Ajutor cu sfaturi si idei pentru a iesi din somaj!!

[flying]

În prealabil postat de Yasmina

Un tablou urat, cu o femeie nebuna de-a binelea si cu mama mea cu creierul spalat,

Nici parintii ei nu sunt responsabili ,lasa lucrurile sa treneze la nesfarsit si nu iau masuri

a fost nesuferita, scandalagioaica si tinuta departe de toti ceilalti pt ca nu le placea compania ei,aducatoare de discutii vesnice,barfe si scandaluri.


... varsta la care dezvoltarea ei emotionala s-a oprit,as zice eu putin rautacios...


Posibil sa aiba sindromul maniacal-depresiv...posibil paranoia...oricum este destul de bolnavioara acum la 3 ani dupa deschiderea acestui fir de discutie.

Ai castigat premiul 1 cu coronita pentru cel mai plin de ura articol de pe forum.Eu zic sa te uiti in oglinda si ai sa vezi :

În prealabil postat de Yasmina

Un suflet negru, plin de ura,de repros,de macinare continua si de fobii.

Exact ce spuneai dar de fapt te refereai la tine insati.

[AlinB]

Cu siguranta ai avut si tu o astfel de persoana in familie si te-ai ocupat de ea cu toata dragostea si atentia trecand peste latura obiectiva a situatiei..

În prealabil postat de flying

Ai castigat premiul 1 cu coronita pentru cel mai plin de ura articol de pe forum.Eu zic sa te uiti in oglinda si ai sa vezi :Exact ce spuneai dar de fapt te refereai la tine insati.

Mda.... Cand resentimentele adunate prin ani se focalizeaza asupra unei persoane, de la un punct incolo incepi sa lasi impresia ca vorbesti despre tine, de fapt... Dar e numai din pricina unei incarcaturi emotionale prea mari, neeliberate deocamdata.

*
Eu insa ma gandeam asa:
1) ce as face daca nu as avea copilul meu acasa, langa mine, si toata iubirea si datoria mea de parinte s-ar irosi fara "obiect"? Pai, as reorienta energia asta spre alti destinatari: un caine, o ruda, o opera caritabila; as scrie povesti pentru copii, as compune cantecele, m-as ruga pentru toti copiii lumii etc. As deveni un taticut surogat pentru alti copii surogat, deh! Si astfel, iubirea mea parinteasca ar iesi totusi la iveala, s-ar manifesta totusi, in formele pe care le pot gasi din starea mea de parinte lisit de "obiectul" dragostei.
2) Ce as face daca as fi un copil nemultumit de afectiunea parintilor? As cauta un "obiect" spre care sa imi orientez nemultumirea. Poate fi, foarte bine, un alt copil. Cu atat mai bine daca parintii mei il mai si ingrijesc, in mod vadit, pe acela: toata nemultumirea, frustrarea, neimplinirea mea s-ar orienta si focaliza pe copilul acela.
3) Ce as face daca sunt un copil cu probleme emo si in familia mea nu reusesc sa ma dezvolt, sa ma linistesc, sa ma simt implinit? As cauta, pe baza unei maladii oarecare, sa dezvolt asa un aer neajutorat incat as face si muntii sa planga. As stoarce si lacrimi si atentie si bani si tot ce imi trebe de la unii binevoitori. Dar unde sa fie acestia? Pai, haide mai intai sa cautam, nu-i asa?, in propria familie. Incepem cu mami si tati si continuam cu matusi, unchi, veri binevoitori... Nu conteaza ca mai e pe acolo un copil care, de fapt, ar avea el nevoie de atentie si afectiune. E treaba lui, sa se descurce. Cine l-a pus sa plece asa departe?....

Asa se intampla cand noi, oamenii, nu ne vedem de jugul iubirii. Cand oamenii aleg sa isi pastreze pozitia (de orgolioasa si resemnata nelucrare), nefacind nimic cu ei insisi, fiecare in parte, ci deplasind si focalizind mereu atentia si afectiunea spre obiecte din afara, din exteriorul relatiei carentate.
In loc sa reparam masina stricata, rabla aia pe care ne-a dat-o Dumnezeu, noi ne orientam repejor spre rable inca si mai mari dar care ne scutesc de responsabilitatea unui travaliu autentic cu noi insine, in relatia/familia de origine.
Astfel pierdem de doua ori: ne alegem cu o rabla si mai ruginita; ne privam singuri de marea satisfactie si implinire care e mesterirea neincetata la propria viata, la propria familie.

