Pagini de istorie care nu se mai predau în școli!

[iuliu46]

Cand au venit prima data comunistii vedeta era Roller, nu exista istorie inainte de el. Acum cand au venit a doua oara, vedeta e Boia, sau cine stie care istoric american. Nimic din ceea ce ati invatat nu e adevarat, va spunem noi cum sta treaba. Romanii nu au fost niciodata buni de nimic, si in general s-au purtat urat cu toata lumea.

[Vitiate]

În prealabil postat de iuliu46

Cand au venit prima data comunistii vedeta era Roller, nu exista istorie inainte de el. Acum cand au venit a doua oara, vedeta e Boia, sau cine stie care istoric american. Nimic din ceea ce ati invatat nu e adevarat, va spunem noi cum sta treaba. Romanii nu au fost niciodata buni de nimic, si in general s-au purtat urat cu toata lumea.

Iti inteleg amaraciunea, dar nu are rost sa discutam acestea pe acest topic. Daca am inteles corect, Mirela l-a gandit ca pe unul pur informativ.
Stai linistit, ca urasc visceral neoistoricii euro-amerfloci. Nici o sansa sa pic in jocul lor murdar.
De ce cred ce cred? Pai, ma stii cine sunt. Pentru mine, Biserica Nevazuta e formata in primul rand din cea nefacuta de om, anume Natura. Da, ai citit bine. Nu ai cum sa simti si sa intelegi ce am simtit si inteles eu de-a lungul anilor in fata diferitelor aspecte ale Creatiei, dar ca sa va fie clar, tie si tuturor colegilor:
1. Cred sincer ca popoarele care au ramas milenii in asa-zisa inapoiere tehno si asa-zisa inchinare samanica si/sau idolatra sunt/au fost mult mai echlibrate decat eurocentricul mandru de diferitele crestinisme, exportate prin deoptriva pumn si prajitura in toate zarile. Europeanul a fost initial un pagan relativ echilibrat, apoi un crestin mai mult sau mai putin fanatic, apoi un burghez lacom, crud si utilitarist, apoi un conunist mai mult sau mai putin imbecilizat de propaganda, apoi din pacate din nou capitalist, in stadiul final consumerist complet idiot si de o lacomie si lene insuportabile si insurmontabile.
2. Prefer oricand sa cred explicatii ale faptelor istorice si de viata, cate pot parea cinice, dar in realitate sunt doar realiste. Teama mea de minciuna si manipularea, ajunse la perfectiune in comunism si capitalismul imperialist, ma determina sa am doi piloni: o soteriologie bazata pe pelagianism si apocatastaza, si un scepticism naturalist sanatos. Mi-e greata deopotriva de hagiografiile trase la indigo, ca si de povestile capitaliste cu lucratorul care moare de foame cu zambetul pe buze muncind pana la epuizare, ca si de povestile comuniste cu intelepciunea supraumana aproape a lui Lenin, Stalin sau Mao, si cum poporul munceste tot zambaret si tot pana la epuizare, de data asta stahanovist, si de data asta spre profitul Statului (care tot o blestemata de corporatie este). Te intrebi de faza cu hagiografiile? Simplu, nu inghit povesti care motiveaza supunerea, evlavia-fatza-de-ce-este-autorizat doar si concedierea facultatii de a (ne) intreba "de ce?". Nu, Bizantul ortodox nu era cea mai bina societate a vremii sale, nici Roma catolica, nici statele Reformei, nici...Masele se aglutinau duminica la biserica/adunare, asa cum mai recent se aglutinau la sedinte de partid.
3. Pricepe ca eu resping orice institutionalizare. Poate nu gasesc cuvintele corecte, dar te prinzi tu. A iesi din rand e o proba de umanitate si autonomie a mintii. Indiferent daca cel sau cei ce deschid sirul tin sus crucea, semiluna, secera-si-ciocanul, echerul-si-compasul, curcubeul, etc. A fi stapan e crima si vanitate. A fi sclav e slabiciune/lasitate si prostie.
Mirela, iertare pentru prea lungul offtopic.
Iuliu, zic sa o continuam pe privat.
Asa ca eu cred ca Raiul poate fi atins in chiar viata asta: o societate bazata pe comunitati mici, tehnologie de nivel medieval, moralitate la sange, valorizarea muncii fizice si a traiului modest, etc. O lume in care omul e in genunchi in fata tunetelor, a cutremurelor, faunei sau bolilor e o lume in care trufasa noastra specie isi are locul meritat: in smerenie. Pacat ca inchinatorii la copaci au fost aproape nimiciti prin eforturile combinate ale cruciadei din zona baltica si tarilor rusi.
Ce usor se enerveaza oamenii pe acest forum, daca explici de ce te indoiesti de ce cred ei!

[tabitha]

În prealabil postat de Vitiate

Iti inteleg amaraciunea, dar nu are rost sa discutam acestea pe acest topic.
Daca am inteles corect, Mirela l-a gandit ca pe unul pur informativ.

