Grigorie Juravlev, iconarul fara maini si picioare

Grigorie Juravlev, iconarul fara maini si picioare Mareste imaginea.

Grigorie Juravlev este un pictor bisericesc rus care a implinit in viata sa cuvantul Mantuitorului, care zice: "Cele ce sunt cu neputinta la oameni, sunt cu putinta la Dumnezeu" (Luca 18, 27) si: "Pentru ca fapta lui Dumnezeu, socotita de catre oameni nebunie, este mai inteleapta decat intelepciunea lor si ceea ce se pare ca slabiciune a lui Dumnezeu, mai puternica decat taria oamenilor. Ci Dumnezeu si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei intelepti; Dumnezeu si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari; Dumnezeu si-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebagate in seama, pe cele ce nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt, ca nici un trup sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu" (I Corinteni 1, 25-29).

Grigorie Juravlev, iconarul fara maini si picioare

Grigorie Juravlev s-a nascut in anul 1858, in localitatea Utevka, din regiunea Samara, aflata in vestul Rusiei. El s-a nascut cu un sever handicap fizic, neavand maini si picioare, insa intreg la suflet. Tatal copilului nu s-a mai intors de pe front, iar mama lui s-a vazut singura inaintea unei greutati de neinchipuit.

La putin timp dupa nastere, din teama de a nu muri nebotezat, copilul a fost botezat la biserica din sat, acesta fiind numit Grigorie. Vazand copilul, preotul a incurajat-o pe mama, zicandu-i ca gura omului nu este facuta atat pentru a se hrani, cat pentru a da slava lui Dumnezeu, iar acest lucru copilul il va putea face, drept pentru care, nenumarate vor fi darurile primite de la Dumnezeu.

Grigorie Juravlev, iconarul fara maini si picioare

Vazand copilul, rudele au indemnat-o pe femeie sa dea copilul celor care se ocupa cu targurile si cu circul, putand astfel sa capete un ban, pentru nimic altceva pe lume nefiind bun acel copil. Punandu-si insa toata nadejde in Dumnezeu, femeia nu a putut sa-si lase copilul pe mana strainilor, drept pentru care l-a inconjurat cu toata dragostea si rugaciunea de care a fost in stare.

In asemenea conditii, credinta in Dumnezeu si multumirea adusa Lui intru toate se vor dovedi singurele care il vor intari pe copil sa creasca sanatos, ba chiar sa duca o viata normala. Astfel, in pofida handicapului sever, copilul era mai tot timpul vesel si luminos la chip, bucurandu-se de nenumarate lucruri trecute cu vederea de cei intregi la trup, dar nu si la suflet.

Inca de mic, lui Grigorie i-a placut din toata inima sa fie dus la biserica, bunicul fiind cel care il care mereu in spate. In fata icoanelor, copilul si-a marturisit dorinta fierbinte de a picta si el, dand slava lui Dumnezeu dupa putinta sa. De foarte multe ori, el cerea sa mai fie lasat in biserica, spre a cerceta cu multa atentie sfintele icoane, pe care nu se satura sa le priveasca.

La un moment dat, cand se juca, copilul a prins un betisor in gura si a inceput sa deseneze in nisip diverse lucruri, insa intr-un mod original, impresionant chiar. Vazand vointa copilului, bunicul l-a luat si l-a inscris la scoala din sat, unde a invatat sa scrie, tinand creionul in dinti. Grigorie a mers la scoala pana la moartea bunicului, cand, nemaiavand cine sa il duca la scoala, a inceput sa invete pe cont propriu, acasa.

Grigorie Juravlev, iconarul fara maini si picioare

Fiind foarte indragit de invatatorul satului, care era uimit de vointa si istetimea copilului, acesta a mers la administratia regiunii Samara si a cerut ajutor pentru ca tanarul sa-si continue studiile. Astfel, copilul va putea sa se inscrie la un ginmaziu din Samara.

In paralel cu scoala, tanarul Grigorie a petrecut nenumarate zile in atelierul unui pictor din localitate, unde a invatat mestesugul picturii si tainele zugravirii de icoane. Dupa cativa ani, el a trebuit sa treaca un examen, in atelierul pictorului. Zugravirea unei icoane l-a solicitat pe Grigorie mai bine de trei ore. Icoana a fost socotita minunata, insa muschii lui, suprasolicitati, au avut mult de suferit, dupa aceea. Fericirea lui era deplina: putea sa dea slava lui Dumnezeu, pictand.

La varsta de 22 de ani, dupa ce a terminat studiile, tanarul Grigorie s-a intors in satul natal si a inceput sa picteze icoane pentru credinciosii mai instariti, care ii plateau osteneala. Din ce in ce mai multi oameni au inceput sa vina la el, pentru a primi o asemenea icoana. Deoarece tanarul zugravea icoanele tinand pensula in gura, neavand maini, toti au vazut in aceasta o minune si un dar al lui Dumnezeu daruit unui suflet simplu si smerit, icoanele fiind vazute drept facatoare de minuni.

