Tacere sau vorbire ?

[amatyyy]

Citisem undeva ca: "Trebuie sa vorbim daca avem de spus ceva mai bun decat tacerea".
Dar, mai sunt si cazuri in viata, cand ar trebui cu o vorba buna sa mangaiem pe cineva aflat in durere, daca, poate consideram ca nu este atunci momentul, sa ne rugam in taina pentru acea persoana si, neaparat va veni ajutorul lui Dumnezeu!

O vorba de duh mai depinde si de urechea care o aude, adica, ce atitudinie are celalalt fata de mine, si, conform ce astepari are...

Vorbele noaste nu ar trebui sa osandeasca, ci sa mangaie cu dragoste.
Sa vorbim cu dragoste, asa cum a vorbit Iisus Hristos, Sfanta Fecioara Maria, si alti Sfinti.

Sa fim noi un exemplu bun si frumos, pentru oamenii din jurul nostru.

Iar timiditatea este ceva specific varstei adolescentei ,si este ceva frumos ,este pudoare, rusine, cumintenie.

Vorbele spuse cu dragoste si din dragoste mangaie.

[Florinvs]

Un crestin (si un om in general) cred ca este normal sa aibă un comportament adecvat situatiei si locului unde se afla.

Nu este absolut nimic rau (ba dimpotriva) a fi o fire vesela, sociabila, a-ti place sa discuti cu oameni pe diverse teme.

Dar comportamentul omului trebuie sa fie potrivit situatiei si locului unde se afla.

Daca de exemplul te duci la o petrecere, nunta, etc, care este motiv de bucurie, evident ca este normal sa glumesti, sa dansezi, sa te bucuri, dar toate acestea cu decenta.

Daca de exemplul te duci la un prieten sau ruda care este internat in spital, atunci evident ca este normal a aveea o atitudine mai sobra, retinuta, dar nu persimista, pentru a nu-l descuraja pe cel bolnav.

La serviciu este normal a pastra relatii omenesti, de colaborare si ajutor reciproc cu colegii pe probleme strict profesionale, de serviciu. Aici- daca un om decide a se imprieteni sau a aveea relatii mai apropiate cu colegii/colegele de serviciu (vizite reciproce, mers impreuna in excursii, concedii, etc)- trebuie sa fie foarte atent la ce fel de oameni sunt acestia , deoarece din pacate in Romania barfa si invidia intre colegii de serviciu sunt larg raspandite.

Iar cu prietenii, cunostiintele, vecinii, etc, trebuie avut o atitudine cetateaneasca, de convietuire pasnica si buna intelegere, si de ajutor reciproc in treburile gospodaresti (mai ales pentru cei care locuiesc la bloc si atunci când apar defectiuni in instalatiile comune a blocului- retele de apa, canalizare, lift, acoperis, etc)

Si cu vecinii de bloc de exemplul este normal a fi sociabil, vesel, vorbaret (la mine la bloc exista un obicei destul de frumos- majoritatea vecinilor fiind pensionari mai demult- când era vara si cald afara, dupa-amiaza si seara aproape toti vecinii barbati ieseau la banca la o tabla, o vorba, se ajutau reciproc, se incingeau discutii despre politica, istorie, fotbal, etc).

Insa si aici totusi trebuie avut grija- si cu vecinii si cu prietenii. Atunci când o familie sau un cuplu decide a-si face prieteni mai apropiati si a petrece mai mult timp cu acestia (vizite reciproce, plecari in concedii, excursii, etc cu mai multe familii sau cupluri), trebuie avut grija ce fel de oameni sunt acestia- sa fie oameni seriosi, fara vicii grave (droguri, bautura in exces, violenta, etc).
Asta deoarece de multe ori din pacate s-a intamplat ca un om pe care cineva l-a considerat prieten foarte apropiat si pe care l-a primit in casa, l-a omenit, etc, sa ajunga apoi sa-l barfeasca, sa-i faca rau sau chiar multe familii s-au destramat sau multe cupluri s-au despartit din cauza asa-zisilor prieteni.