CONVERTIRI de la EREZIE, la ORTODOXIE

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Vitiate

Nu știu cum, dar se pare că penti au un fel aparte de a își educa și catehiza credincioșii. Toți penticostalii pe care îi știu, bașca cei de pe forum, au bun-simț, tact, profunzime.
Noțiunea de Biserică Universală, care de fapt izvorăște din definiția dată de Domnul, merită o aprofundare aparte, transconfesională. Penticostalul Tradițional are mare dreptate.
Și când am pus citatul din Sfântul Augustin, la Biserica Universală mă gândeam.

Biserica Universală, sau altfel numită Sobornicească, a luptat întotdeauna cu ereziile şi va lupta până la sfârşitul veacurilor, dând mucenici şi sfinţi. Ea este din anul 1054, Ortodoxia, sau Biserica Ortodoxă. Singura care a păstrat toate practicile ca în primul mileniu creştin. Ea e Biserica Universală.

Penticostalii sunt alunecoşi, ascunşi, vicleni, făţarnici, prefăcuţi, şireţi, dulci la cuvânt şi la vorbă, cu mult bun simţ, dar cu scopuri bine cunoscute, ei se cred superiori faţă de toţi ceilalţi, exact aşa cum va fi şi antihrist.

Ocolesc tot ce nu le place şi exprimă doar ideile care le plac, sau le transformă în ideile în care cred ei, la ascund adevăratul înţeles sau îl pervertesc. Sunt unşi cu toate alifiile, ca să atragă. Se consideră foarte biblici, dar când îi iei la teste adevărate, îşi dau arama pe faţă.
Cunosc tipologia lor, îndeaproape. De aceea ei şi baptiştii, sunt cei mai mulţi neo-protestanţi din lume. Baptiştii apăruţi la 1883 şi penticostalii la 1901. Dar nu numărul contează, numărul e neesenţial.

Pe când noi ortodocşii, suntem sinceri, curaţi, nevinovaţi, nu putem să fim prefăcuţi, suntem precum copii, "până nu vă veţi întoarce şi nu veţi precum pruncii, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor", Matei 18, 3, spune Hristos. Iar în altă parte, spune: "Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului." - I Corinteni 13, 11. Deci noi, ortodocşii, suntem copii-bărbaţi. Noi nu putem să fim vicleni. Şi nu putem să facem compromisuri. Dacă indispunem şi suntem acuzaţi că nu avem "bun simţ", pentru că mărturisim Adevărul, noi nu ne sfiim, pentru că ştim că Adevărul e deasupra ideilor prosteşti trecătoare ale oamenilor.
Ba mai ajungem cu drag şi mucenici, fără să ne fie frică de moarte, fiindcă ştim pe Cine mărturisim, în Cine credem şi unde mergem, dacă ne vor ucide oamenii. "Nu vă fie frică de cei ce ucid trupul", spune Sfântul Apostol Pavel şi prin el, Duhul Sfânt, desigur. Noi suntem inocenţi, suntem sfioşi, dar îndrăzneţi când trebuie, ne spune Hristos. Sunt adevăraţii creştini. Fie că place celorlalţi ce se numesc creştini, sau nu le place. Noi dovedim că Biserica lui Hristos, este doar Ortodoxia. Şi din anul 1054, doar Ortodoxia, a rămas Biserica care aduce şi oferă mântuirea.

Revin, deci ca să înţelegi ce este Biserica Universală, trebuie să studiezi teologie. În special Patristică. Apoi istorie şi dogmatică.
Şi asta e valabil pentru orice făptură umană.

Fără aceste 3 elemente, nu poţi înţelege niciodată ce este Biserica Universală/Sobornicească. Ea niciodată nu va accepta în sânul ei, ereziile. Fiindcă nimic necurat nu intră la nunta Mirelui Ceresc. Ereticii, vor sta afară, şi vor căuta să intre şi nu vor putea, spune Scriptura, ne spune chiar Hristos asta.

De ce crezi că Sfinţii Părinţi, la Sinoadele Ecumenice, se băteau pentru o literă, o singură literă, în exprimarea lor ? De ce puneau atât de mare preţ pe combaterea ereticilor ? Fiindcă e Biserica Universală, nu ? Nu putea să fie şi ea un pic mai tolerantă, mai înţelegătoare ? Să caute un compromis ?
De ce Sfinţii aceia au ţinut aşa puternic piept contra ereticilor la fiecare sinod şi ăn fiecare secol, la alte şi alte erezii ?
De ce crezi că sunt numite erezii ? De ce trebuie să existe aşa rigorism şi disciplină în exprimările dogmatice ? Acestea se află studiind. Asiduu. Cu râvnă, cu dor nestins. Şi Dumnezeu va descoperi celui ce caută cu inima curată.

Sunt lucruri, care le trecem cu vederea, dar avem pretenţia să ştim bine ce este Biserica Universală, sau mai grav, să spunem că suntem profund adânciţi în ea şi în trăirea ei, lucruri care se dovedesc adesea, că sunt înşelări şi defapt aceia sunt foarte departe de Biserica Sobornicească, de gândirea ei, de atitudinile ei, de calea ei, strâmtă şi îngustă şi grea, pe care puţini o află.

