Cugetari din Dharma

[delia31]

Florin, in calitate de crestin-ortodox, tu ce sarbatoresti la Pasti?

[AlinB]

Pe AdiBudha, evident. Restul sunt "fenomene" :)

[stefan florin]

În prealabil postat de delia31

Florin, in calitate de crestin-ortodox, tu ce sarbatoresti la Pasti?

daca sarbatoreste Pastele

[florin.oltean75]

În prealabil postat de delia31

Florin, in calitate de crestin-ortodox, tu ce sarbatoresti la Pasti?

Ce sarbatoresc la Pasti?

De Pasti se sarbatoreste invierea Lui Iisus. Este o exprimare a credintei, a bucuriei ca Dumnezeu a invins moartea pentru noi toti, o moarte cauzata de luarea tuturor pacatelor asupra Sa (deducem €“ trecute/prezente/viitoare pentru toata umanitatea istorica/prezenta/viitoare). Iar noi crezand in El, ni se deschid portile cerului, anterior ferecate de pacate. Acesta este sensul crestin general al sarbatorii de Pasti.

Insa, pentru a intelege mai adanc ceea ce sarbatorim ar trebui sa ne intrebam ce sunt de fapt Moartea si Invierea, aceste doua procese?

In general, moartea si invierea sunt intelese in relatie cu trupul uman, moartea - despartirea sufletului de trup iar invierea - reunirea sufletului cu trupul.

Pot fi oare notiunile de moarte si inviere intelese exclusiv in raport cu sufletul? In sensul ca moartea ar insemna disparitia sufletului (inexistenta) iar invierea - readucerea sufletului din inexistenta la existenta?

Aceasta intelegere absolutizeaza sensul mortii -€“ asa cum se resimte atunci cand o persoana apropiata moare, ca si cum fiinta trece in nefiinta. Dar, absolutizeaza si sensul invierii -€“ revenirea din nefiinta in fiintare.

Insa, disparitia sufletului in inexistenta ar contrazice un principiu doctrinar fundamental al credintei crestin ortodoxe care postuleaza ca orice suflet adus in existenta de Dumnezeu, continua sa fiinteze perpetuu (fara trup sau in trup) - fie in bucurie vesnica, fie in chinuri vesnice.

Deci un suflet nu poate sa moara absolut, sa se neantizeze. In consecinta, invierea sufletului isi pierde sensul.

Din aceasta perspectiva, ce s-a intamplat de fapt pe cruce cu duhurile celor trei condamnati la moarte? Pe cruce, nici Duhul Lui Iisus nu a murit, nici sufletele celor doi talhari. Sufletele lor nu s-au neantizat, nu intelegem o moarte absoluta a acestora, ci o moarte relativa, pentru ca s-au stins doar trupurile lor.

Inviererea Lui Hristos in trup este o inviere relativa, pentru ca este initiata dintr-o anumita stare existentiala - Duhul Lui Iisus a continuat sa fiinteze - nu a trecut in nefiinta/inexistenta.

Readucerea unui suflet in trup, reanimarea trupului este un fenomen extraordinar.

Iisus a inviat intr-un trup restaurat, nemuritor, devenit indestructibil.

Insa, evident, Dumnezeu nu a avut si nu are nevoie de un trup, fie muritor, fie nemuritor pentru existenta Sa apoteotica, inconceptibila.

Moartea si invierea Lui Iisus poate fi privita ca o bresa creata in sistemul judiciar implacabil al dreptatii dumnezeiesti. Adica cine crede in Iisus poate eluda chinurile vesnice la care este condamnat fiecare suflet omenesc. Dar aceasta intelegere este doar un punct de plecare.

In fapt, moartea si invierea au semnificatii mult mai adanci, in sensul in care fiecare suflet este invitat/indemnat sa treaca prin cele doua, adica sa moara si sa invie.

Probabilistic, misiunea Lui Iisus Dumnezeu de a birui toate patimile, inclusiv moartea rezultanta, era asimptotic de 100%. Pentru ca un Dumnezeu biruit de pacat nu este Dumnezeu.

Insa pentru om, probabilitatea nu este asa de mare, din cauza slabiciunii credintei si virtutilor.

Moartea si invierea Lui Iisus ofera o cale de urmat nu doar in credinta ci mai ales prin moarte si inviere efectiva.

De Pasti nu sarbatorim doar invierea Lui Iisus, ci prin credinta, sarbatorim anticipativ moartea si invierea (duhovniceasca) a fiecarui om.

Caci, prin experienta directa este necesar ca omul sa desluseasca progresiv ce este '€˜moartea'€™ si ce este '€˜invierea'€™.

Caci moartea la care se face referire nu este o despartire a sufletului de trup, ci o despartire a sufletului de pacat, iar invierea nu este nici ea o revenire a sufletului in trup ci unirea launtrica cu Dumnezeu. Acest fel de inviere nu poate fi decat o consecinta a mortii, o moarte a tuturor impresiilor pacatoase din om.

[AlinB]

Da' Budha de ce nu a inviat?

L-a retinut programu, agenda zilnica, consortiul, soarta, muierea, destinu, bla bla.
Acuma ce vrei bre, nu putem invia toti, deh!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Da' Budha de ce nu a inviat?

Metoda lui Buddha Sakyamuni de a revela oamenilor adevarul nu a fost una bazata pe miracol, ci fundamentata pe observatie, explorare si contemplatie.

