Citat:
În prealabil postat de bogdan81
De ce psihanaliza NU e stiinta? Conform scolii de la Viena si epistemologiei Popperiene, pentru ca o anume teorie sa fie stiintifica trebuie ca ea sa indeplineasca criteriul falsificabilitatii. Ca o paranteza, Karl Popper e considerat unanim cel mai mare epistemolog si filozof al stiintei in secolul 20. Sper ca nu o sa zici si de el ca are lecturi la mana a saptea.
Ce inseamna ca o teorie este falsificabila? Inseamna ca ea face predictii riscante. Adica se poate imagina un experiment in cadrul caruia daca se obtine un anumit rezultat, teoria cade.
Cu alte cuvinte, pentru ca o teorie sa fie stiintifica, ea trebuie sa precizeze in care anume caz ea devine invalida. Ce anume trebuie sa se intample intr-un experiment ca teorie sa devina invalida? Acesta este testul ei de falsificabilitate.
Sa dau un exemplu, ca sa fiu bine inteles. Teoria relativitatii a lui Einstein este foarte contra-intuitiva, mult mai contra-intuitiva decat marxismul sau freudismul. Si totusi teoria relativitatii este stiintifica, pe cand celelalte 2 nu. De ce? Fiindca Einstein a oferit o predictie riscanta. El a spus ca daca in timpul eclipsei de soare din 1919 pozitia unor stele va aparea putin modificata datorita curbarii razelor de lumina in apropierea soarelui(datorita gravitatiei soarelui), atunci teoria este adevarata. Daca pozitia stelelor nu apare modificata, atunci inseamna ca teoria e falsa. Deci Einstein a spus in ce caz anume, daca se intampla, teoria sa devine invalida.
Diferenta este insa ca marxismul si psihanaliza, desi explica totul, NU fac nici o predictie riscanta. Pentru ca orice teorie poate fi trasa de par ca sa explice orice. Dar NU face nici o predictie riscanta. Este si cazul marxismului, nu doar al psihanalizei.
|
Atenție la cadru!
Din capul locului circumscrii evaluarea teoriei păsihanalitice unui cadru care de fapt e cuprins în psihanaliză, ca fenomen mintal, și nu o cuprinde!
Orice fapt de cunoaștere se validează ori ba printr-un cadru superior lui. Care să îl conțină! Dincolo de limitele fenomenologice proprii funcționării curente.
Or, e dovedit și iar dovedit (vezi lupta lui Nietzsche cu terapeutul lui pentru a frânge cadrul de oțel care îl ținea prizonier în nebunie) că a te abandona conținătorului nu e lucru ușor.
Freud era smerit.
Când vei înțelege aceasta îl vei asculta și urma, acolo unde el chiar are ceva de spus. Restul e altă mâncare de pește. Freud nu e sfânt, nici preot. E doar un om care a trăit fără să facă umbră pământului. Ar fi bine să îi dăm atenția cuvenită, fie și cu scepticism - dar nu cu înfumurare tâmpă și cu negare etc. etc.
*
Te rog să mă ierți, frate, dar aș vrea să mă opresc aici. Azi am vorbit prea mult.
Doamne ajută!