Tacere sau vorbire ?

Doamne ajuta ! Cum este mai bine sa fie un crestin : mai tacut , mai rezervat , sau mai sociabil , sa vorbeasca mai mult (inafara de faptul de a barfii , mintii, etc.) ? Sunt si eu adolescent , sunt putin mai retras , nu foarte , incerc sa vorbesc cand trebuie. Duhovnicul meu (care este un foarte mare vorbaret ) zice ca sunt foarte echilibrat in vorbire si e foarte bine, profa de religie si unii prieteni imi spune ca sunt prea timid si ca trebuie sa ma schimb , unii profesori si colegi imi spun ca sunt foarte sociabil si povestitor ... deja nu mai inteleg.
Cum ar trebui sa vorbeasca crestinul ca nici sa nu fie izolat de lume , timid , nici vorbitor in plus ?

[Copacel]

În prealabil postat de VHAlexandru

Cum ar trebui sa vorbeasca crestinul

Cu masura, ca sa nu ne spurcam.
"Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.", Matei 15:11
Apoi un crestin trebuie sa fie atent sa respecte intai legile Domnului si apoi
parerile altora.Un crestin poate sa tina cont de parerile altora daca acele pareri nu incalca poruncile Domnului.

[Demetrius]

În prealabil postat de VHAlexandru

Doamne ajuta ! Cum este mai bine sa fie un crestin : mai tacut , mai rezervat , sau mai sociabil , sa vorbeasca mai mult (inafara de faptul de a barfii , mintii, etc.) ? Sunt si eu adolescent , sunt putin mai retras , nu foarte , incerc sa vorbesc cand trebuie. Duhovnicul meu (care este un foarte mare vorbaret ) zice ca sunt foarte echilibrat in vorbire si e foarte bine, profa de religie si unii prieteni imi spune ca sunt prea timid si ca trebuie sa ma schimb , unii profesori si colegi imi spun ca sunt foarte sociabil si povestitor ... deja nu mai inteleg.
Cum ar trebui sa vorbeasca crestinul ca nici sa nu fie izolat de lume , timid , nici vorbitor in plus ?

Daca a zis cineva ca esti timid, e foarte bine.
Insa niciodata timiditatea nu trebuie sa te impiedice sa-ti aperi credinta ta, convingerile tale.

Daca esti prea vorbaret, expansiv, nu inspiri incredere.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de VHAlexandru

Cum ar trebui sa vorbeasca crestinul ca nici sa nu fie izolat de lume , timid , nici vorbitor in plus ?

Aici avem, dupa parerea mea, in mare masura o falsa problema. Si anume, in masura in care acestea sunt trasaturi temperamentale.

E interesant de cercetat cum i-a ales Domnul pe Apostoli. Pe toti ii unea credinta si iubirea fata de Domnul (cu o exceptie, care e instructiva la randul ei). Dar cat de diferiti erau! Nu se putea alcatui un grup de oameni cu temperamente mai diferite. Avem colerici (Iacob), sangvini (Toma), limfatici (Ioan), melancolici (Matei). Convertirea nu inseamna schimbare de temperament, ci schimbarea directiei catre care temperamentul slujeste. E suficient sa privim cuplurile de frati (impulsivul Petru este frate cu cerebralul Andrei, asa cum Iacob, "fiul tunetului", e frate cu contemplativul Ioan) ca sa ne dam seama cat de diferiti au fost primii episcopi ai Bisericii.

In "Fapte" vedem, prezentata mai in detaliu, convertirea lui Saul, care devine Paul (Pavel). Omul era un inflacarat si neobosit terminator de crestini. E in stare sa strabata un desert pentru asta. Dupa convertire, va ramanea inflacarat si neobosit, dar va avea o cu totul alta orientare. Ai observat ca, dintre toate Evangheliile, cea a lui Matei e, de departe, cea mai atenta la detalii ? Ei bine, Matei avea aceasta trasatura dinainte de convertire si de chemarea apostolica: inca de pe vremea cand era agent al ANAF-ului epocii.

In via Domnului e loc pentru toti lucratorii. Si pentru cei mai expansivi si mai vorbareti, ca Petru. Si pentru cei mai tacuti, mai rezervati, ca Ioan. Golindu-te de adstratul adaugat de omul vechi, lasa-te modelat de Dumnezeu. El nu distruge burdufurile vechi ci le umple cu vinul cel bun. Iti va pastra insusirile cu care te-a zidit, dand sens nou vietii tale.

Asa sa te ajute Dumnezeu!

[Urbanophon]

Sa te feresti de discutiile desre religie si politica. Fereste-te de oameni cu "papagal". De multe ori, cei foarte increzatori in vorbele lor, tari in gura, compenseaza medioacritatea intelectuala.
O sa redau cateva idei care mi-au ramas in minte de in Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti. Nu mai imi amintesc exact sursa, versetul, o sa le aproximez din memorie.

