea oamenilor.
Nu numai ca nu va merge,dar este si contra-productiv.
De obicei,facem ceva pt noi sau pt Dumnezeu(si acolo symbolic,deoarece Dumnezeu nu are nevoie de postul sau jertfa noastra...ci noi avem nevoie de El).

Pe mine una,ma intaresc oamenii care isi discuta recordurile.Daca ei au putut,ar fi cazul sa incerc si eu...poate poate...
Desi cand vine vb despre post aspru si negru,acolo este si lucrarea lui Dumnezeu nu doar puterea omului(care stim ca fara El este neputincios).

Lasa,nu te mai supara cu diverse acuma ca nici nu ai voie cu sarcina!
Ia sa te duci in weekend in Gradina Botanica intr-o plimbare de primavara :)