Dumnezeu, Patrie, Famile

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

SOFIŞTII

-I- (TEXT SATANIST-ANTIHRISTIC, împotriva învăţăturilor lui HRISTOS)

Iubirea de Patrie, îndeplinirea îndatoririlor cetăţeanului faţă de ea nu se discută. Pe ele se bazează viaţa naţională. Puse sub semnul întrebării, Naţiunea se va dezintegra. Apărarea lor de orice atac se impune cu necesitate. Loialitatea datorată Patriei e condiţia existenţei noastre ca Popor. Cu cât e mai mare, cu cât e mai statornică, cu atât vom fi mai puternici, mai prosperi. Aceia care nu şi-au mai iubit Patria, care nu şi-au mai făcut datoria faţă de ea, au dispărut.

Patria a fost contestată doar de Naţiunile aflate în anarhie morală şi gata să se prăbuşească sub povara viciilor lor. În republicile greceşti în declin, în Roma vlăguită şi coruptă, sofitii susţineau că Patria nu contează şi că singurul lucru important pentru om e plăcerea. Ei au împins Grecia şi Roma spre o moarte crudă şi dezonorantă sub jug străin.

Popoarele moderne, România, îşi au sofiştii lor. Ei predică o globalizare dizolvantă şi un cult al plăcerii distructiv care ne pot nimici. Dacă-i ascultăm, s-a terminat cu noi. Descompunerea internă, preluarea teritoriului Ţării de către alţii, ambele poate, vor pune capăt existenţei noastre de două milenii.

ATEII

-I- (ANTI-TEXT SATANIST-ANTIHRISTIC, pentru urmarea învăţăturilor lui HRISTOS)

Iubirea de Patrie: Împărăţia Cerurilor şi indeplinirea îndatoririlor cetăţeanului Cerurilor, faţă de ea, se doresc a fi împlinite spre mântuire, dar Hristos a dat libertate absolută şi fiecare face ce vrea spre mântuire sau spre iad. Pe Hristos, se bazează viaţa veşnică a noastră. Pusă sub semnul întrebării, mântuirea se poate pierde, deşi Împărăţia Cerurilor, nu se va dezintegra niciodată. Nu va fi nevoie niciodată de apărarea Împărăţiei Cerurilor. Nu se poate impune nimănui nimic. Loialitatea datorată Patriei Cereşti, e condiţia mântuirii creştinilor. Cu cât e mai mare, cu atât e mai statornică şi virtuoasă, cu cât vom fi mai blânzi şi înţelepţi, cu atât vom fi mai puternici. Aceia care nu-şi iubesc Patria Cerească, şi nu şi-au făcut datoria faţă de ea, ajung în întuneric veşnic.

Patria Cerească a fost contestată doar de lacomii după materialism şi pământ şi de neiubitorii de Hristos, care s-au prăbuşit sub povara patimilor lor stricate. În toate imperiile, timpurile şi erele, atunci când iubirea, blândeţea, iertarea nu a mai existat, totul se ruina. Ateii, susţineau că Patria Cerească nu contează şi singurul lucru important pentru ei, e siguranţa materiei. Ei au împins imperiile spre o moarte cruntă şi lipsită de Dumnezeu. Totul, fără Hristos, se va ruina, mai devreme sau mai târziu.

Popoarele de azi, ca şi atunci, au ateii lor. Ei predică o globalizare lipsită de Hristos, şi un cult al siguranţei materiale, care îi vor nimici. Dacă-i ascultăm, ne pierdem mântuirea. Descompunerea sufletului, începe prin necredinţă. Cedarea sufletelor noastre demonilor, asigură reuşita lor, de a ne pierde Împărăţia Cerurilor, prin neiubirea care a demolat imperii, în toate istoria. Avem iubire? Să nu ne temem, cum nu s-au temut nici creştinii ce erau duşi la Coloseum. Ei trebuiau să se împuţineze, dar s-au înmulţit, au cucerit pământul. "Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea", ne spune Hristos. Ei au îndrăznit şi au biruit şi ei lumea.

