Dumnezeu, Patrie, Famile

[DragosP]

Un articol interesant.
Atenţie! Sunt cuvinte multe.

[Vitiate]

Am citit articolul, Dragos, dar hai sa ne referim la zilele noastre: sunt efectiv soldatii, armatele si, la nivel individual, autoapararea/apararea celor dragi, explicit anatema? Nu.

[bogdan81]

O parere personala: razboiul este un lucru rau, asta e clar. Cred ca nu poate fi nimeni care sa sustina ca razboiul in sine e ceva bun si minunat. Exista insa situatii de necesitate in care trebuie sa te aperi si sa-i aperi pe cei dragi ai tai, sa aperi patria. In aceste situatii este permis sa lupti cu arma in mana si la nevoie sa ucizi, dar numai ca situatie de necesitate, pentru a te apara si a-i apara pe cei lipsiti de aparare, mai ales femeile si copiii care nu se pot apara singuri. Oricum ar fi insa, merita subliniat ca razboiul este de evitat intotdeauna cand este posibil. Pentru ca el aduce inevitabil cu sine multa suferinta si moarte, chiar si celor nevinovati. De aceea merita intotdeauna sa se faca tot ce este omeneste posibil pentru a se evita un razboi. Si numai in situatia in care nu mai ramane nimic de facut si toate celelalte resurse s-au epuizat, numai atunci se poate recurge la razboi in mod justificat.

În prealabil postat de bogdan81

O parere personala: razboiul este un lucru rau, asta e clar. Cred ca nu poate fi nimeni care sa sustina ca razboiul in sine e ceva bun si minunat. Exista insa situatii de necesitate in care trebuie sa te aperi si sa-i aperi pe cei dragi ai tai, sa aperi patria. In aceste situatii este permis sa lupti cu arma in mana si la nevoie sa ucizi, dar numai ca situatie de necesitate, pentru a te apara si a-i apara pe cei lipsiti de aparare, mai ales femeile si copiii care nu se pot apara singuri. Oricum ar fi insa, merita subliniat ca razboiul este de evitat intotdeauna cand este posibil. Pentru ca el aduce inevitabil cu sine multa suferinta si moarte, chiar si celor nevinovati. De aceea merita intotdeauna sa se faca tot ce este omeneste posibil pentru a se evita un razboi. Si numai in situatia in care nu mai ramane nimic de facut si toate celelalte resurse s-au epuizat, numai atunci se poate recurge la razboi in mod justificat.

Subscriu in totalitate la cele scrise mai sus.

[bogdan81]

Exista totusi o dificultate pentru un conducator de stat sau de armata sa decida cand anume toate celelalte resurse s-au epuizat si nu mai este nimic de facut. Riscurile unei decizii pripite sau gresite sunt imense. E foarte dificil sa calculezi exact riscurile si "beneficiile". In teorie e usor, dar in practica apar probleme destul de mari.

[AlinB]

În prealabil postat de bogdan81

O parere personala: razboiul este un lucru rau, asta e clar. Cred ca nu poate fi nimeni care sa sustina ca razboiul in sine e ceva bun si minunat. Exista insa situatii de necesitate in care trebuie sa te aperi si sa-i aperi pe cei dragi ai tai, sa aperi patria. In aceste situatii este permis sa lupti cu arma in mana si la nevoie sa ucizi, dar numai ca situatie de necesitate, pentru a te apara si a-i apara pe cei lipsiti de aparare, mai ales femeile si copiii care nu se pot apara singuri. Oricum ar fi insa, merita subliniat ca razboiul este de evitat intotdeauna cand este posibil. Pentru ca el aduce inevitabil cu sine multa suferinta si moarte, chiar si celor nevinovati. De aceea merita intotdeauna sa se faca tot ce este omeneste posibil pentru a se evita un razboi. Si numai in situatia in care nu mai ramane nimic de facut si toate celelalte resurse s-au epuizat, numai atunci se poate recurge la razboi in mod justificat.

In teorie.
In practica sunt multe razboaie injuste care se ascund in spatele cuvintelor "aparere", "familie", etc.
Majoritatea probabil.

[AlinB]

În prealabil postat de Dalian

Daca e asa, se explica toata exaltarea ta. Si tulburarea si contradictiile, chiar si ereziile. Mintea e cu sorcova.

