Cugetari din Dharma

[delia31]

În prealabil postat de florin.oltean75

Problema enuntata a fost una de principiu.

Scuze ca te-ntreb. Ce principiu? Unul, care se pare, nu prea tine cont de statutul de creatura cu toate limitarile ei. Daca ai fi tinut cont de asta, nu ai fi enuntat o astfel de problema.

Nu crezi ca pentru a functiona, libertatea creaturii are mai intai nevoie de limite? Limite din afara ei, intai de toate. Date de Creator, dar nu ca sa-i limiteze libertate, ci tocmai pentru a si-o putea manifesta. Nu?

Cum crezi ca ar fi putut Lucifer sa-si manifeste libertatea de a-L sfida pe Dumnezeu, daca Dumnezeu mai intai nu l-ar fi adus din nefiinta la existenta, daca nu l-ar fi de-limitat mai intai din nedeslusirea amorfa a non-fiintei?

Cum ai fi vrut tu sa intrebe Atotstiutorul, o faptura care inca nu exista, dar pe care o intentiona libera sa se auto-finiseze, ce anume doreste sa aleaga intre "a fi" si "a nu fi"?

Ca in esenta si gandita pana la capat, ipoteza propusa de tine, la asta duce: cum de creatura (fie om, fie inger sau altceva) nu a avut dreptul de a-si exprima optiunea, si chiar de a refuza oferta existentei, fiind constransa sa vina la existenta?

In esenta, ideea ta imi pare germenele unei pledoarii ultra-sfidatoare pentru dreptul creaturii de a-si infrunta Creatorul fara sa suporte nicio consecinta ontologica.

Fiindca, dupa aceea, aduci in discutie si dreptul la eutanasiere ontologica a creaturii care si-a ratat menirea prin propriile alegeri, (nu limitari ale firii), ceea ce te plaseaza in postura nu tocmai de invidiat de care ziceam mai sus: aceea de avocat, chiar si al lui Lucifer.

De ce, la o adica, sa nu i se dea dreptul la anestezia nefiintei de dinainte de a fi existat, nu? Daca tot si-a ratat rostul de inger de lumina.

Vei zice, desigur, ca nu ai afirmat nimic din toate astea. Nu, dar daca lasi la germinat o asemenea samanta, la un astfel de hibrid monstruos se ajunge.

Ai adus in discutie ideea alegerii intre "a fi" sau "a nu fi". Or, numai daca ignori ca "a fi" e un dat existential, o scoatere a ceva din "a nu fi", si numai cand sfidezi crestinismul acceptand metempsihoza, poti pune asemenea false probleme.

In caz ca ai uitat, e bine sa-ti reamintesti constant, ca acest dat existential nu ni-l dam singuri. Ne vine din afara noastra. Altcineva se ocupa de asta, nicidecum creatura. Ea n-are cum.

Reciteste, te rog, si aprofundeaza, ce-ti ziceam intr-un mesaj anterior, referitor la vointa naturala sadita in firea omului, prin care i s-a dat dorirea de Dumnezeu, versus vointa gnomica a omului, adica modul in care da curs sau nu vointei naturale.

Vointa naturala apartine firii/naturii/speciei umane. Si de abia prin vointa gnomica, care nu apartine firii, ci ipostasului, se poate vorbi de alegere, deliberare, optiune a persoanei.

Dumnezeu ne-a propus sa traim intr-un anume fel, intr-o relatie de iubire, cu anumite randuieli, dar omul e liber sa accepte sau sa se revolte. Revoltandu-se, se impotriveste de fapt propriei sale firi, in care e sadita dorirea de unire tot mai stransa cu Cel-ce-este-Fiinta.

Ipoteza ta absurda e o negare si o inversare in ordinea lucrurilor. Intai Dumnezeu pune in fire dorirea omului spre El, si de-abia ulterior, fiecare ipostas poate accepta sau respinge ceea ce e pus in natura sa.

