Recunostinta

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Da, asa este, ai sesizat foarte clar, recunostiinta este foarte putin spus.

Him... Ma tem ca noi cunoastem doar pojghita recunostintei.
In orice caz, recunostinta nu se rezuma la a spune "merci". Sau la alte fapte "miloase", "de bine".
Recunostinta e un mod de a fi, asumat pana la capat. Indiferent de piedici sau de orice alt pret.
As zice ca e un abis nesfarsit sau un cer inalt...
Pe scurt: a fi recunoscator Domnului este nici mai mult nici mai putin decat voieste El de la noi. Recunostinta este intimitate cu Dumnezeu, este a fi una cu El.
El Insusi fiind, inainte de noi, Recunoscator... Si Credincios si asa mai departe....

În prealabil postat de ahilpterodactil

Recunostinta este intimitate cu Dumnezeu, este a fi una cu El.

,,Toate izvoarele mele sunt in Tine" (Psalmul 87:7).

[cristiboss56]

Recunoştinţă, Doamne, pentru Lumina Ta
şi pentru ochii care mi i-ai deschis s-o vadă,
pentru mereu aceeaşi dintâi iubirea mea
şi Adevărul Unic ce inima să-l creadă.
Recunoştinţă pentru Cuvântul Tău cel Sfânt
şi pentru mintea care curat să-l înţeleagă,
şi pentru ziua care am pus-o legământ,
şi pentru tot ce viaţa adânc, din ea, mi-o leagă.
Recunoştinţă, Doamne, de prietenii iubiţi,
de fericirea care, prin ei, dai vieţii mele,
de visele-mplinite, de fiii dăruiţi,
de lacrimile care mi le-ai schimbat în stele.
Recunoştinţă, Doamne, de-un sfinţitor calvar,
de toată mângâierea nădejdii luminoase,
de-apropierea Ţintei cu tot mai noul har,
de roada tot mai dulce a crengilor frumoase.
Recunoştinţă, Doamne, de tot ce ne-a durut
aducător de largă comoară nesecată,
de rodul tot mai tainic, mai dulce, mai tăcut,
ce-l gustă rugăciunea de fiecare dată!…
de Traian Dorz

Cuviosul Paisie Aghioritul impartaseste si cateva din gandurile sale pe tema recunostintei. Bun cunoscator al sufletului omenesc, Cuviosul obisnuia sa se adreseze direct si cu simplitate, tinind mereu in completare reciproca Scriptura si experienta duhovniceasca:

"- Parinte, atunci cand cineva rabda pentru Dumnezeu mahnirile si nedreptatile pe care i le pricinuiesc oamenii, aceasta rabdare il curata de patimi?
- Daca il curata, intrebi? Nu numai ca il curata dar il face si sa straluceasca.
Exista ceva mai presus decat aceasta? In felul acesta isi poate plati pacatele.
Vedeti, pe un criminal il bat, il inchid in inchisoare, isi face acolo micul sau canon si, daca se pocaieste cu sinceritate, se izbaveste de inchisoarea cea vesnica. Oare este mic lucru sa-si plateasca prin aceasta suferinta o socoteala vesnica?

Orice mahnire sa o suporti cu bucurie, mahnirile pe care ni le pricinuiesc oamenii sunt mai dulci decat siropurile ce ni le ofera cei care ne iubesc.
Vedeti, in Fericiri, Hristos nu spune: "Fericiti veti fi cand va vor lauda", ci: "Fericiti veti fi cand va vor ocari" si mai ales "cand va vor minti din pricina Mea."
Atunci cand ocararea nu este pe dreptate, atunci cel ocarat aduna rasplata. Iar daca ea este pe dreptate, atunci acela isi plateste pacatele.
De aceea, nu numai sa rabdam fara murmur pe cel care ne ispiteste, ci sa simtim si recunostinta!
Pentru ca astfel avem prilejul sa ne nevoim in smerenie, dragoste si rabdare."

(Paisie Aghioritul - Cuvinte duhovnicesti, Viata de familie, pag. 223)

[florin.oltean75]

Cel ce se nevoieste pe calea spirituala este bine sa tina in acelasi timp si focul dragostei dumnezeiesti si bucuria recunostintei.

Sa le aiba pe amandoua, in acelasi timp, in inima.


(in budism, cele doua pot fi asamblate cu o singura silaba)