Ajutor cu sfaturi si idei pentru a iesi din somaj!!

[AlinB]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Si nu sunt de acord, in acest punct, cu Alin: nu lor trebuie sa le gasesti un psiholog (batranii nu se mai ocupa cu treburi din astea, in orice caz nu in Ro),

Stai linistit, in .ro nici pentru tineri nu prea gasesti cineva competent, de incredere si accesibil financiar iar din partea cealalta, nici nu exista educatia necesara pentru aplecarea spre sfatul unui psiholog, rar la tineri, la batrani nici atat.

Ba ar fi destui pe aici care sa sara ca ce sa caute la psiholog, ce, preotul nu e bun?
Ca si cand orice preot ar fi bun sa puna o minte defecta, un suflet pe drumul bun.

Era doar ideea, ca nu verisoara e problema de fapt.

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

1.Nu a fost neglijata,insa mai are 3 surori si vesnic a fost invidioasa ca trebuie sa-si imparta parintii cu ele; desi si-au rasfatat toate fiicele si aveau intotdeauna de toate ,ea dorea sa fie intotdeauna mai cu mot; cele 3 surori dormeau impreuna intr-o camera pt ca ea dorea camera ei separata,chiar in conditiile in care nu aveau loc pt atatea mofturi si nici acelora nu le convenea sa doarma ca sardelele...
Parintii ei sunt genul de oameni slabi(pampalai)care accepta sa plateasca facturile fetelor lor toata viata ,chiar daca acum pana si surorile mai mici s-au asezat la casele lor ,au copii,barbati,familie...inca asteapta lunar "indemnizatia"parentala . Nu le este rusine/jena ca nu se descurca pe cont propriu, sunt asa zisii bani"pt ala mic si aia mica" de parca copiii se fac pt a fi poveri pe spatele altora si nu te conditioneaza pe tine ca parinte sa muncesti mai mult,sa cauti solutii...

Exista mai multe soiuri de parinti "agresori" cu proprii copii.
Exista genul de agresori "activi", care servers ca un model prost pentru copii, vorbesc urat, se cearta in fata lor, aduca in casa, de fata cu copiii, barfe, rautati, minciuni, etc.

Si exista si agresorii "pasivi" care prin faptul ca nu le ofera o educatie si nu stiu sa administreze situatii conflictuale, si mai rau material le ofera multe si le cer foarte putin in final, ca oameni practic ii lasa in voia sortii, a societatii, a prietenlor (defecti si ei, de cele mai multe ori) si "scapa" fiecare cum poate.

Dupa cum vezi toate au ajuns un soi de escroci sentimentali, diferenta o constituie circumstantele, unele si-au gasit pe cineva cu care sa poarte razboi in principal (sotul) iar una pentru ca nu a avut norocul a ramas sa-si terorizeze in special parintii si rudele vulnerabile.

Din contra,nu par sa fie copii neglijati. Dintre ele si mine,cine crezi ca a fost mai neglijata ? :)

Nu stiu cum ai fost neglijata tu, dar se pare ca "neglijenta" de care ai avut parte, ti-a prins bine.
Esti om si asta conteaza pana la urma, rezultatul final.
Cu parinti ca ai lor, poate ai fi ajuns ca ele - gandeste-te bine la asta.

2.Nu stiu cata nevoie de a se simti utila mai are si mama...De 3 ori/sapt este la biserica dumneaei unde face voluntariat pe rupte,apoi in fiecare luna isi ia o saptamana sau 10 zile cat da o fuga pana la tara,la bunica-mea si frati-su care traiesc din 4 milioane pensie lunara. Fratele,lucreaza cu ziua daca il cheama careva pt un mic ajutor;insa banii lui nu ajung niciodata in gospodarie(mancare,facturi) ci el lucreaza pt fun,sa-si cumpere ceva pt sufletul lui. Astea 10 zile/luna le ia doar ca sa fie utila,nu? Le duce de mancare si face reparatii la casa parinteasca ,care pana acum le-ar fi picat in cap fara niste bani pompati, timp si bunavointa.
-Deci pe astia ii intretine mama.

