Diferenta intre teologie rationalista si ortodoxia

[Ioan_Cezar]

Just. Iar eu adaug: nimic din frumoasele lucruri pe care le-ai enumerat nu sunt rodul raţiunii omeneşti, ci al harului care lucrează în raţiunea omului, transfigurînd-o, salvînd-o de ea însăşi şi de alte porniri omeneşti.
Raţiunea fără lucrarea Duhului Sfânt în ea este asemenea unui ogor părăsit: dă bălării şi, printre ele, şerpi. De grădină, de câmp, de apă dulce....:) Dar şerpi. (Şi totuşi trebuie să spun până la capăt: unii dintre aceşti şerpi ai părţii noastre raţionale sunt cu adevărat mortali. Dealtfel putem enumera o mulţime de păcate zise "ale părţii raţionale", care se alătură păcatelor de la nivelul celorlalte componente ale sufletului omenesc - iuţimea şi pofta. După cum, prin lucrarea ascetică şi prin har, cele trei componente fundamentale ale sufletului - raţiunea, iuţimea şi pofta, îl poartă pe om în fericitele rodiri ale virtuţilor.)
Ferească Dumnezeu de raţiunea omenească neluminată, negerminată în tainiţele inimii de Harul Duhului Sfânt! Aceasta nu rodeşte virtute şi viaţă veşnică, ci patimi şi moarte.

*

Revin cu o completare, anume o notă a Părintelui Stăniloae la Cuvântul XIX, Filocalia 10, Sfântul Isaac Sirul (în ediţia pe care o deţin, nota e la pagina 98).
Cunoştinţa sufletească, oricât ar fi de complicată, se mişcă în cele ale lumii
sau chiar când vorbeşte de Dumnezeu se mişcă în definiţii şi subtilităţi construite DESPRE El (s.m.) DE LA DISTANŢĂ.
Cunoştinţa duhovnicească este experienţa nemijlocită a lui Dumnezeu. Cunoştinţa aceasta din experienţă a lui Dumnezeu NU SE POATE IVI DECÂT ÎN SUFLETUL CURĂŢIT DE ORICE IDEI, CARE-L ŢIN PE OM ÎN CELE GÂNDITE DE EL, ÎN SEPARAŢIE DE DUMNEZEU.

În acest sens am încercat să spun într-o postare de mai înainte că raţiunea noastră omenească este un zid pus de noi între noi şi Dumnezeu.
Să fiu iertat de îndrăzneala gândului şi a formulării, fraţilor!

[iustin10]

Ratiunea este o virtute,dar nu atunci cand e lasata singura,cand se face din ea un idol .Ma bucur ca toti gravitam in jurul acestei idei .
O alta limitare a ratiunii este paradoxul.
Acolo unde creierul uman spune 'stop' ,e o contradictie de idei ,acolo credinta poate merge zambitoare mai departe
Cei care reusesc sa depaseasca paradoxurile nu sunt irationali,ci de fapt sunt intelepti . Cei care reusesc sa creada cele paradoxale , nu sunt ignoranti , ci arata prin aceasta ca ,corabia lor e condusa de credinta .

[iuliu46]

Mai oameni buni. Daca oamenii nu foloseau ratiunea nu ne-ar fi lasat nimic scris.
Ideea este ca nu mai lucrezi cu concepte ca in cazul filozofiei ci te rogi, stai permanent de vorba cu Dumnezeu cel viu. In Biblie apare mereu conceptul de inima invartosata sau opusul - inima infranta si smerita. Cu cat te apropii de puritatea unui copil cu atat vei intelege mai multe lucruri.
Sigur ca vorbim in teorie...ca in practica noua ne vine greu sa lucram si cu concepte cum fac filozofii.

[bogdan81]

Somnul ratiunii naste monstri, spune un celebru dicton. Ca sa vedem unde duce lipsa ratiunii ganditi-va putin la Statul Islamic. Aia iau copii de mici, ii spala pe creier si apoi ii folosesc.
Spalarea pe creier e o forma de suspendare a facultatii rationale. Sectele fac acelasi lucru.
Predicatorii aia "harismatici" care striga pe la adunarile sectante folosesc spalarea la creier si manipularea la greu. Nici noi, ortodocsii nu suntem imuni. Exista si in spatiul nostru tentative de spalare la creier. Nu dau exemple ca e alta discutie. Dar ideea e ca ratiunea inseamna sa ai si nitel discernamant, adica oleaca de bun-simt al realitatii.

[Ioan_Cezar]

Doar câteva pasaje biblice, de îngăduiţi, ca sprijin în dezbaterea noastră:

1) Gândurile muritorilor sunt şovăielnice şi cugetările noastre sunt cu greşeală.
Căci trupul cel putrezitor îngreunează sufletul şi locuinţa cea pământească împovărează mintea cea plină de grijă.
....
Cine a cunoscut voinţa Ta dacă Tu nu i-ai dat înţelepciune şi dacă nu i-ai trimis de sus Duhul Tău cel Sfânt? (Rugăciunea lui Solomon pentru dobândirea înţelepciunii care e de folos tuturor oamenilor)

2) Înţelepciunea este duh iubitor de oameni... (Înţel. 1,6)

3) Eu pentru aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu. (Ioan 18, 37)

4) Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?
...
Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti?
...
Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti?
...
Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc.

