filioque

[DragosP]

În prealabil postat de GMihai

Care este scopul pentru care trec ei prin Iad ?

Nu scopul ci CAUZA.
Pe de altă parte, ei pot rămâne acolo pe vecie dacă nu se roagă nimeni pentru ei.
Pe de altă parte, din purgatoriu ieși automat după ce te curăță focul la regim automat, nu?
Chiar nu e nici o diferență?

Dragos, adica mantuirea deppinde si daca e cine sa se roage pentru tine!? Adica daca nu ai urmasi...ciuciu, cu "devaronienii" noapte de noapte, vesnic, asa-i?
Bisericism curat. Prefer sa cred ca DACA voi fi vrednic sa Se milostiveasca Dumnezeu de mine, o va face El, fara intercesori.
Daca prin absurd mantuirea e cum si-o imagineaza unii hirotoniti lacomi de autoritate mistica si lumeasca deopotriva, nu merci, prefer Jos sau Sus pe meritele mele, nu pe determinismul asta clerical sec.
Dar va reamintesc ca suntem off-topic.

[DragosP]

În prealabil postat de Barsaumas

Dragos, adica mantuirea deppinde si daca e cine sa se roage pentru tine!?

Nu dragă. Mai sunt și alte căi. De exemplu să fii un sfânt.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de DragosP

Nu dragă. Mai sunt și alte căi. De exemplu să fii un sfânt.

Nu mai glumi, că s-ar putea să o ia în serios. Ar putea crede că sfântul e un ins izolat de organismul Bisericii, că trăieşte exclusiv prin resurse (merite, auzi!) proprii, că s-a autonomizat şi s-a făcut stat în stat. Aşa, cam ca canceru.
Ar putea uita că şi în Sânul Sfintei Treimi e comuniune.
Iar mintea nu ar mai nădăjdui la unirea umilită şi simţitoare foarte cu inima (fără de care nu se poate face lucrare lăuntrică de despătimire şi înviere întru înveşnicire), dacă păleşte duhul comuniunii cu semenii şi duhul sfintei interdependenţe omeneşti. De aici la autismul total nu-i mult de mers.
Or, sfântul nu e nicicum autist. Şi nici rebel însingurat nu e ş.a.m.d. Nu duhul dezbinării l-a purtat în sfinţenie, ci Duhul lui Hristos Cel slăvit în Treime.
Smerenia nu poate fi concepută ca proprietate absolută a unui om, ci ca o însuşire de relaţie interumană, ca o stare ce înfloreşte şi se dezvoltă între persoane, prin relaţia cuvenită cu Persoanele Sfintei Treimi.

Proprie Bisericii şi teologiei noastre ortodoxe este viziunea organică, organismică.
În multe cărţi semnate de cuvioşi şi sfinţi, finalul sună cam aşa: "fraţilor, rugaţi-vă şi pentru mine, păcătosul!".

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Barsaumas

Dragos, adica mantuirea deppinde si daca e cine sa se roage pentru tine!? Adica daca nu ai urmasi...ciuciu, cu "devaronienii" noapte de noapte, vesnic, asa-i?
Bisericism curat. Prefer sa cred ca DACA voi fi vrednic sa Se milostiveasca Dumnezeu de mine, o va face El, fara intercesori.
Daca prin absurd mantuirea e cum si-o imagineaza unii hirotoniti lacomi de autoritate mistica si lumeasca deopotriva, nu merci, prefer Jos sau Sus pe meritele mele, nu pe determinismul asta clerical sec.
Dar va reamintesc ca suntem off-topic.

Mai întâi, dacă nu e Cineva să se roage în tine pentru tine, apăi aia nu e rugăciune, ci solilocviu steril.
Mântuirea de care tot vorbim nu e isprava unuia, nu e fapt de spider or superman.
Dacă ar fi după merite personale, tot omu s-ar duce drept la dracu. Că nu ştie să deosebească stânga de dreapta.

Şi da, fără îmbisericire nu e mântuire.
Copilul, când se naşte, nu o face singur. Mai e p-acolo şi doftoru şi moaşa etc.
Apăi nici însăşi mumă-sa nu stă degeaba: împinge, gâfâie, se canoneşte... Altfel moare puiu, bre - pricepi?

P.S. Când mai treci pe la biserică, pune te rog şi pentru mine o lumânare, spre iertarea păcatelor. Mai ales dacă ai aflat că între timp am murit, ok?