Miracolul poate fi un punct de plecare, un catalizator si suport al credintei, insa Buddha Sakyamuni a preferat sa nu-l foloseasca ca metoda didactica, ci sa ofere umanitatii un anumit fel de a gandi si intelege realitatea inconjuratoare. O cale prin care virtutile sa-si traga taria din intelegere, nu din miracol.

Aceasta nu inseamna ca miracolul este o abordare gresita. Nu! Este o cale prin care interesul pentru spiritualitate (realitatea dincolo de simturi) poate fi cu usurinta trezit in mase largi de oameni, indiferent de nivelul de educatie.

Miracolul insa nu este o finalitate in sine. Vindecarile si invierile facute de Iisus nu au reprezentat finalitati spirituale, pentru ca cei vindecati/inviati dupa un anumit timp s-au imbolnavit si au murit. Unii dintre cei vindecati au multumit pentru binele facut de Iisus, altii nu. Deci vindecarea trupeasca nu a presupus in mod automat si o vindecare/desavarsire sufleteasca.

Sensul profund al vindecarii si invierii se afla dincolo de cele trupesti.

Spre deosebire de cei inviati de El intr-un trup perisabil, Iisus a inviat intr-un trup fara-de-moarte.

Toata practica budista este centrata pe conceptul mortii si invierii credinciosului, procesul fiind cel mai riguros detaliat in budismul mahayana.

O moarte a intelegerilor lumesti si o inviere a constiintei in lumina adevarului (iluminare).

De exemplu, toata practica liturgica budista tibetana este strabatuta de axa moarte-inviere.

O fiinta obisnuita are un singur trup, insa conform doctrinei budiste, o fiinta inviata in Adevar va detine simultan patru corpuri generice: Dharmakaya (Trupul Adevarului – in care se disting doua trupuri – Trupul Adevarului Natural si Trupul Adevarului in Intelepciune), Samboghakaya (Trupul Extazului), Nirmanakaya (Trupul Emanatiei). Ultimele doua pot fi exprimate intr-o infinitudine de expresii/forme.

Aceste trupuri sunt indestructibile. Natura lor si modul cum sunt dobandite in procesul mortii/invierii este explicat detaliat in scripturile budiste.

Deci conform doctrinei budiste, Buddha Sakyamuni a inviat! Insa termenul folosit in cultura asiatica este “iluminat”.

Bine Florin, inteleg metafora, talcul, filosofia luminoasa etc. Toate bune si frumoase, cum de nu?
Dar asa, pe bune, cat sa pui mana pe el (ca un alt Toma) si sa te minunezi ca are un trup fara de moarte, cum spui despre Hristos, a facut-o Buddha? A facut proba si a oferit garantia, prin el insusi, ca oamenii care il urmeaza au parte de inviere si viata vesnica?
Nu de alta, dar Hristos a facut acestea. Si multe, nesfarsite alte sfinte si palpabile lucruri.

[AlinB]

Pai cand esti un om ordinar, muritor ca toti ceilalti, e "pedagogic" sa spui ca poti face miracole daca vrei, dar nu trebuie, ca poti sa invii si mortii, dar nu e cazul, etc.

Oricum, trebuie sa fii teribil de naiv sau mai bine zis, motivat in naivitatea asta pentru a fi atat de credul.

Eu unul prefer mai degraba "neincrederea" lui Toma decat genul asta de naivitate care impinge oamenii sa urmeze falsi invatatori.

Iar ca o observatie particulara, a spus oare pe undeva Budha ca ar putea invia sau mai mult, invierea e necesara?

Binenteles ca nu, pentru ca "spiritualizarea" la ei e echivalenta cu "decorporalizarea" incepand cu planul fizic pana la cel mental, ramanand spiritul "nud" si impersonal.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Bine Florin, inteleg metafora, talcul, filosofia luminoasa etc. Toate bune si frumoase, cum de nu?
Dar asa, pe bune, cat sa pui mana pe el (ca un alt Toma) si sa te minunezi ca are un trup fara de moarte, cum spui despre Hristos, a facut-o Buddha? A facut proba si a oferit garantia, prin el insusi, ca oamenii care il urmeaza au parte de inviere si viata vesnica?
Nu de alta, dar Hristos a facut acestea. Si multe, nesfarsite alte sfinte si palpabile lucruri.

Incontestabil, in comparatie cu Buddha Sakyamuni, Iisus s-a nascut perfect, a trait perfect, a murit in cel mai productiv mod cu putinta si a facut si dovada invierii Sale fizice. Despre niciun om care a trait vreodata pe acest pamant nu se poate spune acestea.

Sakyamuni nu a predicat invierea trupeasca, nici nu a inviat fizic. Aceasta insa nu inseamna ca invataturile lui sunt false sau lipsite de valoare. Desi Buddha a raspuns scepticilor ca desconsidera savarsirea miracolelor, acesta totusi facut dovada multora dintre acestea, in anumite circumstante speciale, oferind garantii in ceea ce priveste puterea invataturii sale.

In crestinism persoana este inteleasa intuitiv -“ nicio lucrare dogmatica nu abordeaza analitic fenomenul "€œpersoana". Budismul ofera posibilitatea intelegerii naturii acesteia din perspectiva relationarii dependente, ca de altfel orice fel de experienta sau fenomen. Nu este putin lucru a intelege persoana sau atingerea coastei strapunsa de sulita, ca fenomene relationate dependent.