nunta in zi de post

[sophia]

În prealabil postat de delia31

Da, pai si ascetii au papile gustative. Dar nu-si fac din ele idoli mentali carora sa le aduca cele mai rafinate ofrande.
Vezi mai sus ce zicea Sf. Grigore cel Mare. "Pacatul nu sta in hrana, ci in modul in care o primesti. De aceea se poate sa mananci feluri gustoase si gatite cu grija, fara sa pacatuiesti in vreun fel si sa inghiti mancaruri de rand si sa te intinezi cu ele".

Nu hrana in sine ar fi problema, nici gustul ei, ci felul in care ne folosim de ea. Poate fi cumpatat, poate fi exagerat, fie accentuand cantitatea, fie cautand exclusiv calitatea ultra, desfatarea rafinata a simturilor.

In esenta, e vorba de modul de hranire propus de Dumnezeu, raportul optim dintre inteligibil si sensibil, pentru a nu deraia in directii patologice.

Nu trebuie sa fii musai ascet, nici sa-ti spuna nutritionistul sau psihologul, ca ne dam singuri seama cand ne facem rau prin exces si intrebuintarea patologica a hranei. Mancatul compulsiv, bulimia - stim ca fac mari ravagii. Psihologul nostru, Ioan Cezar ne poat explica mai bine mecanismele compensatorii ale tulburarilor de genul asta. Lipsa iubirii si golul resimtit de absenta cuiva, trebuie umplut cu ceva, cel mai la indemana fiind mancarea. Mai ales dulciurile.

Ascetii percep lacomia de mancare in sensul unei intelegeri rasturnate a dorintei de a ne hrani. Omul e facut sa se hraneasca si spiritual si material, si inteligibil si sensibil. Ce-a zis Hristos pe tema asta? "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot Cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu".

Cand dorinta noastra de a manca si de a ne desfata exagerat simtul gustului e mai mare decat dorirea de Dumnezeu, ea ne devine patima si pricina de moarte sufleteasca.

Hrana Il poate descoperi omului pe Dumnezeu ( asta-i o arta a ascetilor), fiindca mancarurile pot fi cugetate ca un mediu transparent al energiilor lui Dumnezeu. Sf. Isaac Sirul, vorbeste chiar de cel ce a vazut / perceput in hrana sa pe Domnul, adica poate intelege ratiunea, motivatia lui Dumnezeu cand a facut roadele cu care sa ne hranim. Nici intr-un caz spre imbuibare ori ca afrodisiac de innebunit simturile. IMHO.

Aici este alta discutie.
Ma intreb in ceea ce ai scris tu aici, ce loc acorzi postului de fapt.
Ca totusi postul la noi ortodocsii este foarte sever si te duce la ideea ca tot ceea ce mananci este rau.
Unde este limita intre normal/modest si imbuibare?

Cand spui asa:

"Cand dorinta noastra de a manca si de a ne desfata exagerat simtul gustului e mai mare decat dorirea de Dumnezeu, ea ne devine patima si pricina de moarte sufleteasca."

...spui ca daca bei lapte in loc de ceai dimineata esti exagerat, sau nu mai ai dorire de Dumnezeu? Daca mananci un ou sau o bucatica de branza este patima si moarte sufleteasca?

Patologice sunt: bulimie, anorexie, adica a manca prea mult dar si prea putin.

Asceza este deja un lucru extrem, la fel ca si postul negru.
Te duc astea mai mult/mai degraba la Dumnezeu, la credinta?

As vrea sa inteleg cat este pentru om postul o necesitate pentru credinta, o imagine a iubirii de Dumnezeu si cat altceva (regim alimentar, ambitie etc.)

Am mai spus ca am citit patericul athonit si mi-a ramas (neplacut) in minte toata asceza lor: fara mancare (unii refuzau complet), fara somn, spanzurati nu stiu cum toata ziua, fara haine etc..
Si ma intreb daca asta ne cere Dumnezeu si daca asta este credinta.