Si e normal sa fie asa. Asa ar pati orice barbat de douazeci si cinci de ani care primeste in casa lui o femeie tanara pe care in fiecare zi o priveste facand mancare si curatenie, apoi se roaga cu ea si, mai tarziu, o priveste dormind opt ore.

Ori o iei cu cununie ori chiar azi, cand vine la 16 acasa, o dai pe usa afara.
Faptul ca e mereu cu tine in casa insa nu aveti relatii intime te-a adus in halul asta.

Pai stai linistit, ca n-are de ce sa aiba relatii intime.
Dupa cum a zis-o chiar el, astea le ai doar ca sa faci copii.
Ori in programul ala "duhovnicesc" al nevestei ideale, e clar ca nu exista o ora macar pentru copii, femeia aia mai bine se calugarea

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Mos Neagu, din punctul tau de vedere, Dumnezeu din Vechiul Testament este acelasi cu Dumnezeu din NT? Era Dumnezeu mai putin lipsit de iubire atunci sau vreodata? Dumnezeu este acelasi mereu, nu este umbra de schimbare in EL. S-au intimplat acele lucruri? Conform VT da. A spus vreodata Mantuitorul ca ceea ce a facut Moise a fost gresit, in acele situatii? Nu. O mare nelamuire am: de ce parca ne ferim de concluzia evidenta: da, Dumnezeu a permis acele lucruri.Nu pt ca ne iubea mai putin ci pt ca asa a ingaduit EL si nu trebuie sa se justifice in fata noastra.

Da, este Acelaşi. Dar incomplet. Impropriu spus, nedeplin, nerevelat întreg. Nedesăvârşit.
Dumnezeu din Vechiul Testament, aştepta să fie pregătită omenirea să-L primească pe Hristos.
În Noul testament, Dumnezeu S-a revelat deplin. Complet. Desăvârşit.
Hristos vine la "plinirea vremii", când omenirea avea capacitatea mentală, psihică, emoţională, deplină, să-L primească, să-L înţeleagă, să-L urmeze, anume când omenirea era civilizată, când nu mai erau nomazi şi barbari, care să se impună şi să dezbine iubirea.
Dumnezeu a găsit momentul perfect: perioada Imperiului Roman.
Inventatorii civilizaţiei au fost grecii, ştim deja, iar continuatorii şi aplicanţii civilizaţiei, erau romanii, întemeiaţi tot de greci, prin grecul Eneas, părintele gintei latine, tatăl gemenilor Romulus şi Remus.
Dumnezeu a avut nevoie de civilizaţie pe tot pământul, ca să poată veni Hristos.
Aceea era "plinirea vremii", civilizaţia. Capacitatea omului de a iubi până la jertfă. Iubirea deplină, care în nicio altă "religie" nu există (creştinismul nu-i religie).
Dar să nu ne depărtăm, aste-a alte subiecte.
Deci era acelaşi. Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt insufla prooroci, să vestească că va veni Mesia, Mântuitorul omenirii, prin deschiderea Raiului ca oamenii să intre din nou acolo de unde-au plecat, crezând în El, în Iubirea deplină a Omului, după care chip şi asemănare oamenii au fost creaţi, aplicând spre mântuire, gândirea Noului Testament.
Totul e în Vechiul Testament, pregătitorul, Înaintemergătorul, Noului Testament.
De aceea era nevoie de Vechiul.
Dumnezeu a Acelaşi. Iubire. Dar nerevelat deplin în Vechiul. De aceea trimite pe prooroci să tot anunţe.
Pas cu pas, aşa lucrează şi Dumnezeu şi demonii, care vin la luptă cu experienţă de 7500 de ani, de la facerea lumii.
În Vechiul Testament, Dumnezeu desfiinţează sclavia, treptat, pas cu pas, prin anul sabatic la evrei, când toţi sclavii erau eliberaţi. Dar tot erau sclavi 6 ani.
Desfiinţează crima, pas cu pas, când spune să nu ucizi, în cele 10 porunci, dar tot e de acord cu pedepse cu moartea.
Dar totul se face pas cu pas, că dacă ar fi spus Dumnezeu brusc, omenirii: de azi nu mai avem sclavi, nici poporul evreu nu ar fi acceptat, decât dacă venea Dumnezeu, înconjurat de slavă, la toate popoarele să le spună, dar atunci nu mai era nevoie de credinţă şi ei nu mai aveau libertate de alegere între bine şi rău, cum şi-au dorit din Rai, şi pentru care plătim cu moartea trupului material, trecător.

