handicapul fizic si relatiile

[delia31]

În prealabil postat de Reborn

Acum multi ani am suferit un accident grav de masina in care mi s-a fracturat coloana. Diagnostic - paraplegie .. scaun rulant..

Pot sa spun ca mi-am depasit conditia, m-am acceptat si m-am integrat in societate. Lucrez in afacerea personala, pot conduce o masina, sunt activ si ma bucur de viata asa cum sunt. Dar relatiile sunt tot o problema delicata.. Am avut prietene in tot acest timp .. dar tot simt o oarecare nesiguranta cand este sa ma apropii de o femeie - imi este frica sa nu fiu respins.. De aceea nu fac niciodata primul pas.

Mi-as dori foarte mult sa stiu cum ma priveste o femeie, cum afecteaza handicapul felul in care sunt perceput. Poate asta m-ar ajuta sa stiu cum sa ma comport si ce asteptari sa am (sau sa nu am).

De aceea ma adres voua, utilizatoarelor acestui forum, cu rugamintea sa raspundeti cu toata sinceritatea: Cate dintre voi ati fi dispuse sa aveti o relatie cu o persoana cu handicap. Iar daca nu, care ar fi motivul? Ce insemnatate atribuiti handicapului fizic?

Eu cred ca mai grav decat o infirmitate fizica, e o infirmitate sufleteasca. Mai grav decat paralizia membrelor e cea a sufletului.

E pe aici pe site un articol despre un pictor, Grigorie Juravlev, un om fara maini si fara picioare care picta tinand pensula in gura. A pictat singur chiar si o biserica. Uimitor! Inspirational!
http://www.crestinortodox.ro/parinti...re-135867.html

citez un mic fragment:

“Cea mai solicitanta a fost insa cupola bisericii, pe care a zugravit-o muceniceste: stand pe spate, vopseaua ii curgea pe fata si in ochi, vederea slabindu-i semnificativ, dintii il dureau, iar muschii spatelui ajungeau adesea zdrobiti. In anul 1892, biserica satului a fost terminata de zugravit si sfintita.”

Eu cred ca oamenii de felul acesta, cu probleme locomotorii ori, mai rau, fara maini si fara picioare deloc, ori cu alte feluri de lipsuri trupesti, dar intregi la suflet, exista pe lumea asta tocmai sa ne transmita noua celor intregi trupeste dar de multe ori neputinciosi sufleteste (ca sa nu zic handicapati ca nu-i frumos), un mesaj cat se poate de limpede de la Dumnezeu.

Uneori avem nevoie de astfel de exemple ca sa ne dam seama cat de superficiali suntem fata de multe aspecte esentiale ale vietii, cat de nerecunoscatori si cartitori la cea mai mica julitura.
E si asta un mod de a ne scoate gargaunii din cap si de a fi recunoscatori pt. tot.

Un intelept scriitor person a scris candva: "Ma plangeam ca nu am bani de sandale. Trecand insa prin dreptul moscheii din Damasc, am vazut un om fara picioare. Si am incetat sa mai cartesc impotriva lui Dumnezeu".

Reborn, Dumnezeu Sfantul sa-ti lumineze calea si sa te indrume ce si cum sa faci!

Mai sunt cazuri in care oameni cu handicapuri fizice(si uneori foarte mari) isi depasesc conditia.Depinde si de scara de valori morale la care se raporteaza cei doi.Cu ce ne ajuta sanatatea si frumusetea fizica, daca avem handicapuri interioare foarte mari(si la care nu lucram pentru a evolua)?Un exemplu e Rose Siggins, o femeie care masoara doar 74 de cm(are doar jumatatea de sus a corpului) si care are o familie foarte frumoasa: un sot(sanatos dpdv fizic) si doi copii minunati.

De asemenea, acum cativa ani am cunoscut o familie(la fel de frumoasa) in care cei doi soti erau orbi si aveau doua fetite normale.

Mai sunt destule exemple de genul asta, din pacate se vorbeste prea putin despre acesti oameni, de la care avem mult de invatat.