Sa ne impartasim saptamanal

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Eu nu cunosc si nu sunt in masura sa ma pronunt asupra vredniciei celor ce primesc sfanta euharistie, dar eu am evitat sa ma asez la rand, desi poate trecuse mai mult de o luna de la ultima impartasanie, si nici nu pot sa spun ca aveam constiinta incarcata cu ceva foarte grav. Dar fara spovedanie, si fara acea dezlegare cu care m-am obisnuit atat de bine, n-am indraznit sa ma apropii de Sfantul Potir.

Dacă duhovnicul permite, dacă viața e creștină, dacă Hristos este în Potir că doar de aceea se săvîrșește Liturghia, dacă preotul ne invită să ne apropiem, dacă noi chiar dorim să ne împărtășim... totuși nu o facem. Este o înșelare și îmi pare nespus de rău că știu, cunosc bine ortodocși autentici care ar putea să se cuminece și zilnic, dar nu o fac din varii motive care mai de care.

Primul este starea de păcat. Vorbesc de păcatele ”creștinești”, nu de acelea pe care creștinii nu le fac nici măcar accidental. Dar nu și de asta ne împărtășim, spre iertarea păcatelor? Nu asta spune preotul în rugăciunile de transformare a Sfintelor Daruri? Nu asta cerem folosind cuvintele lui Ioan Gură de Aur mai înainte de împărtășire? Dar păcatele astea oare nu ni se iartă în rugăciunile de peste zi și mai ales prin ecteniile speciale din timpul Liturghiei credincioșilor? Mă întreb cum este posibil ca în secolul nostru Ortodoxia a ajuns ca apoape în unanimitate să îmbrățișeze mitul păcatelor iertate numai și numai prin Taina Spovedaniei. Este o minciună absolut grosolană și genială pe de altă parte, o înșelare ca fruct al experienței de mii de ani a tatălui minciunii care astfel reduce pierderile încasate la sfîrșitul zilei. Căci da, creștinul ortodox își face pravila recitînd atîtea rugăciuni care cer iertarea greșelilor, păcatelor și chiar a fărădelegilor fără să creadă că Dumnezeu îl iartă atunci, pe loc. Mare, mare pierdere...

Și de ce se întîmplă asta? Dearece preoții nu catehizează, nici la predică nu spun niciodată așa ceva probabil dintr-o prudență cam prea exagerată, ca să nu refuze oamenii Spovedania. Dar pot explica totuși fără să se creeze confuzie, fără riscuri. Ei înșiși practică Împărtășirea de fiecare dată fără Spovedanie de fiecare dată și fără ca să existe măcar un singur glas autorizat care să facă derogare preoților de a se curăți și prin simpla rugăciune. Nu-mi place s-o zic, dar asta e realitatea.

[iustin10]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Mă întreb cum este posibil ca în secolul nostru Ortodoxia a ajuns ca apoape în unanimitate să îmbrățișeze mitul păcatelor iertate numai și numai prin Taina Spovedaniei. Este o minciună absolut grosolană și genială pe de altă parte, o înșelare ca fruct al experienței de mii de ani a tatălui minciunii care astfel reduce pierderile încasate la sfîrșitul zilei. Căci da, creștinul ortodox își face pravila recitînd atîtea rugăciuni care cer iertarea greșelilor, păcatelor și chiar a fărădelegilor fără să creadă că Dumnezeu îl iartă atunci, pe loc. Mare, mare pierdere...
.

