nunta in zi de post

[delia31]

În prealabil postat de Grand Moff Hadrianus

OK, pai mancarea trebuie sa aiba gust. E normal, de aceea ni s-au dat papile gustative. Ascetii sunt...asceti. Doar nu o sa fie, pentru mireni, niste calugari, si inca eremiti sau stalpnici, model! Imi pare exagerat. Nu trebuie sa traim ca ei, caci nu suntem sub voturile monahale. Nu stiu, e parerea mea. Sper ca nu exagerez eu, la randul meu.

Da, pai si ascetii au papile gustative. Dar nu-si fac din ele idoli mentali carora sa le aduca cele mai rafinate ofrande.
Vezi mai sus ce zicea Sf. Grigore cel Mare. "Pacatul nu sta in hrana, ci in modul in care o primesti. De aceea se poate sa mananci feluri gustoase si gatite cu grija, fara sa pacatuiesti in vreun fel si sa inghiti mancaruri de rand si sa te intinezi cu ele".

Nu hrana in sine ar fi problema, nici gustul ei, ci felul in care ne folosim de ea. Poate fi cumpatat, poate fi exagerat, fie accentuand cantitatea, fie cautand exclusiv calitatea ultra, desfatarea rafinata a simturilor.

In esenta, e vorba de modul de hranire propus de Dumnezeu, raportul optim dintre inteligibil si sensibil, pentru a nu deraia in directii patologice.

Nu trebuie sa fii musai ascet, nici sa-ti spuna nutritionistul sau psihologul, ca ne dam singuri seama cand ne facem rau prin exces si intrebuintarea patologica a hranei. Mancatul compulsiv, bulimia - stim ca fac mari ravagii. Psihologul nostru, Ioan Cezar ne poat explica mai bine mecanismele compensatorii ale tulburarilor de genul asta. Lipsa iubirii si golul resimtit de absenta cuiva, trebuie umplut cu ceva, cel mai la indemana fiind mancarea. Mai ales dulciurile.

Ascetii percep lacomia de mancare in sensul unei intelegeri rasturnate a dorintei de a ne hrani. Omul e facut sa se hraneasca si spiritual si material, si inteligibil si sensibil. Ce-a zis Hristos pe tema asta? "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot Cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu".

Cand dorinta noastra de a manca si de a ne desfata exagerat simtul gustului e mai mare decat dorirea de Dumnezeu, ea ne devine patima si pricina de moarte sufleteasca.

Hrana Il poate descoperi omului pe Dumnezeu ( asta-i o arta a ascetilor), fiindca mancarurile pot fi cugetate ca un mediu transparent al energiilor lui Dumnezeu. Sf. Isaac Sirul, vorbeste chiar de cel ce a vazut / perceput in hrana sa pe Domnul, adica poate intelege ratiunea, motivatia lui Dumnezeu cand a facut roadele cu care sa ne hranim. Nici intr-un caz spre imbuibare ori ca afrodisiac de innebunit simturile. IMHO.