Rugaciune pentru nastere usoara

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Tell me about it...
Cati copii ai colegilor, prietenilor, vecinilor, rudelor, am vazut crescand in toti anii astia...ca sa nu mai zic de propriul nepot, care parca mai ieri l-a nascut sora-mea, eram paremi-se in primul an de fac, a ost bebelus, apoi copil, il duceam in parc cu caruciiorul sau de manuta, si acum are " tipul" vreo 17-18ani, a terminat clasa a XI-a, si e mai inalt ca taica-su...
Ma tem ca la un moment dat ajungi sa te intrebi " but where is my little boy"???, unde a disparut,'in ce s-a transformat ??? Alte mame observ ca au tendinta sa ne vada ( sa ne vorbeasca, sa se poarte ) tot ca pe copilasii lor, pana la adanci batraneti...cred ca vor realiza trecerea timpului abia cand le vom pune in brate proprii nostri copii, nepotii lor..cu voia lui Dumnezeu....cred ca abia atunci ne-am implinit destinul...

Asta este opinia ta si a altor femei care simt ca se implinesc prin copii,eu de exemplu nu simt asta!
Cu copii sau fara, eu vreau sa devin o persoana mai buna -abia atunci mi-am implinit destinul.

In rest,imi plac copiii,sunt absolut fantastici;cand imi petrec timpul cu copiii prietenilor este un timp castigat nu pierdut,dar asta a fost si destinul meu sa nu am posibilitatea sa-mi fac o familie.
Dar nu ma simt pe dinafara,ma simt ca un om normal nu ca o paria sau cineva care nu si-a implinit destinul.
Nu depind de cineva sau de o idee pt a ma simti implinita.
Unii dau lumii copii,altii timpul lor,altii milostenie,altii stiinta si descoperiri ...important este sa lasam lumii ceva din noi,un mic sacrificiu,un mic tribut.