Citat:
În prealabil postat de delia31
Deloc? Nici pe dinauntru? La pictura, ma refer.
|
Pictura pare destul de reușită, a fost realizată de Ioan Popa, un pictor foarte talentat.
Iată un fragment dintr-un dialog cu acest pictor:
"Dacă te pregătești cu post și rugăciune, te cutremuri când începi o icoană"
- Pictura murală din biserici îți impune o anumită conduită morală și spirituală, ca la icoană, ori ține exclusiv de meșteșug și de talent?
-Am cunoscut mulți pictori de biserici foarte talentați, care aveau în schimb o viață duhovnicească neîngrijită. Și mă minunam, căci făceau, într-adevăr, niște lucruri... fără duh. Trebuie să ai răgaz și timp pentru a simți cum anume să pictezi. Și foarte mult contează ca pictura ta să fie plăcută de un părinte duhovnicesc, chiar dacă nu are studii și nu a văzut multe, pentru că el vede dincolo de culori, vede duhul picturii, care e transmis și altor credincioși. Acel duh care te face să plângi în fața unor icoane, pe când în fața altora n-ai nicio tresărire. Mi-am dat seama că, îngrijindu-mă de viața mea duhovnicească, mă apropii cu mai multă delicatețe și dragoste de o icoană și altfel reușesc să o realizez. Dacă te pregătești cum se cuvine, cu post și rugăciune, te și cutremuri când începi o icoană. O pictezi, de exemplu, pe Maica Domnului, și te rogi să ți se dea de Sus ce lumină să-i pui în ochi, cum să-i conturezi gura, ce fel de expresie să-i așezi pe chip. Dacă ești curățit sufletește, te inundă dragostea de Dumnezeu și de oameni. Altfel, este mare pericolul căderii în mândrie: să crezi că ți se datorează totul, să nu iei în considerare talantul pe care ți l-a dat Dumnezeu la naștere și ajutorul de Sus pe care îl primești constant.