Oare de ce fuge omul mereu de treaba lui?
A vazut careva un arbore viguros si plin de roade sa o ia la fuga din pamantul lui?... Exceptind filmul ala SF, desigur...:)
Iar fuga din pamantul tau nu e plecarea din satul, orasul, tara ta. Nu. Asta e o judecata exterioara, superficiala - imi pare.
Ci, oriunde ai fi, sa te straduiesti sa ramai in jugul tau, in talantii tai, la datoria ta care, cred eu, te poate mantui cand i te dedici cu toata dragostea...
De ce fugim de ale noastre, oameni buni? De ce si unde alergam?....
Cand vor fi roscovele strainilor mai bune decat castravetele primit din mana mamei sau a tatalui?.... Adicatelea, cand va fi mai dulce rodul unei afaceri care nu ma reprezinta, care nu e parte din crucea mea, decat rodul curat al unei vieti in care mi-am vazut, cum am putut, de viata mea asa cum mi-a fost ea daruita spre lucrare din Mana lui Dumnezeu...

[RedRose]

În prealabil postat de flying

Ai castigat premiul 1 cu coronita pentru cel mai plin de ura articol de pe forum.Eu zic sa te uiti in oglinda si ai sa vezi :Exact ce spuneai dar de fapt te refereai la tine insati.

Flying , esti dura si nedreapta cu biata fata..Ai vazut cu cati ani in urma a inceput threadul?Normal ca trecand timpul, situatia s-a schimbat din ce in ce mai rau si Yasmina a strans o gramada de frustrari si nemultumiri..si neputinte..Distanta poate este si el un factor "ajutator"...sa fii departe si sa nu poti face nimic..asta nu face s-o iei razna?Gandeste-te ca saraca e intr-o tara straina si poate nu poate vorbi despre chestii de astea cu oricine de acolo..Asa ca a ales sa ne spuna noua, sa ne ceara ajutorul, sa se mai descarce si ea...Sincer o cred ca nu mai poate!
Hai sa lasam criticile deoparte si sa incercam s-o ajutam..

În prealabil postat de RedRose

Flying , esti dura si nedreapta cu biata fata..Ai vazut cu cati ani in urma a inceput threadul?Normal ca trecand timpul, situatia s-a schimbat din ce in ce mai rau si Yasmina a strans o gramada de frustrari si nemultumiri..si neputinte..Distanta poate este si el un factor "ajutator"...sa fii departe si sa nu poti face nimic..asta nu face s-o iei razna?Gandeste-te ca saraca e intr-o tara straina si poate nu poate vorbi despre chestii de astea cu oricine de acolo..Asa ca a ales sa ne spuna noua, sa ne ceara ajutorul, sa se mai descarce si ea...Sincer o cred ca nu mai poate!
Hai sa lasam criticile deoparte si sa incercam s-o ajutam..

Portretul pe care constat ca l-ai facut Yasminei in aceasta postare, arata cam asa:

..."biata fata.."
..."a strans o gramada de frustrari si nemultumiri..si neputinte.."
..."sa nu poti face nimic.."
..."o iei razna"
..."saraca"
..."nu poate vorbi"
..."nu mai poate!"
..."s-o ajutam.."

Curios portret. Ma intreb ce reactie va avea Yasmina, vazindu-l... Chiar sunt curios cum i se pare aceasta imagine perceputa a ei!
Oare ce tip de sugestii contine un astfel de portret? Ce mesaj central ii transmite portretizatului?
Si invers, ce putem crede despre cel care a facut un astfel de portret?

[Yasmina]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Portretul pe care constat ca l-ai facut Yasminei in aceasta postare, arata cam asa:

..."biata fata.."
..."a strans o gramada de frustrari si nemultumiri..si neputinte.."
..."sa nu poti face nimic.."
..."o iei razna"
..."saraca"
..."nu poate vorbi"
..."nu mai poate!"
..."s-o ajutam.."

Curios portret. Ma intreb ce reactie va avea Yasmina, vazindu-l... Chiar sunt curios cum i se pare aceasta imagine perceputa a ei!
Oare ce tip de sugestii contine un astfel de portret? Ce mesaj central ii transmite portretizatului?
Si invers, ce putem crede despre cel care a facut un astfel de portret?

:))
departe de realitate insa inteleg ca este facut din bunavointa si multa compatimire.
Se iarta.

Nu am pozat in victima niciodata,nu pot sa accept compatimirea altora ,imi face rau.
De obicei tin aproximativ totul pt mine si nu exteriorizez problemele pe care le am in viata,la un moment dat. Ca sa le exteriorizez trebuie sa fie enorme si nu am nevoie de compatimire-pt ca asta ar implica deja ca sunt ranita iar eu nu simt asta-sau poate o simt numai in intimitatea fiintei mele,nu trebuie sa recunosc neaparat in fata orisicui ca sa primesc o imbratisare si sarutarea lui Iuda.

Nu are rost sa fi o carte deschisa in fata oamenilor pt ca primesti mesaje contradictorii din toate partile si in majoritatea cazurilor ,oamenii nu sunt sinceri si nu-ti doresc binele.
De obicei nu cer sfaturi(dar sunt o gramada care mi le ofera pe gat,cu forta) iar atunci cand am urmat un sfat de la"prieteni" a fost dezastruos ,pt ca nu a fost spre binele meu.
Mai bine iti urmezi alegerile personale si chiar daca nemeresti prost nu mai ai pe nimeni pe post de tap ispasitor,tu esti singurul de tras la raspundere.Mult mai de preferat in cazul meu.