Aceiasi chestie .Poti oare sa te judeci si sa te ierti singur?
Fiecare isi poate doar face examenul de constiinta ,isi poate cere iertare ,dar asta nu e sinonim cu acordarea iertarii. Pentru ca altfel s-ar crede ca omul si-o poate obtine singur
Trebuie un intermediar si de aceea e necesar preotul.
Chiar daca omul initiaza procesul de autojudecare si de marturisire,omul singur nu il poate finalize fara un intemediar. Asa cum nu a scapat singur de pacat ci prin intermediul jertfei lui Hristos ,asa nu poate ajunge la performanta sa obtina de unul singur iertare de la Dumenzeu,ci prin mijlocirea harului lui Hristos , revarsat in mod vazut de preot.
Hristos ne iarta direct si in chip nevazut, atunci cand apelam in mod direct si vazut la un preot. Aceasta ne e de ajutor caci spovedania catre un semen al nostru e mult mai profunda decat cea care am face-o singuri.
Nu numai prin spovedanie se iarta pacatele, dar fara spovedanie catre un intermediar ,niciodata nu vom cunoaste ce e cainta, parasirea de sine si durerea pacatului.
Un suflet impietrit ,in fata preotului se inmoaie ca ceara ,pentru ca iese din egoul sau ,si se lasa modelat si calauzit.
Pana si David cu toata smerenia lui a avut nevoie de cineva din afara ,ca sa isi dea seama ca a pacatuit .

[Mosh-Neagu]

Urmariti predica Parintelui Calistrat, de pe un topic vecin. Are toate raspunsurile acolo. Si pentru aici si pentru cele cu Adam de pe un alt topic!... Si multe alte raspunsuri pe care le tot cautam... Daca tot sunt atat d aproape, nu va refuzati sansa aceasta. Una este cand vorbim noi mirenii si alta cand vorbeste un preot cu har!

[Yasmina]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Urmariti predica Parintelui Calistrat, de pe un topic vecin. Are toate raspunsurile acolo. Si pentru aici si pentru cele cu Adam de pe un alt topic!... Si multe alte raspunsuri pe care le tot cautam... Daca tot sunt atat d aproape, nu va refuzati sansa aceasta. Una este cand vorbim noi mirenii si alta cand vorbeste un preot cu har!

Care predica? Parintele Calistrat este foarte prolific cand vine vb de conferinte si predici,sunt foarte multe online.Spune lucruri atat de adanci duhovniceste ca uneori trebuie sa ascult aceeasi conferinta de 2-3 ori.
Fara doar si poate,la ora actuala este preferatul meu;mi-ar fi placut sa-l cunosc personal,fericice de cei care locuiesc in Romania!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Yasmina

Care predica? Parintele Calistrat este foarte prolific cand vine vb de conferinte si predici,sunt foarte multe online.Spune lucruri atat de adanci duhovniceste ca uneori trebuie sa ascult aceeasi conferinta de 2-3 ori.
Fara doar si poate,la ora actuala este preferatul meu;mi-ar fi placut sa-l cunosc personal,fericice de cei care locuiesc in Romania!

Aceasta: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=17879

[Yasmina]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Aceasta: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=17879

Multumesc!

[AlinB]

În prealabil postat de iustin10

Aceiasi chestie .Poti oare sa te judeci si sa te ierti singur?
Fiecare isi poate doar face examenul de constiinta ,isi poate cere iertare ,dar asta nu e sinonim cu acordarea iertarii. Pentru ca altfel s-ar crede ca omul si-o poate obtine singur
Trebuie un intermediar si de aceea e necesar preotul.
Chiar daca omul initiaza procesul de autojudecare si de marturisire,omul singur nu il poate finalize fara un intemediar. Asa cum nu a scapat singur de pacat ci prin intermediul jertfei lui Hristos ,asa nu poate ajunge la performanta sa obtina de unul singur iertare de la Dumenzeu,ci prin mijlocirea harului lui Hristos , revarsat in mod vazut de preot.
Hristos ne iarta direct si in chip nevazut, atunci cand apelam in mod direct si vazut la un preot. Aceasta ne e de ajutor caci spovedania catre un semen al nostru e mult mai profunda decat cea care am face-o singuri.
Nu numai prin spovedanie se iarta pacatele, dar fara spovedanie catre un intermediar ,niciodata nu vom cunoaste ce e cainta, parasirea de sine si durerea pacatului.

Argumentatia este vaga.

E adevarat ca omul are nevoie de un reper, de multe ori nu-si poate fi el insusi reper.
Insa practic, iertarea vine de la Dumnezeu si "neiertarea" si-o poate obtine foarte bine si prin spovedanie la preot.
Primul criteriu, este "acrivia" constiintei sale traduse in pocainta.