Deci Moise, ce a făcut, da era greşit, a ucis un om, de aceea a şi plecat din Egipt. De aceea Dumnezeu a spus: "să nu ucizi". N-o zis Dumnezeu: "păi ştiţi, când vă apăraţi, da, hai că puteţi ucide".
Asta-i de la demoni.
Deci, da Dumnezeu Treime, Iubire, a permis acele lucruri, cum i-a permis şi la Hitler şi Stalin şi iluminaţilor de azi şi la alţi nebuni să omoare atâtea mii de oameni.
Dumnezeu vede şi ştie tot.
Dar are răbdare.
Ţine pământul pentru noi, creştinii, pentru Sfânta Liturghie şi pentru pustnici.
De ce a permis oameni ca Hitler şi alţii ca el?
Din acelaşi motiv pentru a permis şi lui Adam, în Rai, să muşte din fructul cunoştiinţei binelui şi a răului, în loc să vină să-i dea peste mână: libertatea omului.
Dumnezeu a spus clar: "în ziua când vei mânca, vei muri". Atât. Mai departe, omule, eşti liber. Mă asculţi pe Mine, sau nu.
A permis Dumnezeu să vină şi ispitirea. Pe satana să-i zică la Eva minciunile care le iubea demonul aşa mult.
Că fără biruinţa ispitirilor, nu ne mântuim, nu ne încununăm. Şi Hristos a fost ispitit.

Dumnezeu, nu se justifică în faţa noastră, ci ne spune cu bucurie, orice vrem să aflăm. Doar să-L întrebăm. Ne răspunde în Biblie şi la Părinţi. Numai să citim... :)
Câte-aş vrea să vă spun de multe...

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

In alta ordine de idei, ca sa nu zic partenerul meu de dialog ca sunt subiectiv: a predicat vreodata Hristos razboiul de aparare? Niciodata, din punct de vedere al textelor NT.Nu a predicat nici un fel de razboi, de nici un tip, nici un fel de rezistenta armata.Nimic, nici macar un cuvant nu a spus. Si atunci cum se justifica crestineste razboiul de aparare si uciderea altor oameni? Aici este dilema, in ansamblul ei. Daca Dumnezeu ingaduie sa se intimple asa ceva ce trebuie facut din moment ce Hristos nu a spus nimic in justificarea unui raspuns armat? Iubim dusmanii si murim toti ca mieii, fara nici o reactie ( versiunea Igor) sau ne aparam desi Hristos nu a spus ca trebuie sa ucidem alt om, indiferent de situatie? EL, ca sa fiu, mai exact, a fost si mai radical de atat,in ceea ce a spus dar ma rezum la aceasta problema.

Nu e dilemă.
Nu se justifică războiul. De niciun fel şi soi. Orice război e ispită şi e de la demoni.
Dumnezeu permite ca oamenii să facă ce vor, inclusiv să se ucidă, fiindcă le respectă libertatea.
Dar când merg la EL, fiecare om când e chemat şi stă de vorbă cu EL, de ce a făcut ce-a făcut, acolo-i altceva... :)
Deci nu se justifică la Dumnezeu, nicio faptă rea. Fiindcă, oricum, nu aici e viaţa adevărată. Nu trupul material e veşnic. Ci trupul, nematerial şi material în acelaşi timp. Cum l-a avut Hristos la Înviere, că trecea prin uşile încuiate, dar totuşi a putut să mănânce, să convingă pe Apostoli că era EL şi a putut Toma, să pună mâna în rănile Lui.

Un atom de trup înviat, au vrut să facă şi cei de la Institutul de la Geneva, de sub pământ, când au unit o particulă de materie cu una de nematerie, să facă "particula lui Dumnezeu". De-au explodat pe-acolo tuburile, se temeau că creează o gaură neagră şi ne ducem din existenţă "în nefiinţă", cum le place ateilor să spună :)
Ne jucăm de-a Dumnezeu, în fine.

Revenim.
Deci e clar de ce nu se justifică? "Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu."
Unde să se întoarcă?
La EL. La starea din Rai, de unde-a plecat omenirea prin Adam şi Eva. De aceea Împărăţia Cerurilor se trăieşte înăuntrul nostru, încă din această viaţă (la fel ca iadu). Fiindcă este o stare, peste capacităţile mentale de exprimare. Cu cât iubeşti mai mult, cu atât eşti mai aproape de acea stare a Împărăţiei Cerurilor.

