Dumnezeu, Patrie, Famile

[Vitiate]

Mai este un aspect...Mantuitorul NU a fost un edulcorat care promite zambitor pace la toate nivelurile. El a spus lucruri de genul: "Nu am venit sa aduc pace, ci sabie". Si asa este; spiritualitatea presupune lupta, si in anumite privinte si anumite situatii, include si lupta fizica.
Sa ma explic. Calea cea mai buna de a intelege si ulterior lucra/aplica ce a spus Domnul Iisus este bazata, informativ vorbind, pe doua surse (in afara de studiul Scripturii, evident): modus vivendi al primelor comunitati de crestini, rodul cel mai proaspat si viguros al "vestii celei bune", si vorba Sf. Vincentiu de Lerin, "ce Biserica pretutindeni, dintotdeauna si de catre toti a invatat". Nici inainte, nici dupa Niceea nu a existat, dupa stiinta mea (cu siguranta voi ceilalti stiti mai multe, fiind crestini practicanti) un singur sinod local sau ecumenic, care sa fi condamnat razboiul per se, inclusiv cel de aparare.
In privinta vietii unei comunitati, mai ales pe temekiuri de credinta constituite, in speta de crestini, una din problemele importante este protectia vietii si onoarei celor slabi, namely copii, fete de maritat si femei, maritate sau vaduve. Bun. Este evident ca, datorita faptului ca astazi stim cum traiau acele comunitati, si ca ele au inflorit chiar si sub persecutii severe, e clar nu exista vreun rabat de la protectia pe care barbatul crestin, in vigoare si capabil de credinta asumata, o oferea femeilor si copiilor, la caz de necesitate.
Asa incat teoriile cretine, nu doar eretice, ale menonitilor, iehovistilor, si altor mutanti sunt pur si simplu fabulatii la limita patologicului: ei murdaresc crestinismul, transformandu-l intr-un cult bolnav al masochismului si pasivitatii oarbe.
Parerea mea.

[DragosP]

Un articol interesant.
Atenţie! Sunt cuvinte multe.

[Vitiate]

Am citit articolul, Dragos, dar hai sa ne referim la zilele noastre: sunt efectiv soldatii, armatele si, la nivel individual, autoapararea/apararea celor dragi, explicit anatema? Nu.

[bogdan81]

O parere personala: razboiul este un lucru rau, asta e clar. Cred ca nu poate fi nimeni care sa sustina ca razboiul in sine e ceva bun si minunat. Exista insa situatii de necesitate in care trebuie sa te aperi si sa-i aperi pe cei dragi ai tai, sa aperi patria. In aceste situatii este permis sa lupti cu arma in mana si la nevoie sa ucizi, dar numai ca situatie de necesitate, pentru a te apara si a-i apara pe cei lipsiti de aparare, mai ales femeile si copiii care nu se pot apara singuri. Oricum ar fi insa, merita subliniat ca razboiul este de evitat intotdeauna cand este posibil. Pentru ca el aduce inevitabil cu sine multa suferinta si moarte, chiar si celor nevinovati. De aceea merita intotdeauna sa se faca tot ce este omeneste posibil pentru a se evita un razboi. Si numai in situatia in care nu mai ramane nimic de facut si toate celelalte resurse s-au epuizat, numai atunci se poate recurge la razboi in mod justificat.

În prealabil postat de bogdan81

O parere personala: razboiul este un lucru rau, asta e clar. Cred ca nu poate fi nimeni care sa sustina ca razboiul in sine e ceva bun si minunat. Exista insa situatii de necesitate in care trebuie sa te aperi si sa-i aperi pe cei dragi ai tai, sa aperi patria. In aceste situatii este permis sa lupti cu arma in mana si la nevoie sa ucizi, dar numai ca situatie de necesitate, pentru a te apara si a-i apara pe cei lipsiti de aparare, mai ales femeile si copiii care nu se pot apara singuri. Oricum ar fi insa, merita subliniat ca razboiul este de evitat intotdeauna cand este posibil. Pentru ca el aduce inevitabil cu sine multa suferinta si moarte, chiar si celor nevinovati. De aceea merita intotdeauna sa se faca tot ce este omeneste posibil pentru a se evita un razboi. Si numai in situatia in care nu mai ramane nimic de facut si toate celelalte resurse s-au epuizat, numai atunci se poate recurge la razboi in mod justificat.