Dumnezeu ne vrea intr-un vesnic "a fi", si asta ne-a sadit in fire, dar numai daca si noi ne dam consimtamantul.

Ideea ta budhista spune invers: Creatura sa aleaga prima. Creatorul sa fie la cheremul creaturii, nu ea sa se supuna Lui. Si mai faci si apologia alegerii lui "a nu fi".

Dar ignori cu desavarsire ca inainte ca o creatura umana sa fie adusa din nefiinta la cele ce exista, e ontologic imposibil sa se puna in discutie vointa gnomica, cea care delibereaza.

Vointa gnomica apartine ipostasului. Or, nu exista ipostas in afara firii/naturii/speciei. Si, evident, nu poate exista vreo insusire a ipostasului, anterioara firii/speciei.

Nu se poate vorbi despre dorinta personalizata, optiunea unica a cuiva, inainte ca respectiva persoana sa fie adusa la existenta. Ca asta presupunea ipoteza ta.

E absurd sa-si reclame cineva nemultumirea ca nu i s-a dat dreptul la alegerea lui "a fi" sau "a nu fi", inainte de "a fi", mai bine zis, inainte de "a fi hotarat" de Creator sa fie cineva anume, intr-un context anume si nu altul.

Mi se pare... o pretentie de nemaigandit, din partea creaturii, ca sa nu zic aberatie travestita in revolta luciferica. Ceva de genul: Cum adica e posibil ca o creatura sa fie obligata de Creator sa vina la existenta?

Genul asta de dilema/confuzie budhista, nu se poate naste decat pe fondul mai multor erezii. Una e preexistentianismul, alta, metempsihoza. Plus erezia ca omul nu e cu nimic mai mult dpdv spiritual decat un popandau sau calut de mare, nicidecum unica faptura creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si singura careia i-a creat sufletul din suflarea Lui, fara ca asta sa insemne ca firea umana si firea divina au aceeasi esenta.

Iar alta erezie e panteismul care sustine ca creaturile ar fi o emanatie dintr-o divinitate impersonala, fiind toate de esenta divina si avand nu-stiu-cum constiinta de sine (? care sine?) inainte de a fi lansate in lumea materiala impreuna cu un trup, ca fapturi de sine statatoare, unice si irepetabile.
Repet, nu poate exista ipostas in afara firii. Iar insusiri ale ipostasului ( ca de ex. vointa gnomica), nici atat.

Asadar, ideea ta budhista presupune mult prea multe erori. Eronata e si acea creatura, fatalmente revoltata din fabricatie ca n-a putut alege sa nu fie. Si pentru a carei ratare ulterioara, evident, Dumnezeu ar fi chipurile de vina, fiindca ar fi facut firea umana defecta din inceput.

Or, nu-i asa. In firea umana, Dumnezeu a pus tot ce e nevoie ca omul sa nu-si rateze existenta. Nu l-a programat spre ratare, ci spre desavarsire. Doar ca de el depinde daca accepta colaborarea spre desavarsire sau o respinge, spre propria ratare.

Deci, sub nicio forma, nu se poate pune problema in termenii pusi de tine, nici macar ca exercitiu de imaginatie. E mai mult decat aberant!

Cum e aia ca o faptura umana sa nu vrea sa intre in existenta fiindca nu stie dinainte ce i-a hotarat Dumnezeu firii umane???
Pai, intai e adusa la existenta si de-abia apoi afla ca El a hotarat-o pentru El Insusi. Deci, unde-i marea tragedie a datului existential?

A-ti aroga dreptul la optiunea pre-fiintiala daca sa vii sau nu la existenta, doar pentru satisfactia de a da un raspuns negativ, e o chestier...pur luciferica.

La fel, si a vrea sa spui "da" existentei, dar nu in conditiile alese de Despot. Ci de tine. Cum adica, existenta in trup de om si nu ca fluture exotic sau roca vulcanica ori leustean? Si de ce in sec. XX si nu pe vremea faraonului Tla sau in mileniul 99? De ce rasa alba si nu neagra si de ce tocmai din parintii astia si nu altii? De ce urat, sarac si bolnav si nu frumos si bogat ? De ce barbat si nu femeie sau invers? (da'€™ la nemultumirea asta s-a gasit o solutie. Diabolica desigur). De ce atatea determinari alese de altcineva si puse in carca cuiva fara sa fie intrebat in prealabil daca le vrea?

Dar daca creatura vrea autonomie deplina? Sa nu depinda deloc de ce vrea Creatorul pentru ea. Sa existe dar numai in conditiile alese pe spranceana de el (sau ea sau inanimat). Ca altfel nu-i liber arbitru si nu se ofera toate posibilitatile.

Apropo, ce inseamna toate posibilitatile, dpdv al unui budhist? Sa-si aleaga ce sau cine sa fie, ce regn (mineral sau vegetal), ce rasa, ce specie, ce gen, in ce timp si loc?

Si cum cred, ma rog frumos, budhistii, ca creaturile isi pot alege singure datul existential, in afara constrangerilor firii hotarate dinaintea lor de Creator? Dupa ce criterii? Aaa.., tot uit... in budhism, creatura e de fapt zeu, e de esenta divina si are implicit criterii de cunoastere apriori.


Si, ca sa-nchei cu absurditatea ideii tale, ajuns in fata mortii, in fata inevitabilei constrangeri finale, cand insul nu mai are ce face cu libertatea de a sfida si cu autonomia fara Dumnezeu, de ce sa nu se poata neantiza? Cum adica, la sfarsit, sa fie trimis in iad doar fiindca si-a facut propriile reguli si le-a sfidat pe cele puse de Altcineva in firea lui?

Dupa ce c-a fost târât in existenta fara sa fie in prealabil intrebat. Mai bine nu-l deranja nimeni din somnul nefiintei. Sa fie trimis inapoi in anestezia de dinainte de a se fi ivit!

Asta e ceea ce numesc budhistii libertate, nu? Libertatea de a-L sfida pe Creator, fara a simti chinuitoarele-i consecinte!

Pe scurt, ca o concluzie la aceasta autopsie a ereziei budhiste, nu-i greu de sesizat cauza ei: patologia statutului de creatura revoltata impotriva limitarilor impuse de Creator. Sounds familiar?

.........:)
Frumos.
Admirabil, saru'mana!

[delia31]

În prealabil postat de ahilpterodactil

.........:)
Frumos.
Admirabil, saru'mana!

Cred ca Florin se va speria cand va vedea ce epistola kilometrica catre budhisti i-am scris. :)

Si/sau, poate, va lua aminte. Doamne ajuta!

[RedRose]

Esti geniala,Delia...Una dintre putinii colegi de ici care merita admiratia mea sincera! :)

[florin.oltean75]

În prealabil postat de delia31

Scuze ca te-ntreb. Ce principiu? Unul, care se pare, nu prea tine cont de statutul de creatura cu toate limitarile ei. Daca ai fi tinut cont de asta, nu ai fi enuntat o astfel de problema.

Nu crezi ca pentru a functiona, libertatea creaturii are mai intai nevoie de limite? Limite din afara ei, intai de toate. Date de Creator, dar nu ca sa-i limiteze libertate, ci tocmai pentru a si-o putea manifesta. Nu?

Cum crezi ca ar fi putut Lucifer sa-si manifeste libertatea de a-L sfida pe Dumnezeu, daca Dumnezeu mai intai nu l-ar fi adus din nefiinta la existenta, daca nu l-ar fi de-limitat mai intai din nedeslusirea amorfa a non-fiintei?

Cum ai fi vrut tu sa intrebe Atotstiutorul, o faptura care inca nu exista, dar pe care o intentiona libera sa se auto-finiseze, ce anume doreste sa aleaga intre "a fi" si "a nu fi"?

Ca in esenta si gandita pana la capat, ipoteza propusa de tine, la asta duce: cum de creatura (fie om, fie inger sau altceva) nu a avut dreptul de a-si exprima optiunea, si chiar de a refuza oferta existentei, fiind constransa sa vina la existenta?

In esenta, ideea ta imi pare germenele unei pledoarii ultra-sfidatoare pentru dreptul creaturii de a-si infrunta Creatorul fara sa suporte nicio consecinta ontologica.

Fiindca, dupa aceea, aduci in discutie si dreptul la eutanasiere ontologica a creaturii care si-a ratat menirea prin propriile alegeri, (nu limitari ale firii), ceea ce te plaseaza in postura nu tocmai de invidiat de care ziceam mai sus: aceea de avocat, chiar si al lui Lucifer.

De ce, la o adica, sa nu i se dea dreptul la anestezia nefiintei de dinainte de a fi existat, nu? Daca tot si-a ratat rostul de inger de lumina.

Vei zice, desigur, ca nu ai afirmat nimic din toate astea. Nu, dar daca lasi la germinat o asemenea samanta, la un astfel de hibrid monstruos se ajunge.

Ai adus in discutie ideea alegerii intre "a fi" sau "a nu fi". Or, numai daca ignori ca "a fi" e un dat existential, o scoatere a ceva din "a nu fi", si numai cand sfidezi crestinismul acceptand metempsihoza, poti pune asemenea false probleme.

In caz ca ai uitat, e bine sa-ti reamintesti constant, ca acest dat existential nu ni-l dam singuri. Ne vine din afara noastra. Altcineva se ocupa de asta, nicidecum creatura. Ea n-are cum.

Reciteste, te rog, si aprofundeaza, ce-ti ziceam intr-un mesaj anterior, referitor la vointa naturala sadita in firea omului, prin care i s-a dat dorirea de Dumnezeu, versus vointa gnomica a omului, adica modul in care da curs sau nu vointei naturale.

Vointa naturala apartine firii/naturii/speciei umane. Si de abia prin vointa gnomica, care nu apartine firii, ci ipostasului, se poate vorbi de alegere, deliberare, optiune a persoanei.

Dumnezeu ne-a propus sa traim intr-un anume fel, intr-o relatie de iubire, cu anumite randuieli, dar omul e liber sa accepte sau sa se revolte. Revoltandu-se, se impotriveste de fapt propriei sale firi, in care e sadita dorirea de unire tot mai stransa cu Cel-ce-este-Fiinta.

Ipoteza ta absurda e o negare si o inversare in ordinea lucrurilor. Intai Dumnezeu pune in fire dorirea omului spre El, si de-abia ulterior, fiecare ipostas poate accepta sau respinge ceea ce e pus in natura sa.

Dumnezeu ne vrea intr-un vesnic "a fi", si asta ne-a sadit in fire, dar numai daca si noi ne dam consimtamantul.

Ideea ta budhista spune invers: Creatura sa aleaga prima. Creatorul sa fie la cheremul creaturii, nu ea sa se supuna Lui. Si mai faci si apologia alegerii lui "a nu fi".

Dar ignori cu desavarsire ca inainte ca o creatura umana sa fie adusa din nefiinta la cele ce exista, e ontologic imposibil sa se puna in discutie vointa gnomica, cea care delibereaza.

Vointa gnomica apartine ipostasului. Or, nu exista ipostas in afara firii/naturii/speciei. Si, evident, nu poate exista vreo insusire a ipostasului, anterioara firii/speciei.

Nu se poate vorbi despre dorinta personalizata, optiunea unica a cuiva, inainte ca respectiva persoana sa fie adusa la existenta. Ca asta presupunea ipoteza ta.

E absurd sa-si reclame cineva nemultumirea ca nu i s-a dat dreptul la alegerea lui "a fi" sau "a nu fi", inainte de "a fi", mai bine zis, inainte de "a fi hotarat" de Creator sa fie cineva anume, intr-un context anume si nu altul.