Războiul depărtează acea stare. O ucide. O înlocuieşte cu materialismul, lăcomia după cele ce se văd: pământ, bani, femei, averi, faimă, poziţii sociale, maşini, iahturi, elicoptere, domenii, castele, buncăre, bijuterii şi alte prostii gogonte, trecătoare ca vântul.
Aste-a de la vrăjmăşescu. :) E una din ispitele cele 3 de pe munte, date lui Hristos: "acestea toate ţi le dau ţie, numai să te închini mie".

Nu e versiunea şi argumentul meu, e Biblie. NU TREBUIE RĂZBOAIE. NU TREBUIE SĂ UCIDEM, niciodată, în nicio circumstanţă. TREBUIE SĂ IUBIM. Deci e Biblia. Şi Părinţii.
Vrei, urmezi acestora, nu vrei, nu urmezi, dar mergi în iad. Atât de simplu. E alegerea fiecăruia.
Ca în Rai: nu mânca fructul ăla, că ai să mori!
Era o singură poruncă. Una. Porunca Postului.
Şi apoi a permis Dumnezeu ispita, să vadă cât de mult ascultă oamenii de EL. Că doar nu vroiai să ai totul, omule, fără niciun pic de efort.
Şi n-a ascultat de Iubire. A căzut. Dar Iubirea tot nu l-a lăsat pe om.
A trimis Cuvântul Iubirii să vină, să salveze oamenii, Cuvântul Iubirii, după care omenirea a fost creată.
După chipul şi asemănarea Cuvântului. Dumnezeu.

A vorbi, e o acţiune materială: necesită limbă, urechi, buze. Ţine de materie, nu de nematerie. De aceea Cuvântul Iubirii, e Creatorul materiei din tot Universul, toate Galaxiile şi Domn peste ea, Fiul lui Dumnezeu şi cu Sfinţii Cuvântului Iubirii.

În fine, prea mult subiecte de vorbit. Prea amble... Iertare.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Ca sa sintetizez: In VT, conform textelor biblice, Dumnezeu a ingaduit acele lucruri, ba Moise a spus ca a fost voia Lui, indiferent cat de mult ne-ar soca asta. In NT, Isus, Fiul lui Dumnezeu, nu aproba in nici un fel razboiul sau uciderea, indiferent de situatie. Cu toate acestea istoria arata ca razboaiele au continuat, crestinii s-au ucis intre ei sau pe altii, au atacat sau s-au aparat. Ce trebuie facut in acest caz, care este solutia crestina, pt ca nu exista contradictie intre Tata si Fiul Sau. Cum aplicam invatatura Lui in acest gen de situatie?

PS: sa cititi ce se spune in acest link http://www.crestinortodox.ro/editori...boi-99554.html
este foarte interesant.

Da, a fost voia Domnului să fie sclavi 6 ani, unii oameni şi în al 7-lea, să fie liberi toţi.
La evrei asta. Poporul ales.
Restul popoarelor când au auzit regula asta, erau uimiţi, fascinaţi. Era de neconceput.