Subscriu in totalitate la cele scrise mai sus.

[bogdan81]

Exista totusi o dificultate pentru un conducator de stat sau de armata sa decida cand anume toate celelalte resurse s-au epuizat si nu mai este nimic de facut. Riscurile unei decizii pripite sau gresite sunt imense. E foarte dificil sa calculezi exact riscurile si "beneficiile". In teorie e usor, dar in practica apar probleme destul de mari.

[AlinB]

În prealabil postat de bogdan81

O parere personala: razboiul este un lucru rau, asta e clar. Cred ca nu poate fi nimeni care sa sustina ca razboiul in sine e ceva bun si minunat. Exista insa situatii de necesitate in care trebuie sa te aperi si sa-i aperi pe cei dragi ai tai, sa aperi patria. In aceste situatii este permis sa lupti cu arma in mana si la nevoie sa ucizi, dar numai ca situatie de necesitate, pentru a te apara si a-i apara pe cei lipsiti de aparare, mai ales femeile si copiii care nu se pot apara singuri. Oricum ar fi insa, merita subliniat ca razboiul este de evitat intotdeauna cand este posibil. Pentru ca el aduce inevitabil cu sine multa suferinta si moarte, chiar si celor nevinovati. De aceea merita intotdeauna sa se faca tot ce este omeneste posibil pentru a se evita un razboi. Si numai in situatia in care nu mai ramane nimic de facut si toate celelalte resurse s-au epuizat, numai atunci se poate recurge la razboi in mod justificat.

In teorie.
In practica sunt multe razboaie injuste care se ascund in spatele cuvintelor "aparere", "familie", etc.
Majoritatea probabil.

În prealabil postat de DragosP

Un articol interesant.

Intradevar foarte interesanta analiza si cu o bibliografie la fel de interesanta. In trecut am gasit pe acel site cateva articole la fel de interesante dar in ultimul timp uitasem de acest site. Acum, gratie tie, mi-am reamintit.Thx :)

[Mosh-Neagu]

