Cugetari din Dharma

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Forma cea mai inalta de cunostinta este identificarea naturii ultime a agentului care amageste, a procesului efectiv de seductie si a subiectului supus amagirii.

Toate cele trei aspecte au un numitor comun, natura esentiala necompusa a realitatii, adevarata forma a existentei insasi.

Cand incepem sa discriminam natura esentiala a realitatii orice ispita poate fi cu usurinta demascata cu porunca care invoca puterea de cunoastere: Arata-ti adevarata forma!

Evident, nu prea te-ai intalnit cu ispita - si asta nu pentru ca te-ar fi ocolit ci probabil pentru ca nu esti capabil sa o recunosti ca atare.

Oamenii cazuti in patimi cel mai adesea stiu ca ceea ce fac e rau, ca nu sunt pe un drum bun si totusi asta nu ii ajuta cu nimic.

Un simplu proces mental ca cele elogiate de tine, cu "natura ultima, blabla" nu ajuta la cine stie ce.

Natura umana e mult mai sofisticata dar budhistii nu au de unde sa stie asta.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Evident, nu prea te-ai intalnit cu ispita - si asta nu pentru ca te-ar fi ocolit ci probabil pentru ca nu esti capabil sa o recunosti ca atare.

Oamenii cazuti in patimi cel mai adesea stiu ca ceea ce fac e rau, ca nu sunt pe un drum bun si totusi asta nu ii ajuta cu nimic.

Un simplu proces mental ca cele elogiate de tine, cu "natura ultima, blabla" nu ajuta la cine stie ce.

Natura umana e mult mai sofisticata dar budhistii nu au de unde sa stie asta.

Este dificil sa precizam in ce proportii sunt repartizate cauzele majore care stau la baza savarsirii raului.

Acestea ar putea fi clasificate in trei:

-nestiinta (inclusiv confuzia - atunci cand vrem sa facem un bine dar facem rau)
-neputinta (stim ca este rau dar nu ne putem abtine)
-placerea (ne place sa facem rau)

Toate trei se regasesc in anumite procentaje in fiecare persoana (raportate la un interval de timp).

Contracararea raului din perspectiva subiectului se imparte in doua:
-cand subiectul aplica antidotul singur / are perceptia ca lupta singur
-cand subiectul aplica antidotul cu puterea Lui Dumnezeu (inlauntru lui functioneaza o Alianta / energiile inimii sunt patrunse de putere divina)

Din cele doua ultima este superioara.

Contracararea raului din perspectiva obiectului care suscita actiunea negativa - a perceptiei acestuia, de asemenea poate fi impartita in doua:
- obiectul poate fi perceput catafatic
- obiectul poate fi perceput apofatic

Din cele doua ultima este mai profunda. Este repede facatoare de pace - pentru ca se afla pe pamantul ferm al adevarului.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

-cand subiectul aplica antidotul cu puterea Lui Dumnezeu (inlauntru lui functioneaza o Alianta / energiile inimii sunt patrunse de putere divina)

Serios? Cand a zis Budha asa ceva? Sunteti niste furaciosi fara jena, budhismul nici macar nu e o religie deista.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Serios? Cand a zis Budha asa ceva? Sunteti niste furaciosi fara jena, budhismul nici macar nu e o religie deista.

Alin, reactia ta este fireasca in conditiile in care, cel mai probabil, nu ai studiat budhismul in ansamblul sau.

Cunostintele tale presupun ca sunt limitate doar la textele care prezinta intr-un mod denaturat aceasta religie, de pe o pozitie partizana, care evident urmareste sa o discrediteze cu etichete negative simpliste, gen "neantizare", "depersonalizare",....
--------

Budhismul a cunoscut cinci faze evolutive, cea de a cincea fiind Vajrayana - expresia maturitatii acestei religii - care, in secolul 8 e.n. a devenit practica budista dominanta in India. Ulterior, a fost exportata in Tibet in secolul 11 e.n. (Marpa Lotsawa).

Vajrayana este o dezvoltare a Theravadei (budismul vechi - bazat pe canonul Pali) - pastrand la baza conceptul de anatta ( fara-sine / negarea oricaror atribute exprimabile ale sinelui) insa, oferind explicatii suplimentare cu privire la intelesul profund al acestuia.

Din aceasta perspectiva, Vajrayana poate opera cu lejeritate cu un panteon de expresii deiste (toate ca reflexii ale Realitatii Fundamentale) - fara coliziuni si limitari in natura ultima a Persoanei.

Vajrayana a incoporat o viziune apofatica a Persoanei, in toate expresiile sale, prin contributia exceptionala a lui Nagarjuna (150-250 e.n.) care a elucidat intelesul 'vacuitatii'.

Aducerea Lui Dumnezeu in inima (Adi Buddha) este specifica etapei intermediare Guru Yoga (Unirea cu Invatatorul) din sistemul Vajrayana.

Aceasta are ca fundament scriptural afirmatia lui Buddha Gautama: "Cine se gandeste la Mine voi fi cu el".

----

Crestinismul a cunoscut de asemenea o maturare teologica - prin contributia unor lucrari patristice exceptionale - De exemplu, nu avem scris in Biblie tehnicile isihaste de linistire a mintii - ele sunt rodul unor contemplatii si interpretari scripturale. Sunt expresia maturitatii intelegerii scripturilor in esenta lor.

[AlinB]

Hai sa fim seriosi, sunt niste inventii a unor calugari budhisti, n-au treba cu Budha si budhismul propriuzis.
Probabil au mai furat de ici de colo, pentru a se integra in mediul in care operau deja.

Pentru majoritatea oamenilor, budhismul propriuzis e greu de digerat, la fel ca si ateismul - omul are nevoie de Dumnezeu, asa ca budhismul a trebuit "adaptat" ca sa mearga cu panteismul deja existent in zonele respective iar mai nou, in cazul tau si probabil nu esti primul, sa para oarecum compatibil cu crestinismul.

Cand de fapt si de drept opereaza cu o cosmogonie si antropologie total diferita.

Aceasta are ca fundament scriptural afirmatia lui Buddha Gautama: "Cine se gandeste la Mine voi fi cu el".

Budha era Dumnezeu cumva?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Hai sa fim seriosi, sunt niste inventii a unor calugari budhisti, n-au treba cu Budha si budhismul propriuzis.
Probabil au mai furat de ici de colo, pentru a se integra in mediul in care operau deja.

Pentru majoritatea oamenilor, budhismul propriuzis e greu de digerat, la fel ca si ateismul - omul are nevoie de Dumnezeu, asa ca budhismul a trebuit "adaptat" ca sa mearga cu pantheismul deja existent in zonele respective.

Budha era Dumnezeu cumva?

Este optiunea ta personala sa faci abstractie de o religie sau sa o consideri o inventie. Ateii procedeaza la fel.

La fel pot fi etichetate si descrieri de genul "gandul fara forma la Dumnezeu" - insa ele contin o realitate care poate fi descoperita doar de cel ce se straduieste sa inteleaga, cel ce cauta fara patima si prejudecati.

Daca intelegi ce inseamna Dumnezeu ai si raspunsul.

[AlinB]

O religie poate fi respinsa nu doar din perspectiva ateista ci din perspectiva Adevarului.

Daca inteleg dupa normele tale sau normele crestine?