Si da, nu traim numai cu painea, cu hrana trupeasca. Tocmai aici este problema.
Multi insista pe post si renuntarea la social, la iubire, la omul de langa noi.
Nu conteaza sa fim cu oamenii cat ceea ce bagam in gura.

Eu raman la ideea ca se denatureaza totusi credinta.

Si ca sa raspund si lui Ovidiu aici si altora, in incheiere.
Pana la urma situatia de dezbinare ajunge foarte stresanta.
Pentru ca se repeta mereu si mereu.

Te invita o prietena la o inghetata, sau in pauza de pranz si trebuie sa tii cont ca este vineri (cine tine si miercuri, sau chiar si luni), ca este sarbatoarea nu stiu care si e post, ca Postul Craciunului, al Pastelui, etc.
Asta o spun pentru cie care se afla in alte tari.
Se organizeaza diverse actiuni la institutii, organizatii, sau in privat, la care trebuie sa participi.

Si nu in ultimul rand trebuie sa tii cont si de sanatatea si puterile tale.
"In esenta, e vorba de modul de hranire propus de Dumnezeu, raportul optim dintre inteligibil si sensibil, pentru a nu deraia in directii patologice."

Patologic este si cand ti se face rau pentru ca nu mananci ce si cat trebuie.

[Yasmina]

Fratilor,prea subliniati "iubirea de aproapele"intr-o zona in care se loveste de alte interese personale,cum ar fi curatirea prin post,infranare de distractii.

Din cele ce sustineti,Alin si Sophia,reiese ca ar trebui sa facem tot ce ne sta in putinta sa le facem pe plac oamenilor,sa nu cumva sa-i suparam iar poruncile si sfaturile bisericii sa le incalcam in numele acestei iubiri pt aproapele.
Daca am face asta,reiese ca am tine post foarte rar,din intamplare,atunci cand scapam neinvitati la o petrecere cu fast,sau cand nu suntem chemati la o masa prieteneasca -unde prietenii ori nu sunt ortodocsi ori nu traiesc in spiritul ortodox.

Despre ce iubire pt oameni este vb cand participi la o nunta?Adica am facut tot ce mi-a stat in putinta,am ajutat saracii,am facut vizite pe la orfelinate,camine de batrani,puscarii si scoli de corectie?am ajutat oamenii strazii,familiile cu multi copii si bolnavii? Adica toate astea le-am bifat si nu mi-a mai ramas decat sa-mi "ajut"niste biete cunostiinte cu prezenta la nunta? Hotarat lucru,le-am facut pe toate !!

Daca nu sunt decat niste cunostiinte vagi,care te-au invitat ca sa umple restaurantul care are capacitate de 400 de locuri,mai ganditi-va daca merita sa participati in ziua taierii capului Sf.Ioan Botezatorul.
Ma amuza ce cred unii,ca daca sunt invitati la o nunta oamenilor le pasa de ei sau de prezenta lor!!! Asta este foarte amuzant :)
Daca este sora,verisoara,colega de banca din liceu sau vecina cu care aveti relatii f bune atunci este mai dificil sa nu va duceti,caz in care apelati la autoritatea duhovnicului.

Eu vad dorinta de participare din"dragostea de aproape"doar o dorinta personala ,ascunsa, de a petrece alaturi de oameni. Nu-i rau,dar poate fi amanata pt ca ocazii mai sunt ,Slava Domnului.

[Mihailc]

După ce auzi la biserică, în dimineaţa zilei de 29 august, Evanghelia praznicului, şi rămâi cu ceva în minte din conţinutul ei, parcă nu-ţi mai arde de ospeţe cel puţin o vreme. Mie mi-ar fi greu să n-o văd peste tot pe Salomeea executând coregrafii lascive pe placul regelui şi m-aş aştepta în orice clipă să intre un ospătar purtând pe o tipsie capul încă sângerând al Prodromosului.