Teoretic, de la preot poate pleca cu pacatul imediat iertat, insa aici sunt conditii, daca pocainta este autentica, daca si-a marturisit integral pacatele - si nimeni inafara de Dumnezeu si omul in cauza nu poate spune asta cu certitudine si binenteles daca nu il repeta.

In ultima instanta, pana la urma este o idee relativ moderna, pocainta si iertarea pacatelor, timp de secole, era inteleasa altfel.

Sa nu uitam si de modelul pocaintei al primul intrat in Rai, el nu a avut nevoie de intermediar.
Tradarea lui Petru, oare cand a fost iertata? Dupa ce s-a "spovedit" altui Apostol?

Un suflet impietrit ,in fata preotului se inmoaie ca ceara ,pentru ca iese din egoul sau ,si se lasa modelat si calauzit.

NU este regula.
Unii raman catari cu duhovnic cu tot, avem exemple si aici pe forum.

Poate pentru ca a fost inlocuita acrivia constiintei si pocainta cu meciul cu duhovnicul: cum sa-l conving ca am pacatuit cat mai putin si ca am cat mai multa nevointa/virtuti.

Pana si David cu toata smerenia lui a avut nevoie de cineva din afara ,ca sa isi dea seama ca a pacatuit .

Stii cine spune Sf. Scriptura ca este acest "actor din "afara"?

Oricum, daca omul n-ar ajunge mai intai el insusi la niste concluzii viazavi de viata morala, nu ar ajunge nici la preot.

[iustin10]

În prealabil postat de AlinB

Argumentatia este vaga.

E adevarat ca omul are nevoie de un reper, de multe ori nu-si poate fi el insusi reper.
Insa practic, iertarea vine de la Dumnezeu si "neiertarea" si-o poate obtine foarte bine si prin spovedanie la preot.
Primul criteriu, este "acrivia" constiintei sale traduse in pocainta.

Teoretic, de la preot poate pleca cu pacatul imediat iertat, insa aici sunt conditii, daca pocainta este autentica, daca si-a marturisit integral pacatele - si nimeni inafara de Dumnezeu si omul in cauza nu poate spune asta cu certitudine si binenteles daca nu il repeta.

In ultima instanta, pana la urma este o idee relativ moderna, pocainta si iertarea pacatelor, timp de secole, era inteleasa altfel.

Sa nu uitam si de modelul pocaintei al primul intrat in Rai, el nu a avut nevoie de intermediar.
Tradarea lui Petru, oare cand a fost iertata? Dupa ce s-a "spovedit" altui Apostol?

NU este regula.
Unii raman catari cu duhovnic cu tot, avem exemple si aici pe forum.

Poate pentru ca a fost inlocuita acrivia constiintei si pocainta cu meciul cu duhovnicul: cum sa-l conving ca am pacatuit cat mai putin si ca am cat mai multa nevointa/virtuti.
.

Daca am stii singuri cum sa avem relatia potrivita cu Dumnezeu atunci nu ar mai fi nevoie de har. Preotul aceasta face :revarsa harul iertarii peste noi,face aceasta sarcina mult mai simpla .
Daca ar trebui sa ajung singur la cine stie ce inaltimi de constiinta ca sa ma autoezxaminez astfel incat sa fiu placut lui Dumneezeu as ramanea blocat.
Caci ce ma caiesc astazi maine fac din nou ,deci sufletul meu insumi nu e masura potrivita
Dumnezeu simplifica enorm acest lucru ,prin harul preotesc al dezlegarii.
Reduce dialogul cu mine insumi la dialogul cu un altul ,si ce imi e greu sa imi spun mie insumi cu voce interioara, se reduce la dialogul cu cuvinte auzite ,catre un intemediar intre mine si Dumnezeu.
Asa cum Hristos a spus "Luati ,mancati ...spre iertarea pacatelor !" si a redus totul la a manca cu credinta acest Trup , asa si spovedania , dialogul interior cu noi insine ,se simplifica enorm prin mutarea dialogului eu-eu intr-un dialog exterior eu-preot-Dumnezeu .
Toate Tainele au acest rol, de a simplifica drumul oamenilor catre mantuire ,prin niste repere mici vazute cu puteri uriase nevazute.