Mi se pare... o pretentie de nemaigandit, din partea creaturii, ca sa nu zic aberatie travestita in revolta luciferica. Ceva de genul: Cum adica e posibil ca o creatura sa fie obligata de Creator sa vina la existenta?

Genul asta de dilema/confuzie budhista, nu se poate naste decat pe fondul mai multor erezii. Una e preexistentianismul, alta, metempsihoza. Plus erezia ca omul nu e cu nimic mai mult dpdv spiritual decat un popandau sau calut de mare, nicidecum unica faptura creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si singura careia i-a creat sufletul din suflarea Lui, fara ca asta sa insemne ca firea umana si firea divina au aceeasi esenta.

Iar alta erezie e panteismul care sustine ca creaturile ar fi o emanatie dintr-o divinitate impersonala, fiind toate de esenta divina si avand nu-stiu-cum constiinta de sine (? care sine?) inainte de a fi lansate in lumea materiala impreuna cu un trup, ca fapturi de sine statatoare, unice si irepetabile.
Repet, nu poate exista ipostas in afara firii. Iar insusiri ale ipostasului ( ca de ex. vointa gnomica), nici atat.

Asadar, ideea ta budhista presupune mult prea multe erori. Eronata e si acea creatura, fatalmente revoltata din fabricatie ca n-a putut alege sa nu fie. Si pentru a carei ratare ulterioara, evident, Dumnezeu ar fi chipurile de vina, fiindca ar fi facut firea umana defecta din inceput.

Or, nu-i asa. In firea umana, Dumnezeu a pus tot ce e nevoie ca omul sa nu-si rateze existenta. Nu l-a programat spre ratare, ci spre desavarsire. Doar ca de el depinde daca accepta colaborarea spre desavarsire sau o respinge, spre propria ratare.

Deci, sub nicio forma, nu se poate pune problema in termenii pusi de tine, nici macar ca exercitiu de imaginatie. E mai mult decat aberant!

Cum e aia ca o faptura umana sa nu vrea sa intre in existenta fiindca nu stie dinainte ce i-a hotarat Dumnezeu firii umane???
Pai, intai e adusa la existenta si de-abia apoi afla ca El a hotarat-o pentru El Insusi. Deci, unde-i marea tragedie a datului existential?

A-ti aroga dreptul la optiunea pre-fiintiala daca sa vii sau nu la existenta, doar pentru satisfactia de a da un raspuns negativ, e o chestier...pur luciferica.

La fel, si a vrea sa spui "da" existentei, dar nu in conditiile alese de Despot. Ci de tine. Cum adica, existenta in trup de om si nu ca fluture exotic sau roca vulcanica ori leustean? Si de ce in sec. XX si nu pe vremea faraonului Tla sau in mileniul 99? De ce rasa alba si nu neagra si de ce tocmai din parintii astia si nu altii? De ce urat, sarac si bolnav si nu frumos si bogat ? De ce barbat si nu femeie sau invers? (da'€™ la nemultumirea asta s-a gasit o solutie. Diabolica desigur). De ce atatea determinari alese de altcineva si puse in carca cuiva fara sa fie intrebat in prealabil daca le vrea?

Dar daca creatura vrea autonomie deplina? Sa nu depinda deloc de ce vrea Creatorul pentru ea. Sa existe dar numai in conditiile alese pe spranceana de el (sau ea sau inanimat). Ca altfel nu-i liber arbitru si nu se ofera toate posibilitatile.

Apropo, ce inseamna toate posibilitatile, dpdv al unui budhist? Sa-si aleaga ce sau cine sa fie, ce regn (mineral sau vegetal), ce rasa, ce specie, ce gen, in ce timp si loc?

Si cum cred, ma rog frumos, budhistii, ca creaturile isi pot alege singure datul existential, in afara constrangerilor firii hotarate dinaintea lor de Creator? Dupa ce criterii? Aaa.., tot uit... in budhism, creatura e de fapt zeu, e de esenta divina si are implicit criterii de cunoastere apriori.