Da, ai înteles foarte bine. Multumesc pentru aport. :)

[Ioan_Cezar]

"Pur informativ"?
Asta chiar mi-a plăcut!

[tabitha]

Arhidiaconul sirian Paul de Alep (1627-1669), care a călătorit în Moldova, ne oferă date importante în legătură cu războiul dintre domnitorul moldovean de origine aromână Vasile Lupu si cel muntean Matei Basarab. Despre Vasile Lupu aflăm că a fost sprijinit de cazacii lui Bogdan Hmelnitki (1595-1657), iar Matei Basarab de trupele lui Gheorghe Rákóczi I (1593-1648) si de sârbi, bulgari, greci, albanezi si turci. După ce a intrat în Muntenia unde a prădat si a jefuit o bună parte din tară, trupele lui Vasile Lupu si cele căzăcesti au fost nimicite de către ostile lui Matei Basarab si aliatii săi. Iată ce ne spune Paul de Alep despre aceste evenimente:

”În această zi am primit vestea că domnul <ţării> Vasile şi ginerele <său> cu oastea cazacilor au fost înfrânţi şi că o luaseră la fugă. Pe când ne aflam în siguranţă şi auzeam în fiecare zi că ei învinseseră în patru rânduri pe unguri şi pe munteni, pe care îi măcelăriseră grozav, iată că dintr-o dată ştirile au ajuns înfiorătoare; oamenii s-au întors în mănăstiri. Atunci au sosit pe rând oştile căzăceşti învinse şi fugărite; pe de altă parte a venit ştirea că domnul şi ginerele lui au dispărut; dar marţi înainte de Rusalii[1], au sosit pe neaşteptate şi au intrat în curte într-o stare jalnică. Ei au înştiiţat îndată pe Hmelniţki despre cele întâmplate.

S-a confirmat atunci că ştirea că învinseseră de patru ori pe unguri, armata // muntenească şi pe sârbi[2] şi că nimeni nu li s-a putut împotrivi pînă ce s-au apropiat cale de o zi de drum de Târgovişte, <oraşul de> scaun al domnului Ţării Româneşti. Matei Voievod a ieşit <din oraş> şi a pornit împotriva lor cu o oaste mare, alcătuită din munteni, unguri, sârbi, greci albanezi, bulgari şi turci[3]. Atunci seimenii lui Vasile “Grecul”[4] s-au năpustit asupra lor[5] şi când au ajuns la cortul domnului l-au prădat şi au împuşcat pe Matei Voievod în picior[6] cu un glonţ care a doborât calul pe care călărea. Însă el a rezistat până seara <când> şi-a scos cizma plină de sânge. Îndată a încălecat pe alt cal pentru a continua lupta.



Întreaga sa oştire se învoise să se închine şi să se supună lui Vasile şi cazacilor dar în clipa aceea Domnul nostru, care schimbă vremurile, a trimis tunete, fulgere, trăznete, ploaie şi grindină mare ca pietrele, asupra oastei lui Vasile şi a cazacilor, căci vântul le era potrivnic[7]. Însă moldovenii au trădat şi ei şi au fost învinşi iar cazacii nu-şi mai puteau slobozi puştile din cauza ploii mari. Atunci oastea munteană a descărcat asupra lor lovituri de tun şi de puşti şi i-a atacat. Moldovenii au fost primii care au luat-o la fugă, urmaţi de cazaci care s-au întors învinşi, pe când muntenii, urmărindu-i cu sabia la şold, i-au măcelărit cumplit. A fost // un ceas de jale. Muntenii n-au încetat să-i nimicească timp de trei zile, luând pe mulţi în prinsoare. Cât despre cei care au scăpat cu fuga şi au venit la Iaşi, aceştia şi-au aruncat toate armele pentru a se ascunde.

Domnul Vasile şi ginerele său şi câţiva oameni au scăpat apucând drumul Galaţilor, apoi acela al Moldovei, <mergând> pe căi neumblate, de teama urmăririi. Înfrângerea lor s-a întâmplat în după-amiaza <zilei> de marţi, înaintea joii Înălţării[8]. Vestea a sosit la Iaşi în trei zile, deşi din Moldova până în Ţara Românească este o distanţă de zece zile de marş.



Intrarea domnului, după cum am spus mai înainte, a avut loc într-o marţi cu opt zile înaintea Rusaliilor. Ostaşii cazaci care au supravieţuit au rămas trei zile, apoi s-au întors în ţara lor din cauza marii ridicări a preţurilor care a avut loc în zilele acelea, căci li se vindea o pâine mare, rotundă, cu un piastru. Timuş, fiul lui Hmelniţki, a rămas câtva timp acolo, apoi a plecat, pentru a se duce la tatăl său, căci se aştepta să-i trimită ajutoare. Dar nu i le-a trimis pentru că <tatăl său> era supărat pe el.

