Modele de neiertare

[sophia]

În prealabil postat de alex190

Adevarat a inviat!

Nu stiu sa iti dau astfel de exemple, dar iti pot povesti din ce am trait eu, poate te ajuta.Ca fiecare dintre noi, m-am lovit si eu, de-a lungul vietii de fel si fel de oameni, unii mai dificili, ca altii.Spunea un duhovnic intelept ca un om de il cauti de bun, e bun, de il cauti de rau e rau.Asa suntem toti.Ca sa pot trece de relele ce mi s-au facut, am separat cumva persoana de fapta sa.Am fost constienta ca un om are parti bune, dar si intunecate si am evitat sa ii vad pe ceilalti doar prin prisma greselilor pe care le-au facut.Am incercat sa le inteleg istoria de viata, si asa am constientizat cata influenta(buna sau rea) poate sa aiba un singur om, asupra copiilor, nepotilor etc.Am evitat sa mai discut cu ei, chiar si in gand.Cand ne vedem sunt cat se poate de amabila si am grija sa pastrez o distanta de siguranta, sa nu alunecam iar in neintelegeri.Cand simt ca ma enervez, ca sa evit greselile, pur si simplu parasesc temporar locul unde ne aflam cu totii sau discutiile telefonice(pentru ca pastram legatura).Trebuie sa lasi timpul sa vindece ranile, sa intelegi, sa ierti-fara sa uiti a te feri, insa-si sa iti repari si partea ta de greseala.

Ca sa scurtez, cei care ti-au gresit sunt prizionerii unor comportamente negative, invatate in propriile familii, sunt oameni bolnavi sufleteste, duhovniceste, impatimiti si departati de credinta etc.Mie mi-a fost mult mai usor sa ii iert, dupa ce i-am inteles.Si neiertarea ne face rau inca din viata asta, nu trebuie sa asteptam pedeapsa dupa moarte.Cine nu iarta pe ceilalti, nu se poarte ierta nici pe sine, si invers.Si asa ne adancim si mai mult in raul nostru duhovnicesc,de care ne chinuim atata sa scapam.

Mie acesta mi se pare un subiect interesant de discutie.
Sunt un pic uimita de anume concluzii ce se trag pe aici.
De ce sa ajung in iad un om care nu a iertat?

Acelui om i s-a facut un rau, mai intai si mai intai.
Cel care face raul trebuie sa inteleaga ca raneste pe altcineva si sa mearga sa indrepte raul.
Cu el trebuie lucrat.
Eu nu stiu de ce ne ducem noi mereu la cel care sufera, care este ranit.
De ce nu ne ocupam totusi de cel care face raul si sa-l invatam si sa-l indreptam.
Acum gata il trimitem in iad tot pe cel lovit.

Alex spune aici niste lucruri interesante, de aceea l-am citat.
Si eu imi pun mereu problema cum sa procedez cu cei care-mi fac rau.
Ideea de a separa fapta de faptas este in sine buna, dar atunci iertam mereu faptasul, ii dam sanse si ramane ins uflet fapta. Si cu aia cum facem?
Ar trebui sa putem ierta si uita in acelasi timpa.
Ierta omul si uita fapta. Dar este foarte greu.

Pana la urma noi insine ne straduim sa evitam un pacat si sa iertam.
Incercam sa lasam de la noi, sa fim amabili si blanzi. Bun.
Incercam sa nu ne enervam, sa nu facem noi rau.
Dar ajungem, asa cum spune Alex si cum am inceput sa fac si eu, sa evitam oameni, locuri unde ne merge rau, sa ne izolam.
Este oare asta solutia?
Pe de o parte da, pentru ca in primul rand scapam de dureri noi insine, incercam sa ne vindecam rana si sa nu mai capatam alta.

Eu ma gandesc totusi ca nu izolarea este solutia, ci dimpotriva, discutia, clarificarea situatiei. Dar am observat ca multi nu doresc asta.
Incerci sa le explici ca gresesc, sa le arati niste solutii eventual si ei iti intorc spatele. Nu au timp, nu au rabdare.
Discutia si clarificarea problemei este importanta, pentru ca de multe ori conflictele, raul, apar(e) de la neintelegere si lipsa de comunicare.
Si este important sa afli si motivele care duc pe unul sau altul la o anumita decizie sau fapta rea. Poate are un motiv intemeiat, poate are dreptate.
Sau poate nu.

Iertarea asta mai are si un aspect negativ: daca tu il ierti pe omul respectiv si nu-i spui ce simti, ca te doare, ca nu e bine, acela va continua poate sa te raneasca. Nu va sti ca te raneste si mai mult, va crede ca tie nu-ti pasa ce face el.

Greseli facem cu totii, vina avem cu totii, dar trebuie sa comunicam ca sa ne putam corecta.
Si ar trebui ca iertarea sa vina din ambele parti. Ar trebui sa fie si "iarta-ma", nu numai "te-am iertat".

Eu am auzit de oameni care au iertat in situatii grele.
Neiertarea inseamna ruptura despartire. Si cazuri din astea sunt multe. De exemplu divorturile.

Un gest ramas in istorie, de umilinta si corectare a fost atunci cand Willy Brandt a ingenunchiat la Varsovia si a cerut iertare poporului polonez, pentru suferintele razboiului.
Daca ei au iertat, nu se spune. Probabil ca da.

Atentie, noi vorbim aici de mai multi termeni:

iertare, impacare, uitare, cerere de iertare, neiertare

Ar trebui lamurite pe rand.