aspectele practice ale Spovedaniei

[Mosh-Neagu]

Eu am observat un lucru si nu stiu daca ar trebui sa invinovatim omul sau vrajmasul care pune tot raul la cale. Cum intra cineva mai vechi pe forum, care tot din urzelile vrajmasului, a decis sa se retraga, cum sarim asupra lui, sub virtutea bunelor intentii. Ce ramane de-aici? Probabil o alta lehamite.
In principiu, ne consideram toti in slujba lui Hristos, dar intre noi exista atat de multe hartuieli incat... nici cu "indreptarul" in mana, nu ne mai mantuim. Cu siguranta, am fi mult mai castigati daca ne-am putea abtine la orice aluzie rautacioasa, sau chiar la comentarii prelungite consecutive, ca si cum parerea noastra adusa ca argument dintr-un anumit context al sfintilor parinti, este mai mult decat important sa fie insusita cu orice pret de catre toti, fie ei incepatori sau caldicei. Ori, asta tine de Harul lui Dumnezeu care vine cand vrea El, nu cand insistam noi.
Si apropo de Har: am mai spus-o si altadata, daca am intelege si ne-am insusi esenta crestinismului spusa atat de simplu si de intelept de Sf. Serafim de Sarov, in sensul ca e mai greoaie calea robilor spre mantuire si are un randament extrem de redus, decat calea iubirii, a indelungii rabdari si evident a smereniei, am fi doar la o intindere de mana, mantuiti. Ca atare, nu indreptarul ne mantuieste. Pe toate scrise acolo le putem face ca niste robi supusi, dar asta nu ne da certitudinea Harului, fiindca chiar asa este cum spunea fratele Cezar (mi se pare...): "Ce-i in inima omului, stie numai Dumnezeu!" Omul trebuie sa aiba ca si scop, obtinerea Harului, nu miile de mijloace care ne-ar putea risipi osteneala. Indreptarul este scris la modul general, iar imprejurarile vietii sunt mereu si mereu UNICE! Nu vorbim de cautarea scuzelor, sau a anumitor motive sa putem pacatui cu constiinta... limpede, ci de modul cum omul isi desavarseste cele bune si de folos oranduite de Dumnezeu si tocmai de aceea, ajunge sa nu se mai poata incadra intr-un indrumator standardizat... Cand omul se spovedeste curat si ii marturiseste duhovnicului imprejurarile prin care practic incalca... indrumarul, duhovnicul, aflat si el sub harul Duhului Sfant, stie exact ca acel om nu se face vinovat de nimic in fata lui Dumnezeu.
Si-apoi, inselarea e una, iar Harul este alta. Harul este cel ce aduce deplinatatea constiintei fata de tot ce-i bun si folositor, sau fata de tot ce este cu substrat inselator. Societatea este intr-o continua miscare, iar familia se jertfeste in fel si chip. In Romania, sunt extrem de multi barbati care, pentru a-si intretine familia, muncesc cum pot pe unde pot, ajungand acasa la fiecare sfarsit de saptamana sau la doua, apoi, la inceputul celeilalte, o ia de la capat... Ce sa faca bietul om cu Indreptarul?... Haideti sa ne straduim sa obtinem Harul, nu sa tinem cu sfintenie Indreptarul, ca s-ar putea sa pierdem cararea mai mult decat ne ingaduie Dumnezeu!!!

[tabitha]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Eu am observat un lucru si nu stiu daca ar trebui sa invinovatim omul sau vrajmasul care pune tot raul la cale. Cum intra cineva mai vechi pe forum, care tot din urzelile vrajmasului, a decis sa se retraga, cum sarim asupra lui, sub virtutea bunelor intentii. Ce ramane de-aici? Probabil o alta lehamite.

Oh, nu te îngrijora asa tare. Se practică retragerea activă. :)

Btw, urzelile vrăjmasului sunt peste tot, noi n-avem nicio vină !!! Just kidding, vorba Deliei..

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Ce sa faca bietul om cu Indreptarul?...

...:) Hai, Moshule, cum să formulezi chiar aşa?...:)

În prealabil postat de Ioan_Cezar

...:) Hai, Moshule, cum să formulezi chiar aşa?...:)

Mă bucur că ai intervenit, altfel iarăşi aş fi ajuns în situaţia în care am ceva cu cineva sau ceva de demonstrat.