În vremea aceea a auzit Irod împăratul vestea despre Iisus, căci numele lui Iisus ajunsese cunoscut, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morţi şi de aceea puterile lucrează în El. Alţii însă ziceau că este Ilie, iar alţii ziceau că este prooroc, ca unul din prooroci. Dar auzind Irod, a zis: acesta este Ioan căruia eu am pus să i se taie capul; el s-a sculat din morţi. Căci Irod trimiţând, prinsese pe Ioan şi-l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie. Însă Ioan îi zicea lui Irod: nu-ţi este îngăduit să ai de nevastă pe femeia fratelui tău. De aceea Irodiada îl pizmuia şi voia să-l omoare, dar nu putea pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l om drept şi sfânt, şi îl ocrotea; şi când îl asculta, sta mult pe gânduri şi era bucuros să îl asculte. Dar s-a ivit o zi cu bun prilej: când Irod, de ziua sa de naştere, făcea ospăţ dregătorilor şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea. Atunci fiica Irodiadei intrând şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor care şedeau cu el la ospăţ. Iar împăratul a zis fetei: cere de la mine orice voieşti, şi-ţi voi da. Şi s-a jurat fetei, zicând: orice vei cere de la mine voi da ţie, până la jumătate din împărăţia mea. Iar ea ieşind, a întrebat pe mama sa: ce să cer? Iar Irodiada a zis: capul lui Ioan Botezătorul. Atunci, îndată a intrat grăbită la împărat şi i-a cerut, zicând: vreau să-mi dai numaidecât pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul. Şi împăratul s-a întristat adânc, dar din pricina jurământului şi din pricina celor care şedeau împreună cu el la ospăţ, n-a voit să-i nesocotească cererea. Şi trimiţând îndată pe paznicul temniţei, împăratul a poruncit să aducă capul lui Ioan. Iar acela mergând, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Când au aflat ucenicii lui, au venit, au luat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt. Şi apostolii s-au adunat la Iisus şi I-au spus toate câte au făcut şi câte au învăţat pe oameni. (Marcu 16, 14-30)

În Biserică există reguli şi excepţii de la reguli. Dacă pe acestea nu le confunzi între ele, depărtându-te deopotrivă de desfânarea de-a stânga (nepostirea cu tot felul de justificări) şi desfrânarea de-a dreapta (zelul fanatic pentru formele ascezei), eşti încă viu, cu şanse de însănătoşire (mântuire).

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

Fratilor,prea subliniati "iubirea de aproapele" (...) care se loveste de alte interese personale

Super perspectiva :)
Orice comentariu e de prisos.

Din cele ce sustineti,Alin si Sophia,reiese ca ar trebui sa facem tot ce ne sta in putinta sa le facem pe plac oamenilor,sa nu cumva sa-i suparam iar poruncile si sfaturile bisericii sa le incalcam in numele acestei iubiri pt aproapele.

"sa le facem pe plac" expresia in sine pentru mine spune deja tot, ca si mai sus nu cred ca mai merita adaugat un comentariu :)

Daca am face asta,reiese ca am tine post foarte rar,din intamplare,atunci cand scapam neinvitati la o petrecere cu fast,sau cand nu suntem chemati la o masa prieteneasca -unde prietenii ori nu sunt ortodocsi ori nu traiesc in spiritul ortodox.

Pai asa multi prieteni neortodocsi/netraitori? Si zici ca sunt relatii profunde? (daca ai citit tot ce am scris pe tema asta) Poate aici e problema.

Despre ce iubire pt oameni este vb cand participi la o nunta?Adica am facut tot ce mi-a stat in putinta,am ajutat saracii,am facut vizite pe la orfelinate,camine de batrani,puscarii si scoli de corectie?am ajutat oamenii strazii,familiile cu multi copii si bolnavii? Adica toate astea le-am bifat si nu mi-a mai ramas decat sa-mi "ajut"niste biete cunostiinte cu prezenta la nunta? Hotarat lucru,le-am facut pe toate !!

Nu era vorba de "biete cunostinte" in ceea ce am spus.

Daca nu sunt decat niste cunostiinte vagi,care te-au invitat ca sa umple restaurantul care are capacitate de 400 de locuri,mai ganditi-va daca merita sa participati in ziua taierii capului Sf.Ioan Botezatorul.

Clar, n-ai citit mai nimic.