- Daca visele se nasc din multimea grijilor noastre, prostia nebunului se cunoaste din multimea cuvintelor sale.

- Vorbirea voastra sa fie simpla: da si nu.

- Ca am vorbit, deseori am regretat. Ca am tacut, niciodata.

- Cine va intelege ca din cuvintele sale va fi slavit si din cuvintele sale va fi judecat, va alege sa taca.

- Era un Avva, care atunci cand ii se punea o intrebare, il punea pe cel care intreba sa vina peste trei zile ca sa afle raspuns.

In concluzie, sa cantaresti fiecare cuvant. Totusi fii barbatos. Trimite "la plimbare" pe oricine barfeste. Nu accepta nimic imoral doar ca sa faci pe plac. Sa stii sa zici "da" dar in special sa zici "nu".

[amatyyy]

Citisem undeva ca: "Trebuie sa vorbim daca avem de spus ceva mai bun decat tacerea".
Dar, mai sunt si cazuri in viata, cand ar trebui cu o vorba buna sa mangaiem pe cineva aflat in durere, daca, poate consideram ca nu este atunci momentul, sa ne rugam in taina pentru acea persoana si, neaparat va veni ajutorul lui Dumnezeu!

O vorba de duh mai depinde si de urechea care o aude, adica, ce atitudinie are celalalt fata de mine, si, conform ce astepari are...

Vorbele noaste nu ar trebui sa osandeasca, ci sa mangaie cu dragoste.
Sa vorbim cu dragoste, asa cum a vorbit Iisus Hristos, Sfanta Fecioara Maria, si alti Sfinti.

Sa fim noi un exemplu bun si frumos, pentru oamenii din jurul nostru.

Iar timiditatea este ceva specific varstei adolescentei ,si este ceva frumos ,este pudoare, rusine, cumintenie.

Vorbele spuse cu dragoste si din dragoste mangaie.

[Florinvs]

Un crestin (si un om in general) cred ca este normal sa aibă un comportament adecvat situatiei si locului unde se afla.

Nu este absolut nimic rau (ba dimpotriva) a fi o fire vesela, sociabila, a-ti place sa discuti cu oameni pe diverse teme.

Dar comportamentul omului trebuie sa fie potrivit situatiei si locului unde se afla.

Daca de exemplul te duci la o petrecere, nunta, etc, care este motiv de bucurie, evident ca este normal sa glumesti, sa dansezi, sa te bucuri, dar toate acestea cu decenta.

Daca de exemplul te duci la un prieten sau ruda care este internat in spital, atunci evident ca este normal a aveea o atitudine mai sobra, retinuta, dar nu persimista, pentru a nu-l descuraja pe cel bolnav.

La serviciu este normal a pastra relatii omenesti, de colaborare si ajutor reciproc cu colegii pe probleme strict profesionale, de serviciu. Aici- daca un om decide a se imprieteni sau a aveea relatii mai apropiate cu colegii/colegele de serviciu (vizite reciproce, mers impreuna in excursii, concedii, etc)- trebuie sa fie foarte atent la ce fel de oameni sunt acestia , deoarece din pacate in Romania barfa si invidia intre colegii de serviciu sunt larg raspandite.

Iar cu prietenii, cunostiintele, vecinii, etc, trebuie avut o atitudine cetateaneasca, de convietuire pasnica si buna intelegere, si de ajutor reciproc in treburile gospodaresti (mai ales pentru cei care locuiesc la bloc si atunci când apar defectiuni in instalatiile comune a blocului- retele de apa, canalizare, lift, acoperis, etc)

Si cu vecinii de bloc de exemplul este normal a fi sociabil, vesel, vorbaret (la mine la bloc exista un obicei destul de frumos- majoritatea vecinilor fiind pensionari mai demult- când era vara si cald afara, dupa-amiaza si seara aproape toti vecinii barbati ieseau la banca la o tabla, o vorba, se ajutau reciproc, se incingeau discutii despre politica, istorie, fotbal, etc).

Insa si aici totusi trebuie avut grija- si cu vecinii si cu prietenii. Atunci când o familie sau un cuplu decide a-si face prieteni mai apropiati si a petrece mai mult timp cu acestia (vizite reciproce, plecari in concedii, excursii, etc cu mai multe familii sau cupluri), trebuie avut grija ce fel de oameni sunt acestia- sa fie oameni seriosi, fara vicii grave (droguri, bautura in exces, violenta, etc).
Asta deoarece de multe ori din pacate s-a intamplat ca un om pe care cineva l-a considerat prieten foarte apropiat si pe care l-a primit in casa, l-a omenit, etc, sa ajunga apoi sa-l barfeasca, sa-i faca rau sau chiar multe familii s-au destramat sau multe cupluri s-au despartit din cauza asa-zisilor prieteni.