Un alt fenomen se intampla si daca expui experiente neplacute,se strang toti compatimitorii de serviciu care nu te compatimesc pe tine ci se usureaza ca nu li s-a intamplat lor!
In fine,nu sunt atat de dezamagita de oameni pe cat pare doar ca sunt intr-o oarecare masura mai precauta.

Acest discurs nu se refera la topicul de fata,este doar o cugetare in termeni generali.
Multumesc tuturor pt comentarii,chiar daca nu am timpul necesar sa raspund tuturor userilor ,cel mult sa stiti ca reflectez la cele scrise.

În prealabil postat de Yasmina

:))
departe de realitate insa inteleg ca este facut din bunavointa si multa compatimire.
Se iarta.

...:) Asa credeam si eu ca vei zice. Ma bucur ca suntem in aceeasi zona; uneori ma simt cam stingher...
Pe de alta parte, ar fi de cugetat, poate, la rolul de luptator neinfricat si putin inclinat spre anumite cooperari. Chiar e inevitabil? Chiar aduce maxim de satisfactie si implinire? Indoi-m-as... Zic si eu, sa nu fie cu suparare pe rumanul prost, te rog!
De aici din scaunul meu se vede cum ca nu ai vrea deloc sa iei legatura cu un psi/consilier. Iar pe noi ne mira aceasta, pe cuvant de pionier! Pentru ca situatia recomanda puternic o astfel de lucrare, fie si pe o perioada scurta - cateva intalniri de clarificare, linistire, suport. Feis tu feis, Yasmina! Concret.

[Yasmina]

În prealabil postat de ahilpterodactil

...:) Asa credeam si eu ca vei zice. Ma bucur ca suntem in aceeasi zona; uneori ma simt cam stingher...
Pe de alta parte, ar fi de cugetat, poate, la rolul de luptator neinfricat si putin inclinat spre anumite cooperari. Chiar e inevitabil? Chiar aduce maxim de satisfactie si implinire? Indoi-m-as... Zic si eu, sa nu fie cu suparare pe rumanul prost, te rog!
De aici din scaunul meu se vede cum ca nu ai vrea deloc sa iei legatura cu un psi/consilier. Iar pe noi ne mira aceasta, pe cuvant de pionier! Pentru ca situatia recomanda puternic o astfel de lucrare, fie si pe o perioada scurta - cateva intalniri de clarificare, linistire, suport. Feis tu feis, Yasmina! Concret.

Sa stii ca daca zici tu, poate o s-o fac - cel putin o sa ma gandesc la asta,desi am aceeasi senzatie cu vizita unui stomatolog chirurg...

În prealabil postat de Yasmina

... am aceeasi senzatie cu vizita unui stomatolog chirurg...

Nu, nu, nu! De o mie de ori nu!
Un bun psi e fratele care te sprijina sa pasesti pe raze mai subtiri/mai diafane ca ale lunii... Pe drumul tau sufletesc adevarat (macar in ordinea aceasta, lumeasca - iar asta nu e chiar putin!) si inca nestiut/neasumat in totalitate de tine...
Viata sufleteasca nu e de dus la intamplare, empiric mereu... Are si ea legile ei, cerintele, limitele, cursele, ocaziile, dramatismul, tragismul nobil, taina... Nu putem merge in necontenita aventura fara o oaresce calauza, da-ti seama te rog!
Preotul si consilierul sunt resurse de neevitat. Nefericit acela care nu are parte, fie ca vrea sau nu, de acestia.

[RedRose]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Portretul pe care constat ca l-ai facut Yasminei in aceasta postare, arata cam asa:

..."biata fata.."
..."a strans o gramada de frustrari si nemultumiri..si neputinte.."
..."sa nu poti face nimic.."
..."o iei razna"
..."saraca"
..."nu poate vorbi"
..."nu mai poate!"
..."s-o ajutam.."

Curios portret. Ma intreb ce reactie va avea Yasmina, vazindu-l... Chiar sunt curios cum i se pare aceasta imagine perceputa a ei!
Oare ce tip de sugestii contine un astfel de portret? Ce mesaj central ii transmite portretizatului?
Si invers, ce putem crede despre cel care a facut un astfel de portret?

Portretizata si-a spus deja pararea...:) cat despre mine, cred ca ma cunosti deja...cand simt situatii de nedreptate, iau foc..Sunt constienta ca n-am cum sa fac o lume mai buna, fara rautati ,jigniri..dar tot nu ma pot abtine....Sunt genul de persoana prea empatica, poate prea miloasa...sensibila nu cred ca-i cazul..dar oricum, am permanent in mine dorinta de a ajuta si de a face bine...ce sa fac..Luptatoare ninja nu sunt dar nici frica nu mi-e sa-mi exprim veto daca e cazul...:)