As zice ca are un suflet caritabil si se pare ca face lucrurile astea cu gandul la Dumnezeu deci toata admiratia.

Ca sta poate mai prost la capitolul discernamant sau din alte motive si nu se duce sa ajute pe altii care mai aparent nu sunt din vina lor intr-o situatie nasoala, e o chestiune total secundara si sunt alte discutii care nu stiu daca au utilitate in cazul de fata.

-Pe verisoarele mele (si cand lucreaza si cand nu lucreaza) ,le intretin parintii lor si ai mei,daca cumva nu le ajung.
-Mama mai are o sora,casatorita cu 2 fete,nici aia nu a lucrat in vietisoara ei dar supravietuieste cu ciupeala,cu cerseala si iarasi cu ai mei,care au subventionat din greu cat timp prima lor fiica a facut studiile in Buc.

Ce/cum sadesti, asta culegi.
La extreama cealalta a parintilor neglijenti si zgarciti se afla parintii prea darnici.
Cu primii, desi nu sunt parintii ideali, copiii mai au o sansa, ca prin lipsuri si cu ceva ambitie sau/si geniu sa iasa ceva in viata, cu a doua categorie mai mult ca sigur sunt "doomed".

De ce ma intriga atat cazul cu verisoara??? Pt ca eu contrar verisoarei, doresc ca ai mei sa aibe un trai linistit la batranete lipsit de stress ,de circ ,de grijile si bolile altora,etc.
Cate nu mi s-au intamplat si mie in US, numai eu si Dumnezeu stim...nu vreau sa-i incarc pe ei la batranete cu prostiile mele; ei cu ce sa ajute? Ar suferi inutil.
Ei si pe fondul asta in care eu incerc sa le fac batranetea mai suportabila alor mei,vine vaicareata asta cu toate infatilismele din lume si ii lasa storsi ca lamaile.
Nu ii sunt indeajuns parintii ei , trebuie sa-i preocupe si pe ai mei si pe oricine are vreme sa se uite in gura ei!
Asta ma macina pana la sufocare!

De ce insisti tu sa crezi ca pe ei ii deranjeaza lucrurile astea?
Nu s-ar implica daca nu s-ar simti cumva rasplatiti sufleteste.
Desi cu certitudine fata de tine se vaita, ca altfel n-ar primi ajutor daca nu ti-ar transmite ceva din "tragediile" care le traiesc pentru altii.

Unii oameni aleg sa-si inece frustrarile si simtul inutilitatii in telenovele, certudi cu vecini, cu copii vecinilor, cu rudele sau/si o iau razna.
Ei au ales sa faca ceva, pentru cineva.
Nu cinteaza pentru cine, poate fi o familie straina de betivi, de copii cu parinti abuzivi, etc.

4.Adica? Ce anume are ea? Ca nu m-a dumirit nimeni si nici nu stiu ce diagnostic ar avea...??

Este irelevant, nu are cine sa o trateze, oricum.
La noi se trateaza doar extremele violente si nici alea intotdeuna.
Pentru restul teoretic exista o piata medicala dar practic nu ajung niciodata sa le fie clientela.

Ca si paraliticul - exista apa miraculoasa, dar cine sa-l arunce acolo?

Sau slabanogul, care nu se putea ridica din pat, daca nu avea prieteni care sa-l ia pe sus si sa-l aduca in fata lui Hristos, poti fi sigura ca tot in patul ala il prindea si moartea.

Iar daca paraliticul stie ca e paralitic, stie ce ii lipseste si vrea sa mearga cu bolnavii-sanatosi de genul asta lucrurile sunt de o mie de ori mai dificile, chiar si prieteni priceputi si bine intentionati de ar avea.

[catalin2]

În prealabil postat de Yasmina

Verisoara nu s-a imbolnavit subit ci ca si copila a fost nesuferita, scandalagioaica si tinuta departe de toti ceilalti pt ca nu le placea compania ei,aducatoare de discutii vesnice,barfe si scandaluri.
Un suflet negru, plin de ura,de repros,de macinare continua si de fobii. Desigur,ca orice om avea si parti bune care rasareau la lumina cateodata... numai ca in urmatoarea zi se scula ursuza si toate cele bune ramaneau in urma si toti ii erau nesuferiti si impotriva.