Ma amuza ce cred unii,ca daca sunt invitati la o nunta oamenilor le pasa de ei sau de prezenta lor!!! Asta este foarte amuzant :)

Vorbesti in numele tau sau incerci sa ai o regula absoluta?

Daca este sora,verisoara,colega de banca din liceu sau vecina cu care aveti relatii f bune atunci este mai dificil sa nu va duceti,caz in care apelati la autoritatea duhovnicului.

Presupunand ca si el a fost o alegere buna. De fapt si pana la urma, tot la alegerea ta faci apel.

Eu vad dorinta de participare din"dragostea de aproape"doar o dorinta personala ,ascunsa, de a petrece alaturi de oameni. Nu-i rau,dar poate fi amanata pt ca ocazii mai sunt ,Slava Domnului.

Nu toata lumea e ahtiata dupa petreceri :)

[Yasmina]

Ceea ce nu doresti sa iei in calcul Alin,este ca cea care a deschis topicul vorbeste despre nunta"unor obligatii".
Scuza-ma ,dar nunta unor obligatii este mult mai departe de mine de cat Dumnezeu si viata spirituala.
Sa zicem ca in postul Apostolilor am avut o nunta a unor catolici,in postul Sfintei Marii am avut un botez a unor evanghelisti,de taierea capului lui Ioan Botezatorul avem o alta nunta si tot asa... Cand mai avem timp sa tinem cont si de ceea ce se petrece in biserica noastra? sa tinem posturile si sarbatorile?
Mereu exista o scuza convenabila de a iesi din ascultare,chiar cu pretul pompoasei "iubiri de aproapele".
Cand va veti duce sa sapati curtea unora sau sa-i dati un rinichi,atunci sa vorbim de iubirea aproapelui! Daca participarea la petreceri,face parte din iubirea aproapelui eu mananc laptopul asta(cum bine zicea Hadrianus) ...

Chiar crezi ca niste amicitii vagi au neaparata nevoie de tine in cea mai importanta zi a lor?
Eu una nu cred asta ,sunt sigura ca se vor descurca si distra si fara mine.
Desi vor fi multumiti sa deschida un cadou frumos si bani din partea mea.
Ca doar de asta au organizat si nunta,altfel era o afacere de familie,restransa.

[AlinB]

E obositor sa iti repet ca nici macar n-ai citit tot ce am scris ca sa poti da o replica la obiect.

[sophia]

Mai intai fraza din mesajul initial al firului, pentru ca vad ca de aici pleaca neintelegerile:

"Trebuie sa mergem pentru ca avem o datorie, dar mai departe cum ne comportam? Facem o exceptie de la post?"

Nu se spune ce datorie, dar inseamna ca este o legatura speciala si nu cineva de pe strada, sau o cunostinta intamplatoare.
Pot fi colegi, sefi, prieteni apropiati, rude.

Aici (eu cel putin) nu vorbim de nunta unor oameni de pe strada, care nu ne spun nimic. La aia nu trebuie sa ne ducem. Desi depinde.

Si sunt oameni care au anumite probleme si vai de capul lor cum isi incropesc o nunta. Fiecare om care le este aproape si ii ajuta cumva este binevenit.

Prea ne gandim numai la cazuri din astea cu nunti pompoase si petreceri mari. Sau la betii.

Nu stiu avem aici viziuni diferite.
Eu nu stiu cum e aia sa inviti pe cineva la nunta, ca sa umpli restaurantul. De ce?
Sau care sa te inivite numai pentru bani sau cadou...Eu asa ceva nu inteleg. Si la asa ceva nu particip si
nu am in anturaj astfel de oameni.

Inca o data: era vorba de o datorie. Nu stim de care.

Alta neintelegere: nu spune nimeni sa ne ducem in fiecare zi la o nunta.
Cine poate asta? Trebuie sa ai bani in primul rand ca sa te imbraci, sa dai cadou, etc.
Noi vorbeam aici despre un caz aparte. Nu cred ca autoarea firului se duce in fiecare zi la nunti. S-a intamplat o data sa fie asa.
De aia am zis ca nu e o problema.
Sarbatori si posturi sunt tot timpul. Nunta este o data in viata.
Cu Dumnezeu si sfintii Sai suntem tot timpul, nu-i abandonam daca o data mancam altceva si ajutam niste oameni.