@ Igor (Emilian), din pacate n-ai inteles nimic. Dar NIMIC! Lungul tau mesaj poate fi facut franjuri, crede-ma, desi pare plin de bunavointa. Nimic nu este relevant, fiindca vorbim in abstract, nu fiindca stim ce spunem.
Un singur amendament: Iubirea NU e virtute, ci simtire!!! Cum te-ai putea forta sa... iubesti? Tu ai indoieli asupra altora ca inteleg anumite aspecte la care faci aluzie, dar te tradezi in urmatoarele fraze cand dovedesti tuturor ca vorbesti "din carti" nu din suflet, ca si cum ai fi trait pe pielea ta, efectul unor "lectii", depasirea unor ispite sau chiar caderea in ele si "nuiaua" din clipa urmatoare... Nu. Teorie si litera de lege sfanta, dar din pacate neduhovniceasca. De aceea am spus si continui sa cred sincer asta: cei ca tine L-au rastignit pe Mantuitor, fiindca au crezut in lege in mod fanatic, asa cum faci tu. Nici ei nu omorau! Aveau lege! Dar au strigat in cor: "Rastigniti-L! Rastigniti-L!!" Citeste Evangheliile si plangi, fiindca este cu adevarat de plans. Ce am facut eu sa fiu crestin-ortodox? Nimic! Dimpotriva, ma lupt cu tot felul de ganduri care stiu ca nu-mi apartin! Nu merit nimic, dar daca tot primesc, ce-as putea altceva sa fac, decat sa multumesc. Evreii erau la fel de mandri ca tine, stiindu-se popor ales, si cu lege faceau... fara-de-lege!!! Daca ar fi simtit smerenia lui Moise si a lui Avraam, in toate madularele lor, L-ar fi iubit pe Tatal, asa cum sustineau ca-L iubesc, si asa cum si tu, biet naiv, sustii. Dar erau orbi si surzi si tocmai de aceea, vorbind de Iubire, nu o cunosteau fara de smerenie, fiindca altfel nici nu se mai punea problema sa nu-L recunoasca pe Hristos. Ce le lipsea lor? Harul, frate Emilian, harul! Numai prin har, auzi foarte clar graiul Ingerului Pazitor si citesti in sufletele oamenilor fara niciun pic de efort, nu fiindca vrei tu, ci fiindca "ti se transmite"!
Despre Origen, am spus sa nu mai vorbim. Nu stiu de unde ai dedus tu ca-l sustin. Din curiozitate, descoperind la Sf.Ioan Scararu anumite atentionari, am dorit sa aflu mai multe... Omul fara har, este fals si paradoxal. Orice om. Vezi exemplele din viata: poti sa primesti mereu, mereu de la cineva, de toate, si pe toate le uiti. Dar nu uiti niciodata momentul cand ti s-a refuzat!!! Asa si cu Origen!!! Cauta, te rog, fara ura si fara partinire si afla TOATA osteneala lui Origen si nu mai fa aluzii la calamitati in materie de har (Arie, Nestorie si toata panoplia - despre Evagrie, sper sa nu te referi la Evagrie Ponticul ca iarasi esti pe-alaturi). Cand vei avea certitudinea unui singur suflet mantuit (si nu ma refer la al tau), vei primi primul semn de smerenie adevarata si abia de atunci incepe razboiul. La tine, deocamdata, ceea ce vedem noi, este o parodie cu pretentii de "jertfa"! De aceea am spus sa nu aluneci (se pare ca uneori trebuie sa ti se deseneze sa "descifrezi" mesajul) fiindca procedand astfel, Dumnezeu ii va ingadui vrajmasului sa... te cearna maruntel, si nu stiu daca chiar ai habar ce inseamna sa-l provoci pe vrajmas, prin... mandrie! Invata sa taci, invata sa asculti, invata sa treci dincolo de soaptele lui care te indeamna sa crezi ca ai tot dreptul si chiar meritul sa vorbesti si sa judeci astfel. El stie bine unde vrea sa ajungi tu, numai tu nu stii. INCA!!!
Mantuire sa ne dea bunul Dumnezeu!