Grigorie Juravlev, iconarul fara maini si picioare

In anul 1884, cu ajutorul guvernatorului din Samara, pictorul Grigorie Juravlev a daruit viitorului tar Nicolae al Rusiei o icoana cu Sfantul Nicolae, insotita de o scrisoare, in care spunea: "Inaltimea voastra imperiala, va scrie Grigorie Juravlev, cu umilinta si smerenie. Doresc sa va aduc plocon o icoana a Sfantului Nicolae, pe care eu singur am pictat-o, cu gura si nu cu mana, pentru ca din nastere nu am maini si picioare. Am zamislit aceasta icoana sub obladuirea Domnului care, in bunatatea Lui, mi-a permis intrarea in aceasta lume. Desi schilod, El m-a slobozit si m-a mantuit de la nefiinta. Si m-a inzestrat cu un dar. Prin miscarile gurii, savarsesc aceasta arta, potrivit poruncii Domnului."

Impresionat de viata si minunata lucrare a lui Grigorie, tarul Alexandru al III-lea l-a chemat pe acesta la palatul sau, unde a fost pus sa picteze un tablou al familiei imparatesti Romanov. Drept recompensa, tarul i-a daruit lui Grigorie o pensie lunara pe viata in valoare de 25 de ruble de aur si o trasura speciala, pentru deplasare, pe care acesta o va darui insa celor din satul natal.

In anul 1885, in satul natal s-a ridicat Biserica Sfanta Treime. Pictarea acesteia, in fresca, a fost lucrata dupa planurile intocmite de Grigorie, care a si zugravit peretii interiori si cupola bisericii. Foarte mult a muncit Grigorie la fresca in care Sfanta Treime i se infatiseaza lui Avraam, la stejarul lui Mamvri, aceasta fiind o copie fidela a celei zugraviete de Andrei Rubliov. Cea mai solicitanta a fost insa cupola bisericii, pe care a zugravit-o muceniceste: stand pe spate, vopseaua ii curgea pe fata si in ochi, vederea slabindu-i semnificativ, dintii il dureau, iar muschii spatelui ajungeau adesea zdrobiti. In anul 1892, biserica satului a fost terminata de zugravit si sfintita.

Grigorie Juravlev, iconarul fara maini si picioare

In anul 1916, odata cu Primul Razboi Mondial, zugravul Grigorie a fost cuprins de o tristete profunda pentru soarta atee a Rusiei, in care icoanele sale nu vor mai avea loc. Cu putin timp mai inainte de Revolutia Bolsevica (1917), zugravul cel minunat din Utevka a trecut la cele vesnice, ca un martir care si-a inchinat viata lui Dumnezeu si zugravirii icoanelor, fiind inmormantat in curtea bisericii. Pentru viata si lucrarea lui minunata, se vorbeste astazi chiar de o canonizare a acestuia.

Desi nenumarate biserici au fost demolate, biserica din Utevka a ramas in picioare, numai turnul-clopotnita fiind demolat. In anul 1934, cand icoanele bisericii au fost adunate in cimitir, spre a fi arse, satenii le-au luat pe ascuns si le-au ascuns in casele lor.

Unele dintre icoanele sale au trecut granitele, ajungand in diverse colturi ale lumii. Intr-o localitate din Kazahstan a fost gasita icoana cu Sfintii Chiril si Metodiu, iar in Moscova, icoana cu Sfantul Leon, Papa al Romei. In anul 1985, pe spatele unei icoane din Bosnia, a fost gasita urmatoarea inscriptie: "Aceasta icoana a fost zugravita in intregime cu dintii, de catre taranul fara maini si picioare, Grigorie Juravlev, din satul Utevka, regiunea Samara."

Teodor Danalache

Grigorie Juravlev, iconarul fara maini si picioare

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

07 August 2012

Vizualizari: 8376

Voteaza:

Grigorie Juravlev, iconarul fara maini si picioare 5.00 / 5 din 8 voturi. 3 review utilizatori.

Comentarii (3)

  • Alexis ComnenusPostat la 2012-05-19 08:40

    Mare esti Domane si minunate sunt lucrarile Tale. Mult m-a impresionat viata acestui extraordinar pictor. Va multumesc pentru ca ati adus aceasta istorie inaintea ochilor mei-parintele George din America.

  • Gheorghe SimonPostat la 2012-05-18 02:57

    Cine spune ca Sfintii au fost doar pe vremea Mantuitorului greseste!!!

  • George Daniel CerniencoPostat la 2012-05-15 01:36

    Impresionant!Pur si simplu fara cuvinte!Un exemplu demn de urmat!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE