26 de ani de la revoluție!

În prealabil postat de cristiboss56

Oamenii stateau la coadă pentru alimentele de bază Regimul comunist sub conducerea lui Nicolae Ceauşescu a însemnat pentru foarte mulţi români sărăcie, suferinţă, lipsuri şi restrângeri ale drepturilor civile. Dacă unii par că au uitat toate aceste lucruri şi sunt nostalgici după Nicolae Ceauşescu, iată câteva exemple care ne reamintesc faţa hidoasă a epocii de aur.








În ultimii ani de comunism mâncarea era puţină şi se găsea cu greu. Ca să aibă ce să pună pe masă, românii se aşezau cu noaptea în cap la cozi interminabile. Mulţi dintre ei nici nu ştiau dacă vor mai găsi ceva atunci când vor ajunge în faţa tejghelei. Pâinea, laptele, carnea, uleiul şi zahărul, toate alimente de bază, erau raţionalizate.

Iarna, temperatura în apartamente ajungea rar la 18 grade Celsius, iar apă caldă curgea doar între anumite ore. În acelaşi timp, lumina şi gazele se opreau frecvent, iar benzina se vindea tot cu raţia.

În ciuda condiţiilor vitrege de viaţă, oamenii nu puteau critica situaţia în public deoarece riscau pedepse aspre din partea Securităţii. Tot ochii şi urechile nevăzute ale organului represiv se ocupau şi de contactele românilor cu străinătatea, care erau strict monitorizate. Cât despre călătoriile în Occident, nici vorbă de aşa ceva în cazul cetăţenilor obişnuiţi.

Vizionarea celor două ore de program pe care le difuza Televiziunea Română nu reprezenta nici un fel de distracţie. Iar Telejurnalul însemna în cele mai multe cazuri transmiterea discursurilor lui Nicolae Ceauşescu şi ode aduse "conducătorului iubit".

Singurele surse de informare despre ce se întâmpla pe plan internaţional erau Radio Europa Liberă şi Vocea Americii, cu sedii în afara graniţelor ţării.

Pe vremea dictatorului, un statut aparte l-au avut femeile, care au fost obligate să facă copii "pe bandă", mai ales după interzicera avortului. Astfel că, între 1966 şi 1989 peste zece mii de femei au murit din cauza întreruperilor de sarcină făcute pe ascuns. Fenomenul a fost însă ignorat. În schimb, s-a instituit titlul de "mamă eroină", pentru femeile care aveau cel puţin 10 copii.

[COLOR=#000000]

[/COLOR]

A fost o perioada atat de oribila, mai ales in ultimul deceniu al epocii de aur, incat este explicabil, frate Cristian, ca noi oamenii sa avem o tendinta fireasca, psihologic, de a uita sau de a retusa peici pe colo.
Frate Cristian, tu esti o inima mare si un barbat curajos. Dar nu cere, te rog, aceeasi masura tuturor! E minunat ca ai puterea sa fii sincer, onest, sa iti aduci aminte toate ororile acelea. Oho, si cate au fost, cu mult mai multe decat putem noi sa scriem aici. Cred ca nu incap carti pe pamant sa descrie in amanunt cata rautate draceasca s-a varsat peste suflete in tarile comuniste. Efectiv, cand citesc unele carti de genul Gulag sau Pe muntele Ebal sau altele asemenea (vezi revista Memorii, cu marturii ale detinutilor), mi se intoarce stomacul pe dos, ma ia cu lesin, efectiv ma ia scarba de omenesc, de toate. Imi vine sa mor, sa ma duc dracului definitiv. Dar nu iaste bine asa, frate! E o ispita! Adica dracii nu doar ca ne-au chinuit atunci, dar ne chinuiesc si acum cu "realiyarile" lor, de data asta prin memorie.
Repet, psihologic cei care au trecut prin experiente traumatizante, au tendinta (e un mecanism de aparare) sa uite, sa nege sau sa coafeze. Si sa rationalizeze savant, ca Florin, in modul cel mai cinic cu putinta, adica facind apel la "argumentul" sadic al cifrelor, la statistica.
Dar tocmai asta arata cat e Florin, bietul, de traumatizat. Ca si conducatorii lui (ai nostri), el si/a pierdut simtul omenesc, simtul persoanei si pentru el totul a devenit o tabla de cifre asezate frumos, ca in rapoartele contabile, incat sa dea zero. Ma rog, sa dea crestere economica...:)
El si altii au uitat ca oamenii nu sunt cifre, ca sunt persoane.
Asadar, te rog sa te linistesti, ca jertfa personala pentru memoria celor buni de atunci. Sa te linistesti ca sa nu se bucure cei care se bucurau si atunci cand ne chinuiau zi si noapte.
In viitor unii vor sta si mai mult in adevar iar unii vor pieri cu totii in minciuna. Fii te rog rabdator si aminteste-ti ca suntem multi care nu ne-am pierdut memoria si, mai mult de atat, Insusi Domnul le cunoaste pe toate.
Sa fim cu pace si sa iertam, frate Cristian. Si poate ca fratii nostri mai fricosi vor deveni si ei, capabili, intr-o buna zi, sa vada zilele si noptile Romaniei asa cum au fost ele, iar nu cum le pare unora ca ar fi fost.
Doamne ajuta!