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

@ Igor (Emilian), din pacate n-ai inteles nimic. Dar NIMIC! Lungul tau mesaj poate fi facut franjuri, crede-ma, desi pare plin de bunavointa. Nimic nu este relevant, fiindca vorbim in abstract, nu fiindca stim ce spunem.
Un singur amendament: Iubirea NU e virtute, ci simtire!!! Cum te-ai putea forta sa... iubesti? Tu ai indoieli asupra altora ca inteleg anumite aspecte la care faci aluzie, dar te tradezi in urmatoarele fraze cand dovedesti tuturor ca vorbesti "din carti" nu din suflet, ca si cum ai fi trait pe pielea ta, efectul unor "lectii", depasirea unor ispite sau chiar caderea in ele si "nuiaua" din clipa urmatoare... Nu. Teorie si litera de lege sfanta, dar din pacate neduhovniceasca. De aceea am spus si continui sa cred sincer asta: cei ca tine L-au rastignit pe Mantuitor, fiindca au crezut in lege in mod fanatic, asa cum faci tu. Nici ei nu omorau! Aveau lege! Dar au strigat in cor: "Rastigniti-L! Rastigniti-L!!" Citeste Evangheliile si plangi, fiindca este cu adevarat de plans. Ce am facut eu sa fiu crestin-ortodox? Nimic! Dimpotriva, ma lupt cu tot felul de ganduri care stiu ca nu-mi apartin! Nu merit nimic, dar daca tot primesc, ce-as putea altceva sa fac, decat sa multumesc. Evreii erau la fel de mandri ca tine, stiindu-se popor ales, si cu lege faceau... fara-de-lege!!! Daca ar fi simtit smerenia lui Moise si a lui Avraam, in toate madularele lor, L-ar fi iubit pe Tatal, asa cum sustineau ca-L iubesc, si asa cum si tu, biet naiv, sustii. Dar erau orbi si surzi si tocmai de aceea, vorbind de Iubire, nu o cunosteau fara de smerenie, fiindca altfel nici nu se mai punea problema sa nu-L recunoasca pe Hristos. Ce le lipsea lor? Harul, frate Emilian, harul! Numai prin har, auzi foarte clar graiul Ingerului Pazitor si citesti in sufletele oamenilor fara niciun pic de efort, nu fiindca vrei tu, ci fiindca "ti se transmite"!
Despre Origen, am spus sa nu mai vorbim. Nu stiu de unde ai dedus tu ca-l sustin. Din curiozitate, descoperind la Sf.Ioan Scararu anumite atentionari, am dorit sa aflu mai multe... Omul fara har, este fals si paradoxal. Orice om. Vezi exemplele din viata: poti sa primesti mereu, mereu de la cineva, de toate, si pe toate le uiti. Dar nu uiti niciodata momentul cand ti s-a refuzat!!! Asa si cu Origen!!! Cauta, te rog, fara ura si fara partinire si afla TOATA osteneala lui Origen si nu mai fa aluzii la calamitati in materie de har (Arie, Nestorie si toata panoplia - despre Evagrie, sper sa nu te referi la Evagrie Ponticul ca iarasi esti pe-alaturi). Cand vei avea certitudinea unui singur suflet mantuit (si nu ma refer la al tau), vei primi primul semn de smerenie adevarata si abia de atunci incepe razboiul. La tine, deocamdata, ceea ce vedem noi, este o parodie cu pretentii de "jertfa"! De aceea am spus sa nu aluneci (se pare ca uneori trebuie sa ti se deseneze sa "descifrezi" mesajul) fiindca procedand astfel, Dumnezeu ii va ingadui vrajmasului sa... te cearna maruntel, si nu stiu daca chiar ai habar ce inseamna sa-l provoci pe vrajmas, prin... mandrie! Invata sa taci, invata sa asculti, invata sa treci dincolo de soaptele lui care te indeamna sa crezi ca ai tot dreptul si chiar meritul sa vorbesti si sa judeci astfel. El stie bine unde vrea sa ajungi tu, numai tu nu stii. INCA!!!
Mantuire sa ne dea bunul Dumnezeu!

