Sa ne impartasim saptamanal

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Eu nu cunosc si nu sunt in masura sa ma pronunt asupra vredniciei celor ce primesc sfanta euharistie, dar eu am evitat sa ma asez la rand, desi poate trecuse mai mult de o luna de la ultima impartasanie, si nici nu pot sa spun ca aveam constiinta incarcata cu ceva foarte grav. Dar fara spovedanie, si fara acea dezlegare cu care m-am obisnuit atat de bine, n-am indraznit sa ma apropii de Sfantul Potir.

Dacă duhovnicul permite, dacă viața e creștină, dacă Hristos este în Potir că doar de aceea se săvîrșește Liturghia, dacă preotul ne invită să ne apropiem, dacă noi chiar dorim să ne împărtășim... totuși nu o facem. Este o înșelare și îmi pare nespus de rău că știu, cunosc bine ortodocși autentici care ar putea să se cuminece și zilnic, dar nu o fac din varii motive care mai de care.

Primul este starea de păcat. Vorbesc de păcatele ”creștinești”, nu de acelea pe care creștinii nu le fac nici măcar accidental. Dar nu și de asta ne împărtășim, spre iertarea păcatelor? Nu asta spune preotul în rugăciunile de transformare a Sfintelor Daruri? Nu asta cerem folosind cuvintele lui Ioan Gură de Aur mai înainte de împărtășire? Dar păcatele astea oare nu ni se iartă în rugăciunile de peste zi și mai ales prin ecteniile speciale din timpul Liturghiei credincioșilor? Mă întreb cum este posibil ca în secolul nostru Ortodoxia a ajuns ca apoape în unanimitate să îmbrățișeze mitul păcatelor iertate numai și numai prin Taina Spovedaniei. Este o minciună absolut grosolană și genială pe de altă parte, o înșelare ca fruct al experienței de mii de ani a tatălui minciunii care astfel reduce pierderile încasate la sfîrșitul zilei. Căci da, creștinul ortodox își face pravila recitînd atîtea rugăciuni care cer iertarea greșelilor, păcatelor și chiar a fărădelegilor fără să creadă că Dumnezeu îl iartă atunci, pe loc. Mare, mare pierdere...

Și de ce se întîmplă asta? Dearece preoții nu catehizează, nici la predică nu spun niciodată așa ceva probabil dintr-o prudență cam prea exagerată, ca să nu refuze oamenii Spovedania. Dar pot explica totuși fără să se creeze confuzie, fără riscuri. Ei înșiși practică Împărtășirea de fiecare dată fără Spovedanie de fiecare dată și fără ca să existe măcar un singur glas autorizat care să facă derogare preoților de a se curăți și prin simpla rugăciune. Nu-mi place s-o zic, dar asta e realitatea.