Ortodoxia copta, pilda admirabila de eroism multisecular

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Mihailc

Cu îngăduinţa colegilor care menţin activ topicul de faţă şi cu speranţa că vor economisi timp preţios evitând pălăvrăgeala inutilă pe marginea unor subiecte sensibile şi aiuritor de prost înţelese în lumea credinţei, îmi permit să fac următoarele observaţii:

- Cei mai mulţi aşa-zişi "antiecumenişti" de pe forum apără o "învăţătură" ortodoxă care are mai multe în comun cu ideologia contrareformei stabilită la Conciliul de la Trento decât cu Duhul Bisericii Nedespărţite din primul mileniu. Bunăoară teoria "Sfintei Tradiţii" considerată ca "izvor" separat al "revelaţiei supranaturale".

- Dacă-i pureci cu răbdare pe "antiecumenişti" observi stupefiat că demonizează cu zel dobitocesc pe Francisc de Asissi ca să-l compromită pe părintele Arsenie Boca, dar la o adică apără cu fanatism feroce şi ignoranţă desăvârşită filozofia celor şapte Taine croşetată pentru prima dată în istorie de scolasticul apusean Petru Lombardul în secolul XII şi "plagiată" de ortodocşi mult mai târziu. Asta ar însemna că apusenii sunt "căzuţi din har" în funcţie de interes, până la urmă i-o mai luminat şi pe ei Dumnezeu din când în când de vreme ce pravoslavnicii şi-au conturat identitatea modernă după teoriile lor.

- Istoria creştinilor copţi din Egipt nu poate fi tratată expeditiv pe schema antagonistă ortodox - eretic. Ca să-ţi dai seama ce s-a întâmplat la Chalcedon trebuie să studiezi cu atenţie toate documentele sinodale şi izvoarele adiacente, culisele disputelor hristologice anterioare, ingerinţele politicului şi multe altele.

Ce mod subţire şi elegant de-a jigni ai, Mihaile. Asta-i din foarte multă mândrie şi ură de Dumnezeu şi de aproapele.

Numărul Sfintelor Taine nu e o dogmă.
Acest număr de şapte taine "oficiale" s-a folosit în Occident, în secolul al XVII-lea, nicidecum în secolul XII, de Petru Lombardul.

Sfinţii Părinţi însă nu au dat un număr fix: deşi unii au vorbit de şapte (număr simbolic al perfecţiunii), Sfântul Dionisie Areopagitul a vorbit de şase, iar Sfântul Ioasaf de Efes în secolul XV, a vorbit de zece, adică cele 7, plus: slujba înmormântării, călugăria (tunderea în monahism), binecuvântarea mare a apelor la Epifanie.
Sfântul Ioan Gură de Aur, aminteşte de "Tainele Bisericii, existente în mintea lui Dumnezeu, din veşnicie."

Ortodoxia, deci, nu are nimic cu niciun om, ci doar cu erezia. Ecumenismul e erezie, şi încă cea mai mare. Nu există termenul de anti-ecumenist. E greşit. Există termenul de ortodox. Şi atât. Ortodox, e unul şi ecumenist, e altul. Ortodoxul, deci creştinul, nu e anti-ecumenist. El e creştin şi atât. Iar unde apare erezie, ortodoxul, o studiază, o numeşte, o defineşte, o combate, o respinge, o luptă şi o biruieşte. Aşa a fost încă de la Sfinţii Apostoli, de la primul eretic Simon Magul, la fel, în acelaşi Duh Sfânt şi aceaşi comunitate, azi ca şi atunci.

Sfânta Tradiţie nu este separată de izvorul revelaţiei. Sfânta Tradiţie este ea însăţi acel izvor. Izvorul care a dat Biblia. Fără Sfânta Tradiţie, Biblia, nu ar fi existat. Ştim deja că primii peste 150 de ani, creştinii, pe tot pământul, nu au avut Biblie. Se trasmitea învăţătura creştinească, prin viu grai, de la unul la altul, era vorbită, şi învăţată.

Ortodoxia nu are nimic cu ereticul Francisc din oraşul Assissi, sau cu părintele Arsenie Boca. Ci doar cu erezia. Erezia lui Frank din Assissi, şi deviaţiile părintelui Arsenie Boca. La fel cum a făcut în fiecare secol, cu orice inovaţie care se ridica împotriva Bisericii. Nu e nimic greşit. La fel au făcut şi Sfinţii Apostoli, repet. Asta-i calea cea sănătoasă a creştinismului. Să ţi se explice de ce şi apoi să ţii neschimbat calea, pe cărarea cea grea şi îngustă, care duce la Viaţă şi care puţini o află. Nu mulţi. Puţini. Cei din fericirile rostite pe munte. Cei precum pruncii, în nevinovăţie şi iubire.

Iar "schema antagonist ortodox-eretic", pe lângă tot ce am scris până acum, adaog: e ca şi cum spui Sfinţilor Apostoli când apărau credinţa ortodoxă, adică credinţa creştină: "lăsaţi schema antagonist ortodox-eretică, că nu merge". Sau să fi spus la fel, Sfinţilor Părinţi, la Sfintele Sinoade Ecumenice. Adică o absurditate. Precum am spus, una din responsabilităţile Bisericii, era de a ţine turma lui Hristos, în siguranţă de hristoşii mincinoşi şi de lupii în piele de oaie. Şi până acum a reuşit minunat. Şi va reuşi şi mai departe, că spune Hristos: "nici porţile iadului nu o vor birui pe ea."

Apropo de erezie:
Văd că ţi-ai pus o semnătură foarte ciudată, prin cuvintele lui Lev Gillet, cuvinte ce sunt anti-Biblie, anti-învăţăturilor lui Hristos. Şi nici la profil, văd că nu eşti ortodox. Sau cel puţin nu mărturiseşti asta. Vorbeşti acum cu foarte multă lejeritate de ecumenism, adică aşa simt, pe când mai acum ceva timp, vorbeai despre Sfintele Icoane. Nădăjduiesc, după aceste observaţii, că nu ai apostaziat de la credinţa creştină, de la ortodoxie.