Ortodoxia copta, pilda admirabila de eroism multisecular

[Vitiate]

Poate ai dreptate, poate ca nu...dar imi pare ca nu se compara uriasa opera si eruditie a celor doi preoti Ica de la Sibiu cu parintele Piciorus. Prefer sa merg pe mana parintelui Ica jr. La urma urmei, trebuie sa primeze adevarul, nu agatarea de o traditie. Argumentul cu evlavia este emotional. Faptul ca eu imi amintesc in detaliu si cu emotie unele locuri din Bucurestiul de pana in 1989, distruse ulterior de nebunia capitalista, nu inseamna ca acele locuri mai exista in planul fizic. Ele sunt in alt plan acum. Evlavia ne poate determina sa cinstim anume persoane ca sfinti ai confesiunii noastre, si cu toate ca evlavia poate fi autentica ca si traire, asta nu inseamna ca faptele nu ii pot fi impotriva. Adevarul, istoric sau de viata personala, e adevar, indiferent cine il descopera si il face public: un ortodox, catolic, ateu, neoprotestant, extra-confesional.
Iar chestia cu Paisie Aghioritul imi pare a fi argument de baba evlavioasa care a visat noaptea trecuta ca ii spunea parintele de la biserica ceva, deci e musai adevarat si asteapta sa se implineasca acel ceva. :))) Vise, vedenii, etc. Nu e clar ca "vedenia" aceea era cu scop propagandistic? Normal ca grecii veniti la chilia staretului Paisie au crezut imediat ca e semn dumnezeiesc.
Uneori parintii ne mai "mint", cand suntem mici, ca sa luam o doctorie amara. Spre binele nostru. Chestia asta cu minciunelele hagiografic-vizionare, e ceva similar, dar nu identic. Caci in primul caz parintii sunt incredintati ca fac bine copilului, incredintare intarita si de medic, fireste. In al doilea caz, diversii ieromonahi, stareti, preoti, ierarhi, etc. compun si dau mai departe acele povesti pioase cu viziuni si sfinti in scop pur si simplu de propovaduire. Intarire a credintei, a atasamentului fata de dogma, practica, etc. Nu e vorba de mai-binele, concret definit, al persoanei/persoanelor.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Vitiate

Uneori parintii ne mai "mint", cand suntem mici, ca sa luam o doctorie amara. Spre binele nostru.

Şi?.... Şi? .......:)

[Vitiate]

Si citeste mai departe. :) Nu, frate, degeaba, niciodata nu voi crede in sensul cu adevarat bisericesc al acestui verb. Voi simtiti aceasta chemare, si i va daruiti cu totul, fiindca o chemati cu totul in inima. La mine, credinta nu trece si nu va trece vreodata de nivelurile "livresc/filosofic" si "revelatie naturala".
P. S. Am o curiozitate: arata-i postarile mele, cele mai reprezentative, adica cele mai sceptice (ma las pe mana ta de psiholog la selectia asta :) ) lui Tudor, si intreaba-l. Apoi raspunde-mi in privat.

[Igor_Paslusnik]

Daca-i crede prin "revelaţie naturală", precum spui, ai crede ca noi, poate mai puternic şi mai frumos, nevoindu-te minunat spre puteri mai mari. Dar eşti încă tânăr. Şi fratele Ioan, la vârsta ta, era la fel. Nădăjduim să înţelegi mai multe cu timpul, frate Adrian.

[Vitiate]

Nu, nu. "Revelatie naturala" = "Revelatie provenita din natura". Pentru mine, Natura este Biserica Nefacuta de Maini.

[Igor_Paslusnik]

Da, da. Dute trăieşte printre lei şi tigri neîmblânziţi, fără să fi creştin. Sau printre urşi. Abea te aşteaptă ăia mici a lor, să le fi adus hrană de părinţii lor. Dar mulţime de Sfinţi din Egipt trăiau printre lei şi lângă ei, şi leii le slujeau. Sau la fel Sfântul Serafim de Sarov din Rusia şi mulţime de pustnici ruşi, hrăneau urşii sălbatici şi ursoaicele cu pui, din palma lor. Aşa e omul îndumnezeit, nu numai că primeşte natura care a avut-o în Eden, dar primeşte Împărăţia Cerurilor înăuntrul lui, încă din viaţa aceasta. Aşa devine făcător de minuni şi alte lucruri minunate. Acestea pentru tine... sunt departe. Poate nici nu le vei atinge vreodată. Totuşi e un început bun, să contemplezi natura. Dumnezeu să te ierte şi să ne ierte pe toţi pentru înstrăinarea noastră de El.

[Ioan_Cezar]

................:)

[catalin2]

În prealabil postat de Vitiate

Poate ai dreptate, poate ca nu...dar imi pare ca nu se compara uriasa opera si eruditie a celor doi preoti Ica de la Sibiu cu parintele Piciorus. Prefer sa merg pe mana parintelui Ica jr. La urma urmei, trebuie sa primeze adevarul, nu agatarea de o traditie.

Nu are importanta eruditia, ci credinta celui ce scrie. Pentru ca fiecare scrie in functie de cea ce crede, ba chiar adevarul i se pare ca e acela, chiar daca nu e.
Nu e niciun secret, am mai scris pe forum ca Diac. Ica (si probabil si tatal sau) are conceptii imbibate puternic cu unele ecumeniste. Si arata "adevarul" in functie de aceste conceptii. Si adventistii au adevarul lor si se straduie sa il conceapa mulat pe ce cred ei. Deci nu doar par. Piciorus, dar orice ortodox modest, cu dreapta credinta, are o intelegere mai exacta a adevarului. Pana la urma diac. Ica repeta ce spun catolicii sau protestantii in privinta Sfantului Isac.

[catalin2]

Coptii de azi, la fel ca toti monofizitii (miafizitii), sunt o fosta biserica, care din primul mileniu au adoptat o erezie si s-au separat de Biserica. Eretici erau cand erau in Biserica si adoptasera erezia, sau imediat dupa ce s-au separat. Acum sunt o adunare omeneasca autodenumita biserica, al fel cum orice cult cat de mic isi pune numele de biserica, nu e marca inregistrata, oricine isi poate pune denumirea asta.

[AlinB]

În prealabil postat de catalin2

Nu are importanta eruditia, ci credinta celui ce scrie. Pentru ca fiecare scrie in functie de cea ce crede, ba chiar adevarul i se pare ca e acela, chiar daca nu e.

Credinta e si mai greu de evaluat decat eruditia.