Doamne, ai milă de noi, turma Ta cea mică.

[Vitiate]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Biserica Universală, sau altfel numită Sobornicească, a luptat întotdeauna cu ereziile şi va lupta până la sfârşitul veacurilor, dând mucenici şi sfinţi. Ea este din anul 1054, Ortodoxia, sau Biserica Ortodoxă. Singura care a păstrat toate practicile ca în primul mileniu creştin. Ea e Biserica Universală.

Penticostalii sunt alunecoşi, ascunşi, vicleni, făţarnici, prefăcuţi, şireţi, dulci la cuvânt şi la vorbă, cu mult bun simţ, dar cu scopuri bine cunoscute, ei se cred superiori faţă de toţi ceilalţi, exact aşa cum va fi şi antihrist.

Ocolesc tot ce nu le place şi exprimă doar ideile care le plac, sau le transformă în ideile în care cred ei, la ascund adevăratul înţeles sau îl pervertesc. Sunt unşi cu toate alifiile, ca să atragă. Se consideră foarte biblici, dar când îi iei la teste adevărate, îşi dau arama pe faţă.
Cunosc tipologia lor, îndeaproape. De aceea ei şi baptiştii, sunt cei mai mulţi neo-protestanţi din lume. Baptiştii apăruţi la 1883 şi penticostalii la 1901. Dar nu numărul contează, numărul e neesenţial.

Pe când noi ortodocşii, suntem sinceri, curaţi, nevinovaţi, nu putem să fim prefăcuţi, suntem precum copii, "până nu vă veţi întoarce şi nu veţi precum pruncii, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor", Matei 18, 3, spune Hristos. Iar în altă parte, spune: "Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului." - I Corinteni 13, 11. Deci noi, ortodocşii, suntem copii-bărbaţi. Noi nu putem să fim vicleni. Şi nu putem să facem compromisuri. Dacă indispunem şi suntem acuzaţi că nu avem "bun simţ", pentru că mărturisim Adevărul, noi nu ne sfiim, pentru că ştim că Adevărul e deasupra ideilor prosteşti trecătoare ale oamenilor.
Ba mai ajungem cu drag şi mucenici, fără să ne fie frică de moarte, fiindcă ştim pe Cine mărturisim, în Cine credem şi unde mergem, dacă ne vor ucide oamenii. "Nu vă fie frică de cei ce ucid trupul", spune Sfântul Apostol Pavel şi prin el, Duhul Sfânt, desigur. Noi suntem inocenţi, suntem sfioşi, dar îndrăzneţi când trebuie, ne spune Hristos. Sunt adevăraţii creştini. Fie că place celorlalţi ce se numesc creştini, sau nu le place. Noi dovedim că Biserica lui Hristos, este doar Ortodoxia. Şi din anul 1054, doar Ortodoxia, a rămas Biserica care aduce şi oferă mântuirea.

Revin, deci ca să înţelegi ce este Biserica Universală, trebuie să studiezi teologie. În special Patristică. Apoi istorie şi dogmatică.
Şi asta e valabil pentru orice făptură umană.

Fără aceste 3 elemente, nu poţi înţelege niciodată ce este Biserica Universală/Sobornicească. Ea niciodată nu va accepta în sânul ei, ereziile. Fiindcă nimic necurat nu intră la nunta Mirelui Ceresc. Ereticii, vor sta afară, şi vor căuta să intre şi nu vor putea, spune Scriptura, ne spune chiar Hristos asta.

De ce crezi că Sfinţii Părinţi, la Sinoadele Ecumenice, se băteau pentru o literă, o singură literă, în exprimarea lor ? De ce puneau atât de mare preţ pe combaterea ereticilor ? Fiindcă e Biserica Universală, nu ? Nu putea să fie şi ea un pic mai tolerantă, mai înţelegătoare ? Să caute un compromis ?
De ce Sfinţii aceia au ţinut aşa puternic piept contra ereticilor la fiecare sinod şi ăn fiecare secol, la alte şi alte erezii ?
De ce crezi că sunt numite erezii ? De ce trebuie să existe aşa rigorism şi disciplină în exprimările dogmatice ? Acestea se află studiind. Asiduu. Cu râvnă, cu dor nestins. Şi Dumnezeu va descoperi celui ce caută cu inima curată.

Sunt lucruri, care le trecem cu vederea, dar avem pretenţia să ştim bine ce este Biserica Universală, sau mai grav, să spunem că suntem profund adânciţi în ea şi în trăirea ei, lucruri care se dovedesc adesea, că sunt înşelări şi defapt aceia sunt foarte departe de Biserica Sobornicească, de gândirea ei, de atitudinile ei, de calea ei, strâmtă şi îngustă şi grea, pe care puţini o află.

Doamne, ai milă de noi, turma Ta cea mică.