Frate drag Neagu,
Un creştin conştient, lucid la minte, ştie că nu se poate mândri, că nu are cu ce. Deci n-am cu ce să mă mândresc. Toate sunt de la Dumnezeu. Tot binele, înţelepciunea care o am, e de la Dumnezeu, nu-i a mea. Cu ce să mă mândresc? Că o am? Dar nu pot, că nu-i a mea. Tot ce avem bun, ne-a fost dat împrumut, suntem administratori, începând de la trupul nostru, cu tot ce e în noi, până la ce e lângă noi: soţie, copii, averi, casă, etc. Nimic nu-i al nostru. Nu ne putem mândri. Dumnezeu poate lua ce-i al Lui, oricând: trupul nostru, copii noştri, soţie, averi, casă, tot. E al Lui. Noi, când primim, e o răsplătire şi-o obligaţie în acelaşi timp. Răsplătire, sau mângâiere, ajutor spre mântuire, şi obligaţie să nu ne lipim inima de ele, să înmulţumi binele dat, şi de a şi la alţii tot ce avem noi, spre slava lui Dumnezeu, adică spre cinstea, respectul, iubirea, dorirea, lui Dumnezeu. (soţia nu se dă, dar se descoperă în caracterul şi personalitatea ei, calităţile ei, spre slava lui Dumnezeu).
Frate Neagu, când Hristos trebuie mărturisit, tocmai asta vor dracii: să tăcem. ba să nu tăcem ! Să trigăm de pe acoperişul casei, cum spune Biblia. Iar cu Origen am terminato. Văd că eşti în înşelare şi nu te pot ajuta, fiindcă nu vrei să fi ajutat. Ţi-am spus: tot binele care îl vedem noi la Origen, îl găsim în întregime, ba chiar însutit mai mult, la Sfinţii Părinţi, iar pentru otrava cu care ne oferă Origen acel bine, ne lipsim de Origen. Când pui o picătură de venin întrun pahar cu apă şi bei apa, mori? Desigur. Aşa-i şi cu Origen. Dar eşti orb şi nu vezi şi refuzi să vezi. Crezi că dacă ai frăţia ta, 55 de ani şi 2 copii, nu poţi cădea şi nu poţi fi înşelat? Nu spun că eu nu cad, dar acolo unde pot, te ajut şi te sprijin şi îţi arăt, că am primit de la Dumnezeu şi am ce să-ţi arăt, e de la El, Dumnezeu lucrează prin oameni, şi prin mine, ca să ajute pe cei care trebuiesc ajutaţi. Bine, trebuie să vrea şi ei să primească ajutorul.
Revin: toate virtuţiile şi patimile sunt simţiri. Nu spune că iubirea e simţire. Şi ura e simţire. Iubirea nu are definiţie. Când spunem că e virtute, e cel mai copilăresc mod de a defini iubirea. Te forţezi să iubeşti, când ştii că trebuie, dar nu poţi. "Pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte toate mintea".
Ai o sensibilitate foarte frumoasă, lucru pentru care trebuie să ai mai mare grijă să nu cazi în mândrie, că vezi Doamne, ai o vârstă şi pentru asta ai o autoritate. Ai. Dar nu în toate. Mereu avem de învăţat unii de la alţii. Atunci când spui că de la un om, nu ai ce să înveţi, atunci ai căzut întrun hău, lipsit de iubire.
Da, recunosc, Îl răstignesc pe Mântuitorul în fiecare zi, prin păcatele mele, dar un lucru să ştii sigur: prin libertatea de la Dumnezeu, prin librul albitru, prin împreună lucrarea cu pronia lui Dumnezeu, în fiecare zi, caut să-mi înmulţesc iubirea. Şi virtuţiile cât pot. Şi asta cu putere de la Dumnezeu. Prin încercări, prin ispite, prin căderi, prin acele răstigniri ale Mântuitorului. Tu te crezi drept? Virtuos? Tu nu-l răstigneşti pe Hristos? Atunci de ce vorbeşti prostii? "Litera ucide, duhul face viu", spune Biblia. Ştim asta amândoi. Atunci care-i scopul dialogului nostru? Vrei să mă denigrezi? Vrei să mă smereşti? Lasă pe Dumnezeu să ne smerească. Noi, hai să ne construim unii pe alţii, în Hristos, să ne ajutăm, să nu ne împiedicăm în "realizări", anume vârsta, copii, studiile, eu nu vreau să mă laud cu nimic, decât cu neputinţele mele, ca să fiu ajutat şi să ajut şi eu pe alţii când le văd neputinţele lor. Asta trebuie să facă creştinii. Nu e nimic greşit în asta.
Dacă frăţia ta n-ai făcut nimic ca să fi creştin ortodox, eu nu am acceptat aşa uşor, am studiat, ca să fiu sigur pe ce cred. Alţii abandonează Ortodoxia, alţii o descoperă. Aşa că să faci ceva pentru Ortodoxia ta, şi pentru a aduce, a înmulţi, a arăta Ortodoxia, anume Creştinismul cel pur şi sfânt, şi altor oameni, să-L mărturisim pe Hristos.

Am scris destul. Că iar spui că scriu mult. Şi ca să-ţi port neputinţa, cum ne cheamă Biblia să facem, scriu mai puţin. Iartă-mă.

Hristos în mijlocul nostru.