Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Nu stiu la tine cum functioneaza, dar eu unul nu vad nici o utilitate duhovniceasca sau de alta natura la tiparul asta in care incerci sa fortezi realitatea.

Ma rog, daca esti o fiinta depresiva si complexata probabil ajuta, gen: ma gandesc ca totul e o vanzoleala obositoare, bleah, ia sa ma cred un soi de dumnezeu imuabil si imutabil si sigur devin unul, uite realitatea e deja mai roza de cand trag din jointu' asta filosofic.

Gandirea budista este, prin excelenta, analitica si contemplativa. Adica, interogheaza, analizeaza si contempla rezultatul investigatiei.
Alegand fenomene din fraza ta de mai sus, ar functiona astfel:

ce este de fapt fiinta?
ce este de fapt depresia, complexul, vanzoleala?
ce este de fapt oboseala, dumnezeu, imuabilitatea?
....
Mintea omului gandeste realitatea prin identificarea unor fenomene si unor proprietati asociate acestora. Fiecare fenomen, conceput distinct, este gandit ca o singularitate caracterizata de anumite atribute.

In budism se supune analizei fiecare fenomen, fiecare gand, impreuna cu atributele sale. Stabilirea logica a relationarii dependente a fiecarui aspect constientizat creaza o noua forma de constientizare: non-inerenta fenomenelor impreuna cu atributele lor. Este momentul unui progres remarcabil, o adevarata revolutie/reforma, caci mintea patrunde natura a ceea ce gandeste, descoperind un nou taram, o pace din ce in ce mai adanca.

Asa este resimtit progresul apofatic.

Insa patrunderea in adanc are nevoie de ceea ce se arata in afara.
Catafaticul are nevoie de apofatic si invers.

A spune ca cineva vrea sa devina dumezeu inseamna sa cunosti ce este eul, ce este dumnezeu si ce inseamna devenirea.