Sinoadele ecumenice au multe în comun cu congresele partidelor comuniste și nu numai, și anume faptul că au fost în principal scene de lupte pentru putere, îmbrăcate în haine dogmatice. Facțiunea câștigătoare la momentul Tn era "ortodoxă/catolică", iar înfrânți, "ereticii/schismaticii". Citește, Paslunice, istorie a bisericii și din surse independente, necorupte de narcisism instituțional și subiectivism dogmatic.

[Igor_Paslusnik]

E adevărat că au participat şi Împăraţii la câteva Sfinte Sinoade Ecumenice şi deci, au vrut să influenţeze politic rezultatele Sinoadelor.

Dar ştii ce? N-au putut. N-au fost lăsaţi. Sfinţii Părinţi, le-au spus clar, că nu se pot băga cu politică omenească trecătoare, în chestiunile dogmatice mântuitoare. Şi au avut dreptate.

Au fost eretici care şi-au înţeles erezia şi au acceptat lepădarea ereziei, îndreptarea lor şi mărturisrea limpede dogmatică, înţeleasă şi asumată, explicată şi dreaptă, a Sfinţilor Părinţi. Unul e Nestorie.

Deci când ne referim la Sfintele Sinoade, nu vorbim deloc de chestiuni politice. Nu putem spune că seamănă cu adunările comuniştilor. E imposibil, fiindcă nu se vorbea deloc politică, ci numai empiricul creştinismului, exegeză biblică, analiza expresiilor fiecărui participant, tratări biblice ale cuvintelor Episcopilor de acolo şi aşa.

Când studiem Sfintele Sinoade Ecumenice, cele nouă, vedem că la toate 9, nu există implicat politicul, deşi au participat Împăraţii şi au vrut să infleunţeze politic, nefiind lăsaţi niciodată. A biruit Adevărul, efectiv de fiecare dată.

Prin urmare, când citim despre cele 9 Sfinte Sinoade Ecumenice, nu putem, e imposibil să ne limităm să citim despre istoria Sinoadelor, că atunci nu înţelegem nimic. Trebuie să citim obligatoriu, pentru a înţelege complexitatea Sfântului Sinod, părţile lui dogmatice. De ce s-au adunat, despre ce vroiau să vorbească, despre ce au vorbit în definitiv, ce spuneau în amănunţime fiecare parte, fiecare tabără. Ce reprezentanţi au avut, ce răspunsuri dădeau fiecare la fiecare. Strict dogmatic. Iar din dogmatică, se intersectează, şi merg în paralel, ideile neunite, cu cele patristice.

Dogmatica şi patristica, fiind elementele definitorii şi categorice la fiecare Sfânt Sinod Ecumenic, cu temelia pe Biblie, sub insuflarea Duhului Sfânt pentru o tabără şi sub gândire omenească neinspirată, pentru cealaltă tabără.

Dogmele Bisericii, nu urmăresc nici un interes. Sunt absolut neutre faţă de persoane, de cultură, de exprimare, faţă de timpul exprimării lor, de locul unde au fost vorbite şi exprimate, de aceea ele sunt veşnice, valabile în fiecare secol, până la sfârşitul omenirii căzute. Dogmele Bisericii au fost dăruite oamenilor de Dumnezeu, prin Sfinţii Lui, tocmai pentru mântuirea Bisericii, ele nu pot fi inventate, fiindcă sunt din Dumnezeu, sunt perfecte. Dacă ne gândim profund la ele, observăm că nu le găsim nici un cusur, nici un reproş.

Scopul lor, este tocmai de a feri omul de minciună, de a-l ajuta să înţeleagă ce, de ce, cum, când, pentru ce, din ce, pentru cine, din cine, unde, este mântuirea, Biserica, Hristos, şi toate cele bune, faţă de cele rele.

Deci să-i citim pe Sfinţii care au participat la Sfintele Sinoade Ecumenice, mai mult decât pe istorici, să citim scrierile Sfinţilor Părinţi, cu privire la aspectele biblice, ale dogmelor/ereziilor, să mergem pe firul lor, de la rădăcini, până la vârf, şi cu rugăciune, smerenie, discernământ, şi multă râvnă de cunoaştere prin credinţă şi iubire, ne va da Dumnezeu să înţelegem.

E pur şi simplu fascinant, uimitor, să citeşti ce scriau Episcopii, Preoţii, Monahii, Creştinii, de la fiecare Sfânt Sinod Ecumenic, şi cum se ajungea să se stabilească cine vorbeşte drept şi cine vorbeşte strâmb, cine sunt ereticii şi cine sunt creştinii, cine-i în Adevăr şi cine-i în minciună.

Dar toate astea nu le poţi cunoaşte prin prejudecăţi, când spui: "ei, acolo la Sinoade, e politică, n-are rost să citesc." Atunci noi suntem cei ce pierdem, fiindcă nu citim. Dar când aflăm defapt ce s-a petrecut acolo, nu mai putem spune prostioare, ci rămânem uluiţi şi dobândim multă învăţătură şi sănătate sufletească şi trupească.

Iertare, dacă te-am obosit, scriind prea mult.

Am explicat cât de simplu şi de sincer am putut.