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

-II- (TEXT SATANIST-ANTIHRISTIC, împotriva învăţăturilor lui HRISTOS)

Patriotismul e mereu egal, mereu acelaşi. Sentimentul Patriei, nu se schimbă, nu evoluează, cum spun unii. El e astăzi ce era la Atena pe vremea lui Pericle, ce era la Roma pe vremea măreţiei ei, ce era în Dacia lui Decebal. Grecul Phocion, condamnat fără temei la moarte şi pregătindu-se să bea cucută, îi spune fiului său: Îţi recomand să slujeşti Patria cu tot zelul şi credinţa sufletului tău şi mai ales să uiţi că o moarte nedreaptă a fost preţul pentru serviciile mele. E îndemnul unui patriot. El e valabil în toate timpurile şi în toate Ţările. Dacă omorârea de către consulul Brutus a fiilor săi vinovaţi de conspiraţie contra Romei ne pare în acelaşi timp eroică şi sălbatică, aceasta nu înseamnă că în prezent patriotismul e mai slab şi că dezaprobarea trădătorilor e mai mică, ci că moravurile au devenit mai blânde, că drepturile morale şi legale ale tatălui au fost limitate.

-II- (ANTI-TEXT SATANIST-ANTIHRISTIC, pentru urmarea învăţăturilor lui HRISTOS)

Patriotismul este al celor ce iubesc pământul trecător, care se cred stăpâni peste ce-i al lui Dumnezeu. Sentimentul Patriei Cereşti, nu are nimic patriotic în el. Creştinii ştiu că acolo vor ajunge, dacă vor iubi pe Hristos. Fără să se agite cu patimă împotriva nimănui, pentru nimic. El a astăzi ce era întreg pământul, pe vremea lui Adam şi Eva, ce era Pustia Egiptului, pe vremea măreţiei ei, ce era orice pământ sfinţit şi sfânt, prin creştinii care îl locuiau. Sfinţii Apostoli, condamnaţi fără temei la moarte, pregătindu-se să fie ucişi, prin răstignire, delapidare, sau alte forme de ucidere, spuneau tuturor cât de minunat e Hristos Dumnezeu, chiar şi în clipele morţii lor, recomandau să slujească oamenii Patria Cerească, cu toată credinţa sufletelor lor. Era îndemnul unor cetăţeni ai Împărăţiei Cerurilor. Avem mărturia lor, în Noul Testament valabile în toate timpurile şi locurile. Dacă uciderea creştinilor, de către patricienii amuzaţi de credinţa creştinilor, ne pare în acelaşi timp inumană şi atee, aceasta nu înseamnă că în prezent prigoana contra creştinilor din partea noilor patricieni ai lumii, s-a încheiat, nu, ci se reia în fiecare secol, iar creştinii, sunt aceiaşi, care mor ucişi de timpul pierdut pe "deliciile", patricienilor.

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

-III- (TEXT SATANIST-ANTIHRISTIC, împotriva învăţăturilor lui HRISTOS)

Ce înţeles dau sofiştii umanităţii? În niciun caz cel de omenie, de dragoste faţă de oameni, oricare ar fi ei. Umanitatea, înţeleasă ca omenie, e recomandată de Religie. Ea e perfect compatibilă cu îndatoririle faţă de Patrie. Prin urmare cuvântul umanitate înseamnă pentru sofişti ansamblul oamenilor trăind pe pământ, omenirea.

Cum poate fi opusă iubirea pentru omenire iubirii, devotamentului faţă de Patrie? Când se spune că trebuie iubiţi toţi oamenii, nimeni nu are nimic de obiectat. Dar când se spune că ataşamentul pentru Ţară, datoria de a o sluji, de a o apăra, nu-şi mai au rostul pentru că nu vor mai exista frontiere, pentru că vom fi cetăţeni ai lumii, e cu totul altceva. Se justifică printr-un argument echivoc şi năucitor abandonarea îndatoririlor civice. E ca şi cum i-am îndemna pe copii să-şi iubească părinţii la fel ca pe toată lumea şi să-şi asume faţă de ei aceleaşi obligaţii vagi ca faţă de toţi ceilalţi oameni. E ca şi cum l-am îndemna pe soţ să-şi iubească soţia şi copiii la fel ca pe oricine altcineva, să considere că nu are faţă de ei mai multe îndatoriri ca faţă de alţii, adică, de fapt, să considere că nu datorează nimănui nimic. Antipatriotismul tinde deci să nege nu doar îndatoririle naţionale, ci orice îndatorire.