[Mosh-Neagu]

Si nu stiu cum fac ca iar supar pe unii, stric socotelile sau daram miturile cuiva... Cat suntem pe pace, eu zic ca nu-i bai....
Frate Cezar, mesajul tau m-a pus usor pe ganduri. Sunt foarte multe de spus. Am doi baieti, iar cel mic (astazi a implinit 17 ani) ar fi putut fi cam la fel cum il descrii tu pe-al tau. Dumnezeu, desi ne-a aratat de multe ori ce se poate intampla, ne-a ajutat sa trecem cu bine peste toate. Problemele celui mare, le rezolva mama-sa de obicei, fiindca e mai deschis cu ea, eu fiind considerat... mai sever. Cel mic insa, e din fire un razvratit. Si totusi... avand in vedere ca ma iubeste din toata fiinta lui, nu risca sa piarda increderea si mai ales prietenia pe care i-am oferit-o in timp. Pentru ca, da, dincolo de relatia parinteasca, as putea spune ca intre mine si fiul cel mic (cu care mama-sa n-o poate scoate la capat nicicum), este o prietenie autentica. Iar prietenia se bazeaza pe incredere totala si respect pe masura. Au fost sute sau poate mii de seri si nopti in care ii spuneam ca unui prieten mai mic, orice voia sa auda, dar care sa nu-i vicieze inocenta. Ne "bateam" de cate ori avea chef si ma provoca... I-am oferit cu blandete TOATE darurile de bun simt, pe care le-a dorit de la mine, iar cand spun asta nu sunt hachite, ci doar cate o excursie, un telefon mai recent, sau o bicicleta mai mult decat visata, cu care hoinareste toata vara unde nu te-astepti. Merge la biserica fara sa-l rugam noi, ci fiindca a vazut singur de cate ori Dumnezeu "l-a mangaiat"! Anul trecut si-a uimit diriginta care nu stia nimic despre viata lui, cand a aflat din ziare ca a iesit campion national la aruncarea sulitei pentru categoria lui de varsta. Anul acesta, doar locul trei... Stam cu orele de vorba la telefon si nu se mai satura sa-mi vorbeasca, despre noile prietene sportive din Bucuresti. Iar daca nu-l sun, o roaga pe mama-sa sa-mi transmita s-o fac... Si stiu bine ca putini parinti se mai bucura de atata atentie din partea copiilor ajunsi la varsta adolescentei. O sa mi se spuna ca asta fiindca sunt plecat din tara. NU. Am stat destui ani si acasa si stiu ca acolo i-am dobandit prietenia, nu dupa ce-am plecat.
De ce-am spus toate astea, riscand iarasi sa supar anumite persoane care inca nu inteleg esenta unor lucruri: pentru ca e usor sa vorbim vorbe. E usor sa ne ghidam dupa indreptare, dar nu pricep de ce, atat timp cat fiecare dintre neoi are atat de aproape pe Ingerul Pazitor, care este de departe cel mai bun si mai eficient indreptar. Va suparati? Suparati-va fratilor, daca asa simtiti. Eu un lucru stiu: badea Ion din catunul "cutare" n-are timp de cautat in indreptare si nici nu-l intereseaza. "Iubeste-L pe Domnul Dumnezeul tau, din tot sufletul tau, din toata inima ta si din toata fiinta ta, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti!" Cand insa, preaplini de doctrine, ne luam intre noi de guler, acuzandu-ne reciproc de ratacire, iubirea... sucomba. Stiu ca am atins multe orgolii si continui sa supar, dar fratilor, eu stiu ca sunt slab si ma recunosc asa. Tot ce primesc (si asa cum am aratat mai sus, primesc enorm, pentru conditia mea de pacatos), nu se intampla pentru vreun merit al meu, ci fiindca Dumnezeu isi face mila cu mine, fie ca-i vorba de munca cea de zi cu zi, unde se cere multa indemanare, iar eu, asa cum ma cunosc... n-o am, ci Dumnezeu imi arata zi de zi cum s-o scot la capat, fie ca am o familie atat de buna pentru care multumesc bunului Dumnezeu si in somn.

...... :))

[tabitha]

Din colectia "perle bisericesti":

"În familiile cu păcate grave, nespovedite si fără pocăintă, apar copii cu grave infirmităti fizice si psihice."

Mai multe aici : https://bisericasecreta.wordpress.co...ta-spovedania/

[forever...]

Uneori, pentru spovedit, ne scriem păcatele, ori pentru a nu le uita, ori din alte motive. Am citit că hârtiile respective ar trebui apoi să fie rupte/ aruncate. Ştiţi ceva în acest sens, o explicaţie, un temei?

[DragosP]

În prealabil postat de mirela.t

Din colectia "perle bisericesti":

De ce ghilimele?

[AlinB]

În prealabil postat de mirela.t

Din colectia "perle bisericesti":

"În familiile cu păcate grave, nespovedite si fără pocăintă, apar copii cu grave infirmităti fizice si psihice."

Mai multe aici : https://bisericasecreta.wordpress.co...ta-spovedania/

Infirmitati fizice - e discutabil.
Psihice ma tem ca da.
Chiar daca nu genul la care s-ar gandi majoritatea, dar cu siguranta vor fi.
Poate nu in toate cazurile, poate nu atat de evidente, dar riscul exista si e semnificativ mai mare decat intr-o familie care sta aproape de Dumnezeu.

Si iarasi, faptul ca te spovedesti, nu ai pacate grave nu inseamna ca vei fi ferit de orice riscuri in zona asta.

Cred totusi ca problema e pusa oarecum gresit, oamenii ar trebui sa vina la spovedanie cautand pe Dumnezeu nu doar de dragul sanatatii fizcie si a bunastarii materiale.