[florin.oltean75]

Ratiunea care nu-L cauta pe Dumnezeu este desarta.

Ratiunea care se opreste la litera scripturii, care nu cauta la duhul ei, este desarta.

--------

Avem nevoie de ratiunea care cauta sa identifice calitatile Lui Dumnezeu pentru a le contempla si slavi inlauntrul nostru. Astfel, aprindem din ce in ce mai tare focul iubirii.

In sensul cel mai larg, avem nevoie de ratiune pentru a identifica virtutile care trebuie practicate si patimile care trebuie lasate.

-------
Fara ratiune suntem inselati de simturi cu privire la ceea ce este bine si ceea ce este rau.

Dragostea si ratiunea se informeaza reciproc, in adancul inimii se afla intr-o stransa relatie.

Exista un pasaj biblic in Evanghelia dupa Ioan, in capitolul 9, pasajul referitor la orbul din nastere. Este unul dintre cele mai dezbatute pasaje, inclusiv dpdv al analizei rationale. Iisus intalneste un orb din nastere iar ucenicii pun o intrebare, care reflecta cumulat mai multe interpretari ale evreilor din acele timpuri: de ce este acest om orb? Multi evrei sustineau ca o asemenea stare se datoreaza fie unui pacat al parintilor fie din cauza unui pacat al acelui om. Numai ca acest om era orb din nastere, asa se nascuse, deci nu el pacatuise, afara doar de cazul in care evreii ar fi crezut, straniu ce-i drept, ca sufletul acelui om ar fi pacatuit undeva, candva.Intradevar pacatul aduce suferinta si moarte, el exista in noi toti, dar in cazul acestui om nu era vorba de anumit pacat particular, teribil, care atrasese o asemenea pedeapsa. Starea lui nu se datora nici unui pacat anume al parintilor lui, ale carui consecinte s-ar fi rasfrant asupra lui.Iisus arata ca starea acestui om, orb din nastere, nu se datora acestor cauze.Nu spune ca nu exista aceste posibilitati ci doar arata ca ele nu sunt aplicabile in cazul acelui om.

Iisus spune ca acel om s-a nascut asa ,,ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu". Foarte dur raspuns pt ratiunea si umanismul nostru. Dumnezeu, in atotputernicia Lui, a ingaduit ca acel om sa se nasca in acel mod intr-un scop precis, pentru o zi anume.Toti din jurul acelui om,mai ales fariseii ( daca ne uitam cu atentie la toata relatarea biblica a scenei) il judecasera probabil, toata viata pe acel om drept un pacatos lovit de Dumnezeu ( versetul 9.34). Nu numai ca indurase lipsa vederii dar traise si intr-un dispret public.Cat chin si dispret indurase acel om si probabil toti din jurul lui erau siguri de explicatia lor teologica, in special fariseii.Insa odata vindecat acest om nu se apuca nici de analize teologice si nici nu ii face reprosuri lui Dumnezeu pt tot timpul cat fusese orb, multi ar fi facut asta, fie si in sufletul lor. Orbul nostru din nastere stia un singur lucru: ,, eu una stiu: ca eram orb si acuma vad". Mai mult orbul nostru da martuire si despre neprihanirea Celui care l-a vindecat, constientizand ca o asemenea vindecare nu putea veni decst printr-un om al lui Dumnezeu.

Tot rationamentul orbului este atat de clar si de simplu: ,,Eram orb si am fost vindecat si Cel ce m-a vindecat este trimis de Dumnezeu". Fara alte analize, intrebari, reprosuri sau speculatii. Dumnezeu asa l-a hotarat si cand a fost vindecat, fara alte intrebari, omul acela i-a dat slava lui Dumnezeu. Cati dintre noi oare nu am fi tabarat asupra Mantuitorului cu un puhoi de intrebari, nu omul acela. Ceea ce doresc sa spun este urmatorul lucru: exista o limita la care ratiunea se opreste si ea nu poate patrunde toate judecatile lui Dumnezeu, cateodata este mai cuminte sa te bucuria de ceea ce EL face, sa-i aduci multumire si sa lasi in seama Lui aspecte pe care, de cele mai multe ori, nu le vom putea purta cu mintea noastra.

[iustin10]

În prealabil postat de florin.oltean75

Ratiunea care nu-L cauta pe Dumnezeu este desarta.

Ratiunea care se opreste la litera scripturii, care nu cauta la duhul ei, este desarta.

Avem nevoie de ratiunea care cauta sa identifice calitatile Lui Dumnezeu pentru a le contempla si slavi inlauntrul nostru. Astfel, aprindem din ce in ce mai tare focul iubirii.

In sensul cel mai larg, avem nevoie de ratiune pentru a identifica virtutile care trebuie practicate si patimile care trebuie lasate.


Dragostea si ratiunea se informeaza reciproc, in adancul inimii se afla intr-o stransa relatie.

Tot ce zici tu face ortodoxia,adica impleteste ratiunea cu iubirea sub calauza duhului
Nimeni nu se poate mantui in afara Bisericii
Dar daca faci parte din biserica si nu aduci roada in inima ,unul din afara bisericii ti-o poate lua inainte ,prin sufletul sau. In acest caz,apartenenta la Biserica nu te ajuta la nimic,chiar daca esti un sustinator infocat
Caci Dumnezeu nu cauta la fatza oamenilor ci stie ce e in inima fiecaruia .