Cea mai buna solutie este sa te rogi pentru ea. In credinta noastra fiecare om se naste bun.

[AlinB]

Orice copil este ca o foaie alba, pe langa slabiciunile inerente naturii umane, cel mai mult conteaza ceea ce parintii scriu pe acea foaie.
Poate sa fie botezat ca la carte si cu scufundarile in regula, daca parintii sunt varza, sanse maxime sunt sa fie si copilul la fel sau mai rau.

[Florinvs]

Din ce ati spus despre aceasta verisoara a dumneavoastra, este clar ca are nevoie de un ajutor de specialitate, de un psiholog cu care sa stea de vorba si sa-i explice ca atitudinea ei in viata nu este una normala, fireasca.

Ori acest ajutor de specialitatea nu il puteti oferi nici dumneavoastra, nici parintii dumneavoastra. Ca acuma o mai ajuta parintii dumneavoastra e adevarat, insa când acestia nu vor mai fi in viata , atunci ce va face aceea verisoara ?!

Iar fata de parintii dumneavoastra, incercati sa le explicati si sa le aratati ca atitudinea care o au fata de aceea verisoara nu o ajuta cu nimic in perspectiva, ci doar i creeaza o dependenta nefireasca de alte persoane.
Iar face mult mai bine si ar ajuta-o mult mai mult daca ar lasa-o (dar treptat, nu brusc) sa se descurce singura, sa fie nevoita sa-si gaseasca de lucru, etc.

Este absolut normal si de admirat sa va pese de parintii dumneavoastra! Sau ar mai fi o solutie- daca posibilitatile financiare si conditiile de locuit a dumneavoastra permit- sa-i luati si pe parintii dumneavoastra in SUA (bineinteles daca ar vrea si ei).

Insa trebuie sa va ganditi si la viata dumneavoastra- probabil si dumneavoastra in viitor doriti a aveea o familie, copii, un serviciu intr-un domeniu preferat, etc.

[Copacel]

În prealabil postat de Florinvs

Este absolut normal si de admirat

Pai daca este normal atunci ce este de admirat ?
A avea griji de parinti face parte din legea firii.Pana si paganii din fire fac ale legii.Pana si paganii din fire fac milostenie.
Insa paganii nu le fac toate acestea in numele lui Hristos, aici e diferenta.

În prealabil postat de AlinB

... daca parintii sunt varza...

... slabe sperante sa obtinem pepeni.

[flying]

În prealabil postat de Yasmina

Un tablou urat, cu o femeie nebuna de-a binelea si cu mama mea cu creierul spalat,

Nici parintii ei nu sunt responsabili ,lasa lucrurile sa treneze la nesfarsit si nu iau masuri

a fost nesuferita, scandalagioaica si tinuta departe de toti ceilalti pt ca nu le placea compania ei,aducatoare de discutii vesnice,barfe si scandaluri.


... varsta la care dezvoltarea ei emotionala s-a oprit,as zice eu putin rautacios...


Posibil sa aiba sindromul maniacal-depresiv...posibil paranoia...oricum este destul de bolnavioara acum la 3 ani dupa deschiderea acestui fir de discutie.

Ai castigat premiul 1 cu coronita pentru cel mai plin de ura articol de pe forum.Eu zic sa te uiti in oglinda si ai sa vezi :

În prealabil postat de Yasmina

Un suflet negru, plin de ura,de repros,de macinare continua si de fobii.

Exact ce spuneai dar de fapt te refereai la tine insati.

[AlinB]

Cu siguranta ai avut si tu o astfel de persoana in familie si te-ai ocupat de ea cu toata dragostea si atentia trecand peste latura obiectiva a situatiei..

În prealabil postat de flying

Ai castigat premiul 1 cu coronita pentru cel mai plin de ura articol de pe forum.Eu zic sa te uiti in oglinda si ai sa vezi :Exact ce spuneai dar de fapt te refereai la tine insati.