De ce i-a ales Dumnezeu pe evrei, să fie poporul ales? Prin Avraam?
Fiindcă n-aveau ţară.
N-aveau bogăţii. Nu iubeau cele materiale.
Erau cei mai săraci oameni de pe pământ.
Cei mai smeriţi.
Şi deşi i-a ales, tot i-a încercat.
Când îi spune lui Avraam, să-şi ucidă singurul copil, pe Isaac. Cum i-a încercat pe oameni şi în Rai, prin a-l lăsa vrăjmăşescu să intre.
Data viitoare, după Judecată, în Împărăţia Cerurilor, demonii nu vor mai veni în Rai, să ispitească, fiindcă omul e deplin şi desăvârşit, are cunoştiinţa binelui şi răului, s-a mântuit (cine se va mântui), şi va deveni nemuritor mulţumit, nu nemuritor nemulţumit, ca demonii.
Revin.
Când vede că Avraam, chiar era aşa de simplu şi smerit şi curat, că chiar face asta, Dumnezeu îl opreşte, îi dă berbecul din tufiş şi îi face promisiunea că din coapsele lui, va scoate pe poporul Său, cei smeriţi şi veşnic fără de ţară, fără agoniseală, fără iubirea de cele materiale.
Şi le promite că din ei, va scoate pe Mesia, izbăvitorul întregii omeniri.
Ei se vor numi apoi evrei.
Dar evrei, care mai apoi, zăpăciţii, prinşi şi ei de materlialism, aşteptau un Mesia care să le dea păpmântul (material căzut) şi încă aşteaptă asta... Şi deci răstignesc, ucid, resping şi urăsc pe Hristos şi apoi poporul ales, devenim noi, creştinii.
Care din nou, nu avem ţară.
Ţara noastră e Împărăţia Cerurilor.
Şi nu ne lipim inima de cele materiale: pământ, aur, şi prostii. Nu facem răul, nu facem războaie de niciun fel, fiindcă iubim.
Ne dăm soţia, să desfrâneze cu ea alţii, dacă-i nevoie, spunem că-i sora noastră, cum a făcut Avraam, ca să nu fie ucişi amândoi şi el şi soţia lui Sarra.
Asta-i iubirea care a văzut-o Dumnezeu în inima lui Avraam. De aceea din aceste coapse a ridicat pe creştini.
Pe oamenii Iubirii.
Noi creştinii, ne lăsăm copii ucişi de alţi zăpăciţi, sărăcuţii de ei, care nu înţeleg ce-i iubirea, cum au făcut creştinii la Coloseum, milioane de creştini câţi au fost ucişi în cei peste 400 de ani de persecuţii (313 oficiali, la Roma, ne ucideau romanii şi în tot imperiul).
Dar n-a fost în zadar.
Tot pământul civilizat, e devenit creştin. Au vrut oamenii să trăiască şi ei, acea iubire nebună a creştinilor.
Şi azi, suntem din nou ucişi, în Siria.
Doar noi creştinii.
Că ereticii, n-are rost să fie ucişi. Că sunt ai demonilor deja. Nu instigă demonii pe nimeni împotriva ereticilor.
Că n-au niciun interes, că prin ei îşi fac treaba demonii. Mai sting creştinismul din inimile multor oameni, prin "romano-catolici" (franco-latini), prin protestanţi şi neo-protestanţi.
Pe ei, n-au interes să-i prigonească.
Ci doar împotriva noastră, a creştinilor, poporul ales. Turma mică. Cei ce sunt pe calea strâmtă şi îngustă şi grea, care duce la Viaţă.
Revin.
A fost voia Domnului, să existe pedeapsa capitală, pedeapsa cu moartea, în unele cazuri.
Ce-i aşa mare filosofie?
E firesc.
De ce a existat?
Ca oamenii să se poată civiliza. Să se calmeze din agitaţia că au pierdut Raiul. Să stingă păcatul lui Cain.
Ca să-l poată primi pe Hristos.
Să ajungă la punctul de azi, de după Hristos, când noi creştinii, care iubim (dar iubirea adevărată, nu cu compromisuri şi clişee gen "război de apărare", nu!) deci creştinilor, noi, puţini, turma mică, care înţelegem şi simţim Iubirea, ni se pare o aberaţie, o glumă să ucizi... O glumă proastă. Dar ne rugăm pentru cei ce ne ucid, în clipele când ei ne ucid. Ca şi în primul mileniu, când creştinii erau răpiţi, arestaţi, etc şi duşi la Coloseum şi în alte locuri şi erau uciţi. Aşa şi azi şi peste 100-200-500 de ani, sau cât o fi. Nu contează. Creştinii sunt aceiaşi. Şi e minunat!
Revin.
A fost nevoie de pedeapsa capitală, ca oamenii să-şi antreneze creierul spre Iubire.
Cu răbadare, atenţie, cu puţină disciplină, legi morale, legi statale, Dumnezeu a lucrat gingaş. Nu brusc.
Că dacă era brusc, încălca libertatea omului. Şi asta nu face Dumnezeu niciodată.
Dacă n-am avea libertate şi ar exista cu adevărat erezia predestinaţiei, a idiotului de Origen, noi, toţi oamenii, am fi roboţei, sau păpuşi legate cu aţă şi Dumnezeu ar fi un demiurg, că doar spune Origen, de preexistenţa sufletelor din veşnicie, un număr fix, creat atunci, care se tot reîncarnează. Deci Dumnezeu e incapabil să creeze mai multe suflete. E incompetent, Doamne iartă-mă. E demiurg.
Nu!
Nu-i demiurg. E Atotputernic.
Origen a fost un posedat.
Eretic.
Şi toţi protestanţii, reformaţii, calvini, lutherani, şi neo-protestanţii. Toţi. (reformaţi pentru iad)
Toţi sunt posedaţi.
De ierarhiile iadului.
De aceea sunt eretici.
Sunt conduşi de demoni, care-au luat chip de îngeri de lumină.
(posedarea, azi, se face diferit; mai ales pentru cei care conduc unele grupuri şi cercuri, politice, religioase, afaceri, etc., se face diferit anume nu mai intră în om 5000-6000, Legiune, că atunci sunt exorcizaţi, şi omul scapă şi ei nu vor asta, ci intră doar 50-60, suficient cât să-l ţină pe acela întro nebunie diabolică lucidă, dacă-i corect spus, să-şi poată face planul prin acela. fiindcă cum Dumnezeu lucrează prin oameni, oamenii Lui, aşa şi demonii, tot prin oameni lucrează, oameniii lor)
Vai lor...
Dar a păzit Dumnezeu Biserica Sa, prin Sfinţii Săi episcopi şi creştini, care-au apărat Creştinismul lipsit de erezie, prin Sfântul Sinod al V-lea ecumenic, slavă Domnului. La fel, de fiecare dată la cele 9 Sfinte Sinoade.
Revin.
Dar pronia, sau purtarea de grijă, a lucrat minunat.
Azi, Ungaria a vrut să reintroducă pedeapsa capitală cu moartea şi Uniunea Europeană i-a spus scurt: "dacă faci asta, te excludem din Uniunea Europeană." Şi s-au calmat maghiarii. Dumnezeu lucrează mereu. Îi contrazice pe demoni, cu Iubirea Lui, mereu.
Şi ei tot se chinuie împotriva Lui, osândiţii...
Deci asta-i civilizaţia: posibilitatea iubirii depline a oamenilor (deci lipsa războaielor de orice fel). Creştinismul, sau iubirea deplină, e momentul când, voit, intenţionat, refuzi categoric să faci orice firimitură de rău, aproapelui, orice om ar fi acela, atunci deschizi uşa inimii tale şi Hristos intră şi cinează cu tine. Căci Hristos a venit pentru toţi oamenii. Mai ales pentru bolnavi (trup şi suflet). Şi vine şi Tatăl şi Duhul Sfânt şi cinează cu tine, spune Hristos. Şi toţi Sfinţii. Ce oaspeţi !!! Doamne ! Ce imagine...