Ma inebuneste ideea asta extrema la multi dintre voi: vai nu tii post nu-l iubesti pe Dumnezeu, nu esti bun ortodox, ai baut o cana de lapte la fel, ai iesit printre oameni si nu stai in casa urland in perna si robotind ca animalul, nu esti bun ortodox. Restul nu mai conteaza, ce faci bun si cat efort faci ca sa fii bineplacut lui.
Ce prostie este asta? Cum batjocoriti asa si pe oameni si pe Dumnezeu?

Pentru Alin o observatie: in cazul de fata este vorba de maghiari, care apartin unei confesiuni crestine mari si nu secta (sunt catolici din cate stiu).
Si ar trebui sa stie si preotii lor si sa fie mai deschis cand stabilesc o nunta la care pot sa fie invitati si din ortodoxie. Ca traiesc in Romania, tara majoritar ortodoxa.
Asa si noi aici respectam niste reguli locale. Preotii nu traiesc pe alta lume.
Si sunt aici multi de alte religii si confesiuni. Dar se respecta reciproc.

Si exista chiar o regula afisata peste tot. "Sunt interzise orice fel de petreceri in ziua de..." (de obicei in postul Pastelui). Chiar daca altii nu au atunci, sau nu au deloc acel post. Si ortodoxul si turcul si indianul trebuie sa respecte si sa stea cuminte. Ei sunt majoritari, ei stabilesc reguli.

Nu are rost sa ne certam si sa ne jignim aici. Trebuie doar sa intelegem ca este vorba de exceptii, de situatii speciale. Nu spune nimeni sa stai numai in nunti si petreceri.
Si da, alegi cu grija cand esti invitat undeva. Chiar poti sfatui lumea respectiva cum sa stabileasca mai bine.

Si mai ganditi-va la ceva - sunt oameni care au ziua de nastere atat de aiurea , sau chiar zi onomastica, incat niciodata nu si-o pot serba. Nici macar atat. Renunta. Mai greu cu copiii sa-i pui sa renunte...
Renuntari sunt destule in viata unui om si suferinte o gramada.

[Yasmina]

http://www.doxologia.ro/societate/te...rii-aproapelui

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Mai intai fraza din mesajul initial al firului, pentru ca vad ca de aici pleaca neintelegerile:

"Trebuie sa mergem pentru ca avem o datorie, dar mai departe cum ne comportam? Facem o exceptie de la post?"

Nu se spune ce datorie, dar inseamna ca este o legatura speciala si nu cineva de pe strada, sau o cunostinta intamplatoare.
Pot fi colegi, sefi, prieteni apropiati, rude.

Aici (eu cel putin) nu vorbim de nunta unor oameni de pe strada, care nu ne spun nimic. La aia nu trebuie sa ne ducem. Desi depinde.

Uite am sa-ti dau exemplu de o datorie, ceva mai rar, dar tot datorie. Fata de oameni straini, necunoscuti.
Eram la biserica si faceam parastas pentru ai mei.
La un moment dat (deja imparteam) ma trage parintele deoparte si ma intreaba daca vrem sa ajutam pe cineva. Mi-a aratat un cuplu mai tanar care abia venise in biserica la noi. Nu-i mai vazusem.
Mi-a spus parintele ca sunt singuri in oras, nu au pe nimeni si vor sa se logodeasca deocamdata. Daca vrem sa le fim noi martori. Pe loc.
Am facut-o.
Apoi tot parintele ne-a intrebat daca nu mergem si mai departe sa le fim nasi la cununie.
Am zis ca vom vorbi si vom vedea.
Si asa am cununat acei oameni si mai apoi le-am botezat si copilasul.

Si nu-i cunosteam, nu aveam nici bani. Nu eram pregatiti pentru asa ceva.
Nu stiam ce fel de oameni sunt, ce e cu ei. Mi-era teama. Ca era o chestie pe viata.
Am fi putut sa refuzam. Dar erau singuri si in nevoie. Era o datorie crestineasca.
Sigur, nu am facut evenimentele in post, sau mai stiu eu.

