aspectele practice ale Spovedaniei

[Mosh-Neagu]

Eu am observat un lucru si nu stiu daca ar trebui sa invinovatim omul sau vrajmasul care pune tot raul la cale. Cum intra cineva mai vechi pe forum, care tot din urzelile vrajmasului, a decis sa se retraga, cum sarim asupra lui, sub virtutea bunelor intentii. Ce ramane de-aici? Probabil o alta lehamite.
In principiu, ne consideram toti in slujba lui Hristos, dar intre noi exista atat de multe hartuieli incat... nici cu "indreptarul" in mana, nu ne mai mantuim. Cu siguranta, am fi mult mai castigati daca ne-am putea abtine la orice aluzie rautacioasa, sau chiar la comentarii prelungite consecutive, ca si cum parerea noastra adusa ca argument dintr-un anumit context al sfintilor parinti, este mai mult decat important sa fie insusita cu orice pret de catre toti, fie ei incepatori sau caldicei. Ori, asta tine de Harul lui Dumnezeu care vine cand vrea El, nu cand insistam noi.
Si apropo de Har: am mai spus-o si altadata, daca am intelege si ne-am insusi esenta crestinismului spusa atat de simplu si de intelept de Sf. Serafim de Sarov, in sensul ca e mai greoaie calea robilor spre mantuire si are un randament extrem de redus, decat calea iubirii, a indelungii rabdari si evident a smereniei, am fi doar la o intindere de mana, mantuiti. Ca atare, nu indreptarul ne mantuieste. Pe toate scrise acolo le putem face ca niste robi supusi, dar asta nu ne da certitudinea Harului, fiindca chiar asa este cum spunea fratele Cezar (mi se pare...): "Ce-i in inima omului, stie numai Dumnezeu!" Omul trebuie sa aiba ca si scop, obtinerea Harului, nu miile de mijloace care ne-ar putea risipi osteneala. Indreptarul este scris la modul general, iar imprejurarile vietii sunt mereu si mereu UNICE! Nu vorbim de cautarea scuzelor, sau a anumitor motive sa putem pacatui cu constiinta... limpede, ci de modul cum omul isi desavarseste cele bune si de folos oranduite de Dumnezeu si tocmai de aceea, ajunge sa nu se mai poata incadra intr-un indrumator standardizat... Cand omul se spovedeste curat si ii marturiseste duhovnicului imprejurarile prin care practic incalca... indrumarul, duhovnicul, aflat si el sub harul Duhului Sfant, stie exact ca acel om nu se face vinovat de nimic in fata lui Dumnezeu.
Si-apoi, inselarea e una, iar Harul este alta. Harul este cel ce aduce deplinatatea constiintei fata de tot ce-i bun si folositor, sau fata de tot ce este cu substrat inselator. Societatea este intr-o continua miscare, iar familia se jertfeste in fel si chip. In Romania, sunt extrem de multi barbati care, pentru a-si intretine familia, muncesc cum pot pe unde pot, ajungand acasa la fiecare sfarsit de saptamana sau la doua, apoi, la inceputul celeilalte, o ia de la capat... Ce sa faca bietul om cu Indreptarul?... Haideti sa ne straduim sa obtinem Harul, nu sa tinem cu sfintenie Indreptarul, ca s-ar putea sa pierdem cararea mai mult decat ne ingaduie Dumnezeu!!!