Infinitatea lui Dumnezeu

În prealabil postat de florin.oltean75

În dialogul cu Horia-Roman Patapievici, pe marginea „Cărţii simţurilor“, care au fost părţile esenţiale dezbătute? Nu ştiu dacă este cazul şi în ce măsură aş putea să o sintetizez în câteva cuvinte. În primul rând, s-a punctat faptul că Dumnezeu este, într-un anume fel, accesibil omului pe cale senzorială. Dumnezeu poate fi văzut, auzit, gustat, pipăit, mirosit. Desigur, în condiţii cu totul speciale, de nevoinţă şi asceză şi în temeiul adevărului că El ni se împărtăşeşte în Duhul Sfânt. Istoria biblică, vechi şi nou-testamentară, dar şi istoria de două mii de ani a Bisericii susţine acest adevăr, ilustrat în carte printr-o serie de mărturii provenind şi de la monahi contemporani cu noi. Vorbirea despre Dumnezeu, teologia, s-a făcut întotdeauna pe temeiul experienţei nemijlocite a vederii Lui, a trăirii, a experierii dialogului omului cu El. Aşa cum mărturiseşte unul din marii asceţi ai veacului XX, Cuviosul Siluan Athonitul, „oamenii desăvârşiţi nu vorbesc niciodată nimic de la ei, ci numai ceea ce au văzut şi au trăit“. În contrast cu această teologie a experienţei, s-a dezvoltat şi o teologie speculativă, care presupune riscurile închiderii realităţii dumnezeieşti în categoriile gândirii umane şi, prin urmare, riscurile închiderii omului în cercul strâmt al imanenţei. Mărturiile vederii lui Dumnezeu, ale vederii şi împărtăşirii de lumina dumnezeiască personală sunt numeroase şi se confirmă unele pe altele, constituind un puternic fundament teologic pentru viaţa şi credinţa noastră. S-a insistat mult asupra cunoaşterii nemijlocite a lui Dumnezeu, prin intermediul experienţei personale, tocmai pentru că în zilele noastre pare să se fi dezvoltat în exces discursul speculativ despre Dumnezeu şi despre relaţia oamenilor cu Dumnezeu, adică discursul care se vrea o dezvoltare riguros logică a unui sistem de adevăruri teoretice, abstracte, pe care vorbitorul sau scriitorul nu le mai verifică în propria experienţă sau în experienţa semenilor săi. Omul nu este limitat la simţurile sale naturale, ci are şansa împărtăşirii de Duhul lui Dumnezeu, de energia dumnezeiască, care-i potenţează în consecinţă simţurile firii sale.

Este perfect adevarat, Dumnezeu poate fi văzut, auzit, gustat, pipăit, mirosit.

In budism este o etapa din Stadiul de Generare (Vajrayana) - se numeste "Impartasirea cu Nectar" - caci Dumnezeu este ca un nectar, Nectarul Vietii.

Scopul acesteia este apropierea din ce in ce mai mult de Dumnezeu chiar prin perceptia acestei lumi - ea nu este speculativa, conceptuala - ci efectiv senzoriala, "haric-senzoriala".

Deci avem totusi si un echivalent al practicii crestine pentru Stadiul de Generare. Imi retrag afirmatia anterioara, cum ca nu ar fi nicio asemanare pe acest palier.


Scuze pentru interventie (interferare cu crestinismul).

Florin Oltean, budismul, care priveste depersonalizant mantuirea/eliberarea/justificarea, e cel mai neadecvat instrument pentru a aborda pe Dumnezeul-Persoana Intreita al crestinilor. E socanta afirmatia dvs., si pentru un crestin, nu mai zic pentru un budist. Dumnezeu NU poate fi pipait. Ingerii sau demonii au fost si pot fi simtiti material. Alte fiinte transdimensionale, la fel. Nu mai vorbesc de lumea vie de aici. Insa Facatorul e dincolo de tot ce se poate numi, atinge ori concepe. Ce stim despre Ei Trei, este din ce Tatal a binevoit sa ne releve prin Torah si Legea Firii date de el, si Evanghelia data de Fiul si Biserica intemeiata de Sf. Spirit la Pentecost. Atat.
Of, cand vor lasa unii intelectuali altfel onesti si profunzi, ca dvs., hibrizii spirituali imposibil de definit, balta?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Intrarea Vagonului

Florin Oltean, budismul, care priveste depersonalizant mantuirea/eliberarea/justificarea, e cel mai neadecvat instrument pentru a aborda pe Dumnezeul-Persoana Intreita al crestinilor. E socanta afirmatia dvs., si pentru un crestin, nu mai zic pentru un budist. Dumnezeu NU poate fi pipait. Ingerii sau demonii au fost si pot fi simtiti material. Alte fiinte transdimensionale, la fel. Nu mai vorbesc de lumea vie de aici. Insa Facatorul e dincolo de tot ce se poate numi, atinge ori concepe. Ce stim despre Ei Trei, este din ce Tatal a binevoit sa ne releve prin Torah si Legea Firii date de el, si Evanghelia data de Fiul si Biserica intemeiata de Sf. Spirit la Pentecost. Atat.
Of, cand vor lasa unii intelectuali altfel onesti si profunzi, ca dvs., hibrizii spirituali imposibil de definit, balta?

Este o afirmatie a teologului şi profesorului Constantin Coman - In dialogul cu Horia-Roman Patapievici, pe marginea "Cărţii simţurilor"€œ, care au fost părţile esenţiale dezbătute? Nu ştiu dacă este cazul şi în ce măsură aş putea să o sintetizez în câteva cuvinte. În primul rând, s-a punctat faptul că Dumnezeu este, într-un anume fel, accesibil omului pe cale senzorială. Dumnezeu poate fi văzut, auzit, gustat, pipăit, mirosit. Desigur, în condiţii cu totul speciale, de nevoinţă şi asceză şi în temeiul adevărului că El ni se împărtăşeşte în Duhul Sfânt. http://adevarul.ro/cultura/spiritual...0f2/index.html

-------------

Aceasta experiere prin simturi a Lui Dumnezeu este dificil de explicat.
Pentru ca in mod necesar trebuie patrunse cognitiv-apofatic cele cinci simturi si cele cinci obiecte corespondente lor. Adica realizarea goliciunii lor de orice esenta materiala si imateriala.

Este o falsitate a spune ca iL pipaim pe Dumnezeu atunci cand mintea nu cunoaste ca pipaitul este lipsit de o esenta proprie. Insa atunci cand realizam direct vacuitatea pipaitului, lipsa unei esente intrinseci a senzatiei de pipaire - a spune ca iL pipai pe Dumnezeu nu mai este o falsitate - pentru ca in mod esential nu pipai nimic, nu atingi nimic. Actul pipairii nu exista in sine (dificil de inteles daca nu imposibil fara studiul metodic al doctrinei vacuitatii).

Atunci se poate spune ca Dumnezeu se face cunoscut prin fiecare pipaire a acestei realitati. Orice atingere iL descopera. Orice atingere devine extatica.

Pentru a intelege aceasta extraordinara cunoastere prin simturi a Lui Dumnezeu, eu cred ca in mod necesar trebuie bine inteles apofatismul extins nu doar referitor la Dumnezeu ("Dumnezeu nu face parte din existente" - Sf. Ioan Damaschin) ci la intreaga realitate inconjuratoare.

Cunoastere prin simturi a Lui Dumnezeu reprezinta maturitatea ascezei apofatice, plecand de la "Iesi din Lume si Urmeaza-ma", trecand prin dragoste de toata faptura pana la cognitia negativa.