Diferenta intre teologie rationalista si ortodoxia

[Capy]

Irina: Este singura femeie din grup. Ca fire, e foarte emotivă. A avut multe experienţe negative. Priveşte cu mare interes învăţătura patristică a Bisericii. Simte că Biserica este un spital, chiar şi fără ca cineva să i-o fi spus. Un spital care tămăduieşte persoanele bolnave. Simte că este bolnavă şi caută tămăduire. Insă vede tămăduirea doar ca pe ceva din afară, ca pe o scăpare de chinurile unei conştiinţe vinovate şi o eliberare de anxietate şi nesiguranţă. Socoteşte că dragostea şi slujirea din dragoste sunt tămăduitoare.

Vasile. Este un om cu principii conservatoare. Faptul că este mai în vârstă îl ajută să fie conservator. A învăţat partea practică a creştinismului şi adesea se revoltă împotriva exprimării unor păreri noi. Se simte în largul lui când este vorba de latura practică şi etică a creştinismului, astfel că învăţătura patristică o priveşte cu mult scepticism. Perspectiva sa asupra lucrurilor este foarte mărginită. Analiza patristică a sufletului, discuţiile despre minte şi inimă, distincţia între raţiune şi minte etc. îl sâcâie foarte tare, socotindu-le preocupări filozofice care deformează viaţa duhovnicească.

Acesta era grupul cu care am stat adeseori de vorbă după prima noastră întâlnire. Bineînţeles că în timpul convorbirii nu am avut putinţa să citez pasaje din Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Uneori am folosit câteva citate din memorie. Insă cititorul acestor discuţii poate găsi toate dovezile patristice în cărţile mele despre tămăduirea ortodoxă a sufletului: 1) Psihoterapia ortodoxă; 2) Tratamentul vindecător, 3) Convorbiri despre Psihoterapia ortodoxă. Cititorul va găsi în aceste lucrări o analiză extinsă a poziţiilor prezentate aici ceva mai simplificat. De altfel, nu trebuie uitat că cele înfăţişate aici sunt doar punctele principale ale discuţiei şi, desigur, într-o discuţie nu se pot face analize prea ample, ci se ating doar lucrurile de temelie.

Mă rog ca publicarea acestor convorbiri să fie de folos cititorilor. Iar folosul nu este altul decât să-şi dea seama de propria boală şi să caute un tămăduitor şi o metodă de vindecare.

14 noiembrie 1987. Pomenirea celui între Sfinţi

[bogdan81]

Ar fi fost bine ca noi ortodocsii sa fim aia duhovnicesti si traitori. In realitate suntem mai degraba superstitiosi si superficiali. O dovedesc cu prisosinta manifestarile foarte prezente actualmente in spatiul ortodox: cipofobia superstitioasa, lupta si campania impotriva vaccinarii, apocaliptismul tot mai prezent, "divinizarea" unor duhovnici socotiti ca guru ai neamului, filetismul mai ales grecesc (dar e prezent peste tot), habotnicia si complexul de inferioritate, fariseismul tot mai prezent si multe altele.

[Capy]

.................................................. ............................................

[bogdan81]

Problemele enumerate de mine nu tin de pregatirea universitara, academica. Ele sunt de o alta natura si cu ele se confrunta si Biserica Greciei si cea a Rusiei, nu doar a Romaniei.
Sunt probleme generale ale noastre care arata ca nu suntem nici atat de duhovnicesti, nici atat de sanatosi cum ne-ar placea sa credem. Ar trebui asadar sa nu mai aducem acest argument: autenticitatea unei credinte se vede din faptul ca ea vindeca. La cum aratam nu s-ar putea zice ca asta e un argument de luat in seama.