Iertaţi-mă...

Igor mi-ar trebui mult timp sa comentez ce ai scris, si asta excluzand pasajele polemice pe alte aspecte. Problema ta este foarte simpla, nu trebuie sa analizezi prea mult ca sa o vezi clar. Pana la acest moment nu am vazut nici macar un singur ortodox, pe acest forum, care sa fie de acord cu pozitia ta. Insa nici macar acest aspect nu este foarte important, poate ei toti gresesc si tu dreptate.Insa ce faci cu cele sustinute de Biserica Ortodoxa care ( am indicat mai sus o slujba din Moliftelnic) nu sustine abordarea ta? In aceea slujba BO binecuvanteaza arme si ostasi, invoca Duhul Sfant in aceea binecuvantare.

Avand in vedere cat de diferita este abordarea ta comparativ cu a Bisericii Ortodoxe rezulta ca cineva greseste. Daca abordarea ta este corecta atunci aceea slujba din Moliftelnic este gresit, la fel si slujbele de pomenire a eroilor, la fel si cinstirea memoriei lor,samd.

De aceea ti-am spus ca trebuie sa ai curajul sa mergi pana la capat. Daca iti mentii abordarea atunci trebuie sa spui clar si raspicat cine greseste.Nu conteaza cat de ample postari formulezi, la final trebuie sa iti raspunzi tie la intrebare si sa iti asumi raspunsul si consecintele lui. Altfel toate argumentele tale, corecte sau incorecte, nu valoreaza nimic, nu vor interesa pe nimeni si va ramane doar o opinie si nimic mai mult. Daca vrei asa nu-i problema dar daca ti-ai propus cumva ca prin postarile tale sa convingi oameni atunci, inevitabil, trebuie sa tragi linie.

Igor, prin urmare, cine are dreptate? Tu, care sustii orice lipsa de impotrivire, condamni orice tip de folosire a fortei, indiferent de situatie sau Biserica Ortodoxa care are slujbe oficiale de binecavantare a armelor si ostasilor?

Spune direct, fara ocolisuri, este o dovada de curaj si de incredere in propriile argumente.