Si, ca sa-nchei cu absurditatea ideii tale, ajuns in fata mortii, in fata inevitabilei constrangeri finale, cand insul nu mai are ce face cu libertatea de a sfida si cu autonomia fara Dumnezeu, de ce sa nu se poata neantiza? Cum adica, la sfarsit, sa fie trimis in iad doar fiindca si-a facut propriile reguli si le-a sfidat pe cele puse de Altcineva in firea lui?

Dupa ce c-a fost târât in existenta fara sa fie in prealabil intrebat. Mai bine nu-l deranja nimeni din somnul nefiintei. Sa fie trimis inapoi in anestezia de dinainte de a se fi ivit!

Asta e ceea ce numesc budhistii libertate, nu? Libertatea de a-L sfida pe Creator, fara a simti chinuitoarele-i consecinte!

Pe scurt, ca o concluzie la aceasta autopsie a ereziei budhiste, nu-i greu de sesizat cauza ei: patologia statutului de creatura revoltata impotriva limitarilor impuse de Creator. Sounds familiar?

Libertatea de alegere nu este absoluta ci relativa, dependenta de o serie de cauze si conditii.

Cauzele se regasesc in continuumul constiintei, iar conditiile in mediul extern.

Factorul care afecteaza fundamental libertatea de alegere este necunoasterea, ignoranta.

Libertatea de alegere este cu atat mai mare cu cat se extinde constientizarea optiunilor si se inteleg mai bine relatiile de cauzalitate.

De ce oare cineva se naste intr-un mediu fara sansa la educatie, in care este inoculat cu invataturi distructive de la o varsta frageda / si altcineva se naste inzestrat aproape de sfintenie ?

De ce unii se nasc intr-un mediu in care sunt inconjurati de multa dragoste, iar altii se nasc intr-un mediu ostil care ii traumatizeaza?

In budism avem o explicatie rationala: karma. In crestinism este inexplicabil.

Karma este o particularitate a unei legi universal functionale: cauza-efect.

Niciun fenomen nu apare spontan, fara cauze.

Si fiecare actiune produce efecte.

Pentru a avea efectele dorite, in primul rand, avem nevoie sa intelegem ce tip de actiuni sunt necesare.

//

"Liberul" arbitru - este atat de liber - cat de libera este intelegerea noastra cu privire la realitate.

[flying]

În prealabil postat de florin.oltean75

In budism avem o explicatie rationala: karma. In crestinism este inexplicabil.

Karma e o minciunica nereusita."Tatal minciunii " are altele mult mai reusite. Cum poti sa afirmi ca in crestinism nu exista explicatie? Pai daca Dumnezeu si parintii sunt "partasi" la nasterea unei noi fiinte,Dumnezeu pune sufletul ,parintii pun zestrea genetica cu luminile si umbrele ei,cu tot arborele genealogic din spate influentat de inaintasi care au fost sfinti sau/si ucigasi ...dar cuvantul final il are libera alegere a fiecarei persoane in parte manifestata de-a lungul vietii ...

În prealabil postat de florin.oltean75

"Liberul" arbitru - este atat de liber - cat de libera este intelegerea noastra cu privire la realitate.

Un prunc nu intelege care-i treaba cu digestia laptelui in stomac,cum se scindeaza proteinele etc,dar suge de la sanul mamei lui,din alte considerente decat ..."cunoasterea".

[florin.oltean75]

În prealabil postat de flying

Karma e o minciunica nereusita."Tatal minciunii " are altele mult mai reusite. Cum poti sa afirmi ca in crestinism nu exista explicatie? Pai daca Dumnezeu si parintii sunt "partasi" la nasterea unei noi fiinte,Dumnezeu pune sufletul ,parintii pun zestrea genetica cu luminile si umbrele ei,cu tot arborele genealogic din spate influentat de inaintasi care au fost sfinti sau/si ucigasi ...dar cuvantul final il are libera alegere a fiecarei persoane in parte manifestata de-a lungul vietii ...