La ce ne obligă iubirea pentru omenire? La nimic. Omenirea nu e o fiinţă organizată, o persoană faţă de care să ne asumăm îndatoriri precise. Cetăţenia lumii încurajează prin urmare egoismul. Egoişti, fără responsabilităi, nu vom mai forma Popoare, ci turme imense supuse celor mai rele instincte, celor mai degradante patimi. Civilizaţia nu poate exista fără idea de datorie, fără nobilul sentiment al iubirii de Patrie.

-III- (ANTI-TEXT SATANIST-ANTIHRISTIC, pentru învăţăturile lui HRISTOS)

Ce înţeles dau ateii umanităţii? În niciun caz de libertate de exprimare, de gândire şi atitudine. Umanitatea, înţeleasă prin libertatea asumată de fiecare persoană în raport cu altă persoană, e recomandată de Conştiinţă. Ea e perfect compatibilă cu îndatoririle faţă de Patria Cerească. Prin urmare, cuvântul umanitate, înseamnă pentru atei, ansamblul lipsit de credincioşi, deci doar atei, ce trăiesc pe pământ.

Cum poate fi opusă iubirea pentru creştini, care sunt oamenii Iubirii, şi devotamentul lor faţă de Patria Cerească? Când se spune că trebuie iubiţi toţi oameni, ne place că este cea mai înaltă învăţătură revelată vreodată omenirii. Dar când se spune că ataşamentul faţă de Patria Cerească, datoria de a ne sili spre mântuire, cum spune Scriptura, de a ne dedica viaţa ei, nu-şi mai au rostul, pentru că nu va mai exista credinţă, vom fi cetăţeni ai unui singur dumnezeu, fără definiţie, care va fi un demon şi oricine va crede altceva, va fi prigonit. Nu se justifică prin libertatea acordată fiecărei persoane, niciun argument care i-o îngrădeşte. E ca şi cum i-am îndemna pe Sfinţii Martiri să nu iubească la fel pe toată lumea. E ca şi cum l-am îndemna pe Hristos, să-şi iubească unele oiţe mai mult ca altele, să considere că nu s-a jertfit pentru toate şi nu le poate păstori pe toate, adică de fapt să considere că există şi altă cale, decât prin EL, spre Patria Cerească.

La ce ne obligă iubirea pentru toţi oamenii? La conştientizarea iubirii de Hristos şi de aproapele. Omenirea înseamnă mlădiţe ale aceluiaşi copac, care rămân spre mântuirea lor, sau se taie de bună voie. Fiecare om e unic şi irepetabil, taina persoanei, de care vorbesc părinţii. Pe toţi îi iubim, şi căutăm să-i înţelegem să-i ajutăm, să-i preţuim, fiecare om e atât de minunat, avem atât de multe de ânvăţat unii de la alţii, doar să ne dăm puţin răgaz, să ne descoperim unii pe alţii, suntem epopei, enciclopedii de infinit. Civilizaţia nu poate exista fără aceşti oameni minunaţi, cu care poţi să vorbeşti şi fără nobilul sentiment al iubirii Patriei Cereşti.


P.S.:
Pelerin, prefer Igor, mulţumesc.
Un beţivan, îl iei de mână şi îl pui pe bancă şi acolo rămâne.
Nu poate deveni violent.
Aşa îmi voi "apăra" soţia şi copii de acela.
Vitiate, nu sunt eretic.
Da, Mihai, merge, nu vine, acasă, mulţumesc că ai corectat.