Si sunt oameni care au anumite probleme si vai de capul lor cum isi incropesc o nunta. Fiecare om care le este aproape si ii ajuta cumva este binevenit.

Prea ne gandim numai la cazuri din astea cu nunti pompoase si petreceri mari. Sau la betii.

Nu stiu avem aici viziuni diferite.
Eu nu stiu cum e aia sa inviti pe cineva la nunta, ca sa umpli restaurantul. De ce?
Sau care sa te inivite numai pentru bani sau cadou...Eu asa ceva nu inteleg. Si la asa ceva nu particip si
nu am in anturaj astfel de oameni.

Inca o data: era vorba de o datorie. Nu stim de care.

Alta neintelegere: nu spune nimeni sa ne ducem in fiecare zi la o nunta.
Cine poate asta? Trebuie sa ai bani in primul rand ca sa te imbraci, sa dai cadou, etc.
Noi vorbeam aici despre un caz aparte. Nu cred ca autoarea firului se duce in fiecare zi la nunti. S-a intamplat o data sa fie asa.
De aia am zis ca nu e o problema.
Sarbatori si posturi sunt tot timpul. Nunta este o data in viata.
Cu Dumnezeu si sfintii Sai suntem tot timpul, nu-i abandonam daca o data mancam altceva si ajutam niste oameni.

Ma inebuneste ideea asta extrema la multi dintre voi: vai nu tii post nu-l iubesti pe Dumnezeu, nu esti bun ortodox, ai baut o cana de lapte la fel, ai iesit printre oameni si nu stai in casa urland in perna si robotind ca animalul, nu esti bun ortodox. Restul nu mai conteaza, ce faci bun si cat efort faci ca sa fii bineplacut lui.
Ce prostie este asta? Cum batjocoriti asa si pe oameni si pe Dumnezeu?

Pentru Alin o observatie: in cazul de fata este vorba de maghiari, care apartin unei confesiuni crestine mari si nu secta (sunt catolici din cate stiu).
Si ar trebui sa stie si preotii lor si sa fie mai deschis cand stabilesc o nunta la care pot sa fie invitati si din ortodoxie. Ca traiesc in Romania, tara majoritar ortodoxa.
Asa si noi aici respectam niste reguli locale. Preotii nu traiesc pe alta lume.
Si sunt aici multi de alte religii si confesiuni. Dar se respecta reciproc.

Si exista chiar o regula afisata peste tot. "Sunt interzise orice fel de petreceri in ziua de..." (de obicei in postul Pastelui). Chiar daca altii nu au atunci, sau nu au deloc acel post. Si ortodoxul si turcul si indianul trebuie sa respecte si sa stea cuminte. Ei sunt majoritari, ei stabilesc reguli.

Nu are rost sa ne certam si sa ne jignim aici. Trebuie doar sa intelegem ca este vorba de exceptii, de situatii speciale. Nu spune nimeni sa stai numai in nunti si petreceri.
Si da, alegi cu grija cand esti invitat undeva. Chiar poti sfatui lumea respectiva cum sa stabileasca mai bine.

Si mai ganditi-va la ceva - sunt oameni care au ziua de nastere atat de aiurea , sau chiar zi onomastica, incat niciodata nu si-o pot serba. Nici macar atat. Renunta. Mai greu cu copiii sa-i pui sa renunte...
Renuntari sunt destule in viata unui om si suferinte o gramada.

Daca nu i-ai cununat in zi de post atunci nu stiu cum acest exemplu cu necunoscutii poate fi un exemplu edificator pt cazul de fata!
Ca doar despre asta este vorba,nu despre cum ai luat tu o decizie fulgeratoare.

[forever...]

Nu am citit toate răspunsurile, îmi cer scuze, dar v-aţi gândit că puteţi să le faceţi un cadou, fără a participa la petrecere? Aşa vă "plătiţi" cumva datoria şi nici nu încălcaţi postul.