Un prunc nu intelege care-i treaba cu digestia laptelui in stomac,cum se scindeaza proteinele etc,dar suge de la sanul mamei lui,din alte considerente decat ..."cunoasterea".

Cat de liber este "liberul arbitru" al copiilor exploatati si abuzati, care mor de malnutritie, in razboaie, secerati de boli, lipsiti de educatie si caldura dragostei parintilor?

https://www.google.ro/search?q=child...dren+war+syria

https://www.google.ro/search?q=child...apped+for+army

https://www.google.ro/search?q=child...0Child%20Labor

Unii ignora complet, deliberat, faptul ca oamenii, de fapt, nu au sanse egale la "liberul" arbitru. Insa, se pare ca este mai confortabil sa gandeasca astfel.

[delia31]

În prealabil postat de florin.oltean75

Cat de liber este "liberul arbitru" al copiilor exploatati si abuzati, care mor de malnutritie, in razboaie, secerati de boli, lipsiti de educatie si caldura dragostei parintilor?

https://www.google.ro/search?q=child...dren+war+syria

https://www.google.ro/search?q=child...apped+for+army

https://www.google.ro/search?q=child...0Child%20Labor

Unii ignora complet, deliberat, faptul ca oamenii, de fapt, nu au sanse egale la "liberul" arbitru. Insa, se pare ca este mai confortabil sa gandeasca astfel.

Asta suna a umanism miscator, a divagatie de distras atentia de la ideea de creatura revoltata ca n-a fost consultata de Creator inainte de a fi adusa la viata.

Dar de fapt, pare ca vrei sa pui problema vinei, nu a liberului arbitru, nu? Intrebarea e: Vina pentru ce, mai exact? Despre ce e vorba? Despre fericirea trecatoare de pe pamant sau despre viata vesnica?

Si a cui ar putea fi vina?

1. A lui Dumnezeu? Ca doar El i-a adus pe lume pe acei copii intr-o lume atat de ostila.
Sau
2.A parintilor care-i lipsesc de iubire si implicit a intregii lumi din cauza careia s-a otravit viata pe pamant?
Sau
3 Chiar a copiilor care, conform legii karmei, s-au reincarnat pentru a-si ispasi pacatele facute intr-o presupusa viata anterioara?

Daca e sa se stabileasca a cui e responsabilitatea, as fi curioasa cum raspunzi la asta din dubla perspectiva in care te-ai plasat, atat ca adept al budhismului, cat si ca presupus adept al ortodoxiei?

Tin sa-ti amintesc ca cele doua conceptii sunt total si iremediabil ireconciliabile. Iar daca n-ai un raspuns ortodox identic cu cel budhist, atat in chestiunea asta, cat si in altele, ce crezi, ti-ai mai putea da singur (fraudulos) denumirea de ortodox?

Deci

Raspunsul tau budist e…
Raspunsul tau (presupus) crestin ortodox e…

Daca raspunsul tau nu e nici unul din cele 3 de mai sus, poate ca exista alta varianta, ceva mai complexa.
Uite, un posibil hint: Chiar si numai un singur exemplu din fiecare. Compara viata a 2 personaje, alese la intamplare: a Sf. Teofil de la Kitaev, de exemplu, nascut intr-un mediu foarte ostil, cu o mama care l-a respins de mic si care a incercat sa-l inece de nenumarate ori. Cu toate determinarile ostile de-a lungul vietii, a ajuns sfant si se bucura in vesnicie cu Cel-Sfant.

Si viata lui Marylin Monroe, superstar de Hollywood, avand conditii extrem de favorabile, frumusete, bani, putere, averi, relatii, pozitie sociala, tot ce vrei. Cu toate astea s-a sinucis, nemaiputand suporta saracia si golul launtric si asa s-a dat singura in mana demonilor.

Fa deci aceasta comparatie, si stabileste un corespondent intre datul existential, sansele egale/inegale, alegerile personale si rezultatul final.