Mda.... Cand resentimentele adunate prin ani se focalizeaza asupra unei persoane, de la un punct incolo incepi sa lasi impresia ca vorbesti despre tine, de fapt... Dar e numai din pricina unei incarcaturi emotionale prea mari, neeliberate deocamdata.

*
Eu insa ma gandeam asa:
1) ce as face daca nu as avea copilul meu acasa, langa mine, si toata iubirea si datoria mea de parinte s-ar irosi fara "obiect"? Pai, as reorienta energia asta spre alti destinatari: un caine, o ruda, o opera caritabila; as scrie povesti pentru copii, as compune cantecele, m-as ruga pentru toti copiii lumii etc. As deveni un taticut surogat pentru alti copii surogat, deh! Si astfel, iubirea mea parinteasca ar iesi totusi la iveala, s-ar manifesta totusi, in formele pe care le pot gasi din starea mea de parinte lisit de "obiectul" dragostei.
2) Ce as face daca as fi un copil nemultumit de afectiunea parintilor? As cauta un "obiect" spre care sa imi orientez nemultumirea. Poate fi, foarte bine, un alt copil. Cu atat mai bine daca parintii mei il mai si ingrijesc, in mod vadit, pe acela: toata nemultumirea, frustrarea, neimplinirea mea s-ar orienta si focaliza pe copilul acela.
3) Ce as face daca sunt un copil cu probleme emo si in familia mea nu reusesc sa ma dezvolt, sa ma linistesc, sa ma simt implinit? As cauta, pe baza unei maladii oarecare, sa dezvolt asa un aer neajutorat incat as face si muntii sa planga. As stoarce si lacrimi si atentie si bani si tot ce imi trebe de la unii binevoitori. Dar unde sa fie acestia? Pai, haide mai intai sa cautam, nu-i asa?, in propria familie. Incepem cu mami si tati si continuam cu matusi, unchi, veri binevoitori... Nu conteaza ca mai e pe acolo un copil care, de fapt, ar avea el nevoie de atentie si afectiune. E treaba lui, sa se descurce. Cine l-a pus sa plece asa departe?....

Asa se intampla cand noi, oamenii, nu ne vedem de jugul iubirii. Cand oamenii aleg sa isi pastreze pozitia (de orgolioasa si resemnata nelucrare), nefacind nimic cu ei insisi, fiecare in parte, ci deplasind si focalizind mereu atentia si afectiunea spre obiecte din afara, din exteriorul relatiei carentate.
In loc sa reparam masina stricata, rabla aia pe care ne-a dat-o Dumnezeu, noi ne orientam repejor spre rable inca si mai mari dar care ne scutesc de responsabilitatea unui travaliu autentic cu noi insine, in relatia/familia de origine.
Astfel pierdem de doua ori: ne alegem cu o rabla si mai ruginita; ne privam singuri de marea satisfactie si implinire care e mesterirea neincetata la propria viata, la propria familie.

Oare de ce fuge omul mereu de treaba lui?
A vazut careva un arbore viguros si plin de roade sa o ia la fuga din pamantul lui?... Exceptind filmul ala SF, desigur...:)
Iar fuga din pamantul tau nu e plecarea din satul, orasul, tara ta. Nu. Asta e o judecata exterioara, superficiala - imi pare.
Ci, oriunde ai fi, sa te straduiesti sa ramai in jugul tau, in talantii tai, la datoria ta care, cred eu, te poate mantui cand i te dedici cu toata dragostea...
De ce fugim de ale noastre, oameni buni? De ce si unde alergam?....
Cand vor fi roscovele strainilor mai bune decat castravetele primit din mana mamei sau a tatalui?.... Adicatelea, cand va fi mai dulce rodul unei afaceri care nu ma reprezinta, care nu e parte din crucea mea, decat rodul curat al unei vieti in care mi-am vazut, cum am putut, de viata mea asa cum mi-a fost ea daruita spre lucrare din Mana lui Dumnezeu...