Cat despre Petru ,el nu s-a cait nimanui pentru gresala sa,caci nu avea cui,caci harul nu fusese inca dat .Atata vreme cat Hristos a fost pe pamant , nu a fost nevoie de alt har . Daca ar fi gresit dupa primirea harului ,cu siguranta ca s-ar fi spovedit,pentru a beneficia de acest har al iertarii

[AlinB]

În prealabil postat de iustin10

Daca am stii singuri cum sa avem relatia potrivita cu Dumnezeu atunci nu ar mai fi nevoie de har.
Preotul aceasta face :revarsa harul iertarii peste noi,face aceasta sarcina mult mai simpla .

Ai incercat sa fii cat mai filosofic-sublim dar cred ca ai facut niste afirmatii teologice de a caror eroare ar trebui sa-ti dai seama si singur.

Daca ar trebui sa ajung singur la cine stie ce inaltimi de constiinta ca sa ma autoezxaminez astfel incat sa fiu placut lui Dumneezeu as ramanea blocat.
Caci ce ma caiesc astazi maine fac din nou ,deci sufletul meu insumi nu e masura potrivita

La fel.

Dumnezeu simplifica enorm acest lucru ,prin harul preotesc al dezlegarii.
Reduce dialogul cu mine insumi la dialogul cu un altul ,si ce imi e greu sa imi spun mie insumi cu voce interioara, se reduce la dialogul cu cuvinte auzite ,catre un intemediar intre mine si Dumnezeu.

Daca tu nu poti, nu vrei sa-ti spui tie insuti ce problema ai, crezi ca ai sa ajungi cu problema la duhovnic?

Asa cum Hristos a spus "Luati ,mancati ...spre iertarea pacatelor !" si a redus totul la a manca cu credinta acest Trup , asa si spovedania , dialogul interior cu noi insine ,se simplifica enorm prin mutarea dialogului eu-eu intr-un dialog exterior eu-preot-Dumnezeu

Chiar nu vad unde e "simplificarea", introducand in ecuatie un element in plus.
Poate ai vrut sa zici altceva..

[Florin-Ionut]

Dacă păcatele ni s-ar ierta strict numai prin Sfintele Taine, atunci moartea ne-ar prinde în păcate pe absolut toți fără excepție. Păcatele mici rămîn păcate și ne despart de Dumnezeu. De aceea avem rugăciunea de iertare ca metodă de curățire de acele păcate care nu necesită intervenția preotului. De aceea rugăciunea trebuie să fie cît mai deasă, continuă dacă se poate... dar cine face asta mai ales în iureșul vieții cotidiene de mireni?...

Îmi pare rău, dar Canonul 9 apostolic nu se referă doar la simpla prezență pînă la otpusul de final. Apostolii, că de la ei a rămas porunca asta, insistă asupra faptului-de-a-ne-împărtăși! Are rost să mai caut explicații pentru importanța cuminecării?

Și exact, Cătălin, afurisenia e valabilă deoarece asta și înseamnă: o separare de Biserică prin neparticiparea la comuniunea cu ceilalți prin intermediul direct, fizic al Trupului Lui Hristos. Adică nu te faci părtaș, nu te îm-părtășești. Vii la slujbă, te rogi, cauți har, cauți să socializezi cu frații și surorile prezenți, dar nu prin Hristos ci așa, de suprafață. E simplu și aproape matematic, logic. Crede-mă că nu de la mine scriu toate astea. Deci citește cu atenție și pune-ți întrebări, meditează, cere sfaturi, revezi ce spun Sfinții Părinți:

CANONUL 9 apostolic (ÎMPĂRTĂŞIREA CREDINCIOŞILOR)
Toţi credincioşii care intră (în biserică) şi ascultă scripturile, dar nu rămân la rugăciune (slujbă) şi la Sfânta împărtăşanie, aceia trebuie să se afurisească, ca făcând neorânduială în biserică.
(66, 80 Trul.; 2 Antioh.; 11 Sard.; 2 Dionisie Alex.)