P.S. Faci confuzie intre datul existential, limitari exterioare, limitari interioare, vointa/dorirea firii, vointa/alegerea ipostasului. Incerc sa revin pe tema asta, dar ma tem ca iar am de scris vreun cearceaf si probabil ti-am scos deja fire albe :)

Si inca un P.S.

In care din propozitiile de mai jos te regasesti ca mod de a gandi?
1. La jocul de carti, trebuie sa ai carti bune ca sa castigi. Daca n-ai carti bune, pierzi.
2. La jocul de carti, e important sa ai carti bune, dar mult mai important e sa le joci bine pe cele pe care le-ai primit.

[flying]

În prealabil postat de florin.oltean75

Cat de liber este "liberul arbitru" al copiilor exploatati si abuzati, care mor de malnutritie, in razboaie, secerati de boli, lipsiti de educatie si caldura dragostei parintilor?

Raspunsul tau se vrea o replica la ideea mea?:

dar cuvantul final il are libera alegere a fiecarei persoane in parte manifestata de-a lungul vietii ..

.
Ai introdus o exceptie de la regula(ex: bebelusii si copiii care mor cand inca n-au ajuns la un discernamant pentru a alege liber sau sunt impiedicati sa aleaga liber) ,pretinzand ca contrazici regula?Liberul arbitru al copiilor fara discernamant.Asta se intampla cand judeci intr-un mod ateist,privind exclusiv la fapte exterioare limitate la aceasta lume.Dumnezeu priveste la alegerile interioare morale .

Cand cineva care nu are inca discernamant de a alege ,atunci alegerile le fac parintii in locul lor(parinti despre care se presupune ca au mai mult discernamant )fiind in avantajul copiilor.Dar daca parintii insisi nu au discernamant (abandonandu-i,exploatandu-i)inseamna ca alegerile morale anterioare ale parintilor si inaintasilor au fost defecte(pacate) si au dus la distrugerea discernamantului chiar si a parintilor...si din momentul acesta pare incorect ca unii sa porneasca in viata cu sanse bune si altii fara prea mari sanse de a alege. Doar pare incorect ,pentru ca nu stim pronia ascunsa a lui Dumnezeu si cum lucreaza El,dar florinolteanu se pare ca stie si tocmai de aceea face astfel de afirmatii.

Cred ca intelegi gresit expresia "sanse egale pentru liberul arbitru" .De exemplu un director de la o firma are de luat niste decizii morale in zona sa ,acelasi lucru trebuie sa-l faca si o femeie de servici pe feliuta ei de responsabilitate.Ambii,fiecare la nivelul lui , au "sanse egale pentru liberul arbitru".Cred ca esti derutat de "importanta" lumeasca diferita (ditamai director vs femeie de servici )pe care o atribuie mintea noastra ,Dumnezeu vede doar declicul moral ,care e acelasi la orice nivel.

În prealabil postat de florin.oltean75

Unii ignora complet, deliberat, faptul ca oamenii, de fapt, nu au sanse egale la "liberul" arbitru. Insa, se pare ca este mai confortabil sa gandeasca astfel.

"Fiintele umane se judecă unele pe altele prin prisma actiunilor lor exterioare. Dumnezeu le judecă prin prisma alegerilor lor morale. Cînd un nevrotic care are o oroare patologică de pisici se fortează să ridice o pisică, pentru un motiv bun, este posibil ca în ochii lui Dumnezeu el să arate mai mult curaj decît a arătat un om sănătos care a cîştigat ordinul Virtutea Militară. Cînd un om, care a fost pervertit din tinerete şi a fost învătat că cruzimea este un lucru normal, face un gest mic de bunătate, sau se retine de la o cruzime pe care ar fi putut-o comite şi, de aceea, poate riscă să fie batjocorit de tovarăşii săi, este posibil ca el, în ochii lui Dumnezeu, să fi făcut mai mult decît dacă eu sau tu ne-am fi dat chiar viata pentru un prieten."(CS Lewis ,Crestinism pur si simplu)