Vasile <Lupu> a rămas singur, fără nimeni lângă el. În fiecare clipă se spunea că duşmanii săi veneau cu o armată ca să îl ia pe neaşteptate într-o noapte; şi a doua rătăcire era mai rea decât cea dintâi. <Şi> el şi noi eram într-o spaimă necurmată, tot timpul, noaptea şi ziua. Cât despre doamna, fiul său, averea sa şi toate bunurile sale[9], el trimisese să i le ducă prin Polonia şi Cameniţa // şi le aşezase într-o cetate întărită de piatră care atârna de el, numită Suceava. El a strâns acolo băuturi şi alimente multe, de teama unui fapt care de altfel s-a şi întâmplat.”

Un articol de Mihai Dragnea de pe http://www.istoria-romanilor.com/bat...6#nofollow/11/

[tabitha]

Tradiţia fascinantă a Târgului de fete de pe Muntele Găina



Târgul de fete de pe Muntele Găina i-a fascinat dintotdeauna pe călătorii străini. Povestea a acestui obicei, aşa cum se desfăşura la sfârşitul secolului XIX, a fost relatată în detaliu de scriitorul Jokai Mor, în romanul „Sărmanii Bogaţi". Autorul se arăta impresionat de tradiţia din Apuseni, dar oferea şi o explicaţie pentru ea.

Jokai Mor, unul dintre marii scriitori ai Ungariei, a fost unul dintre călătorii străini care au rămas uimiţi de obiceiurile comunităţilor din Munţii Apuseni. Cea mai neobişnuită tradiţie descrisă de autorul romanului „Sărmanii bogaţi” este Târgul de fete de pe Muntele Găina, organizat anual, în jurul sărbătorii de Sânziene. O mulţime impresionantă de oameni ajungeau la târg din toate satele moţilor, din părţile Hunedoarei, din Alba şi împrejurimi.

„În seara primei sâmbete după sărbătoarea naşterii Sfântului Ioan, la Sânziene, turtarii din Băiţa şi din Câmpeni, cu caii lor încărcaţi cu turte de miere, cu sticluţe pline de mied, pornesc spre vârful muntelui Găina, unde îşi ridică corturi, iar în ziua următoare se adună populaţia veselă la târgul de fete ce se ţine în acea zi pe vârful piscului”, scria Jokai Mor.

Atracţia principală a târgului erau fetele de măritat, aduse o dată cu zestrea oferită de părinţii lor.

„Mamele din regiunea munţilor îşi aduc şi zestrea fetei, pe care o prezintă deodată cu fata. La gâtul fetelor atârnă taleri de aur şi de argint înseilaţi. Celelalte podoabe, cum sunt de exemplu: năfrămile colorate, ştergăriile cu alesături de bumbac, de diferite culori, pernele, lăzile împestriţate, sunt încărcate pe spatele cailor mocăneşti şi transportate la faţa locului. Odată ajunşi aici le descarcă pe fiecare şi le aşează sub cortul pe care şi-l ridică fiecare, ca într-un adevărat târg”, arăta scriitorul Jokai Mor, în „Sărmanii Bogaţi”.

Fetele şi zestrea erau disputate de flăcăii care se opreau în faţa corturilor. Cei care voiau să se însoare trebuiau să ajungă la tocmeală cu părinţii fetelor, altfel erau nevoiţi să plece mai departe.

„Pe unele dintre fete le ţin tare la preţ, pe altele le vând cât ai bate din palme, la primul client care se prezintă. Perechea nouă urmată de cântece de fluier şi cimpoiu pleacă până la primul călugăr care le dă binecuvântarea căsătoriei”, informa autorul.

Târgul de fete era şi un prilej pentru familiile de moţi să se mândrească, în faţa procesiunii, cu frumuseţea fiicelor lor şi cu podoabele şi mărfurile aduse la târg. Autorul descrierii târgului de fete de la sfârşitul secolului trecut oferea şi explicaţia evenimentului fascinant pentru acele vremuri.

„Locuitorii munţilor, fiind toţi păstori, stau atât de departe cu locuinţele lor unul de altul, încât cel mai apropiat vecin are nevoie de jumătate de ceas până când ajunge la celălalt. Din această cauză fetele tinere nu au unde să se ducă şi tineretul de aici nu se întâlneşte decât o dată în an la târgul de fete ce se ţine pe Muntele Găina. Femeile măritate se duc pe la înmormântări, însă fetelor nu le este permis nici aceasta”, scria Jokai Mor, în „Sărmanii Bogaţi”.

Preoţii nu erau lipsiţi de la târgul de fete, la fel ca şi negustorii de podoabe şi cârciumarii. Inelele erau la mare căutare, chiar dacă erau cumpărate doar ca amintire şi simbol al acestuie eveniment. Tradiţia târguielii pentru fata de măritat s-a stins încet în următoarele decenii. Sărbătoarea continuă, în fiecare vară, pe Muntele Găina.

articol preluat de pe: www.adevarul.ro

[forever...]

În prealabil postat de tabitha

Tradiţia fascinantă a Târgului de fete de pe Muntele Găina

Interesant, nu am ştiut aceasta istorie. Nici nu m-am întrebat de ce tradiţia se numeşte, în continuare, "Târgul de fete".