Postul negru

[sophia]

@AlinB - da, exista multi oameni care nu pot avea o alimentatie vegana din multe motive. Cum am mai spu, nu poti sa-i pui pe toti in aceeasi oala si sa le dai foc apoi.
Nu, nu este gastrimargie. Nu e vorba aici (in multe cazuri, ca or fi si unele care sunt chiar gastrimargie), de lacomie, de a manca in general peste limite si cantitativ si calitativ.
Este vorba in multe cazuri de a scoate organismul dintr-un anumit echilibru normal si sanatos. Fiindca veganismuzl este un regim unilateral si care priveaza de multe substante necesare organismului.
Si pentru unii acest dezechilibru poate sa creeze probleme si greu se restabileste.

Nu stiu de ce este atat de greu de inteles pentru unii. Chiar nu inteleg atat critica si ironie.
Si da, este greu de tinut si un regim impus de boala. Unii nu pot nici asta, sau pot cu greu. Si la unii regimul pentru o problema poate da peste cap alta parte a organismului.

Trebuie de aceea facut tot cu multa socoteala.
Inca o data: unii mananca carne zilnic si si multe altele si in cantitati mari. Altul mananca 1-2 oua pe saptamana si o cantitate mica de carne, si in rest paste si legume.
Prima este gastrimargie, a doua este hrana sanatoasa, echilibrata.

@...dactil - tu ai dreptate cu lista ta. Dar nu este completa.
Nu stiu la cine faci referire concret in postarea ta (penultima).
Eu inteleg (asa vreau) ca fiecare aici vine si isi spune parerea si experienta proprie. Eu una nu dau si nu iau lectii, decat atunci cand mi se pare potrivit ceea ce scrie cineva.

Pe mine ma deranjeaza insistenta pusa pe acest post, ca si cum ar fi obligatoriu in nevointa intru credinta. Aici ma lupt eu mult si cu mine si cu altii.
Eu percep postul ca pe o jertfa/nevointa si consider ca trebuie facut dupa puterea fiecaruia si nu trebuie nimeni judecat sau fortat.
Jertfa trebuie sa vina din suflet si nu fortat.
Fiecare lucru la care renunti pentru un timp pentru Dummnezeu, inseamna o jertfa.
Eu nu reusesc sa inteleg legatura intre un aliment sau altul si credinta.
Fiindca ea, credinta are atatea fatete si posibilitati de a o trai.

Ma intreb cum cantariti voi credinta?
Daca cineva bea o cana de lapte in plus, dar face alte lucruri in schimb (pozitive), nu se pune la Dumnezeu? Nu inseamna nevointa? Nu inseamna credinta?
Cat cantareste in credinta o cana de ceai fata de una de lapte, sau un ou fata de un cartof?
Aici este pana la urma discutia.

Ii dau dreptate aici si lui Mihnea si el stiu ca a cunoscut bine doua confesiuni.

Zilele trecute ne spunea preotul la predica ceva care m-a socat. Nu mai tin minte in ce context, dar suna asa: "Dumnezeu ne cere totul!"
Oare la ce s-a referit?

Mi s-a parut ceva foarte drastic.

In fine, cred ca trebuie intelese bine anumite lucruri, mai ales cerintele bisericii, pentru ca am impresia ca aici se fac mari si multe confuzii.
Da, si eu consider ortodoxia foarte aspra. Este credinta mea si o traiesc cu drag, dar mi se pare aspra..
Exact asa cum spune Mihnea: lupta asta intre Maria si Marta este foarte grea si cam egoista. Nu mi se par doua parti ale aceeasi credinte, aduse de Iisus.
Mi se pare ca una este asuprita pe nedrept.

@DragosP - poti sa explici ideea asta? De ce daca Iisus a postit 40 de zile (si de cate ori?) trebuie sa postim si noi (negru mai ales)?
El a avut scopul Lui. Adica nu inteleg legatura. Si mai este ceva - "La Dumnezeu totul este cu putinta..."
De ce ne comparam mereu cu El? Ma rog, este o discutie mai ampla aici.
Ca sunt unii care se autoflageleaza, cara cruci grele, isi bat cuie, tot dupa modelul Lui. Dar e necesar?

[CristianR]

În prealabil postat de sophia

Zilele trecute ne spunea preotul la predica ceva care m-a socat. Nu mai tin minte in ce context, dar suna asa: "Dumnezeu ne cere totul!"
Oare la ce s-a referit?

Mi s-a parut ceva foarte drastic.

Bineînțeles că nu știu sigur dacă este așa, dar poate că părintele a vrut să spună că Dumnezeu ne cere tot ce e al nostru ca să ne dea tot ce este al Lui.
Știm că Hristos a luat păcatele noastre – în care este moarte – ca să ne dea Viața Lui. Dumnezeu ne cere să-I dăm Lui păcatele noastre. Modul în care putem face asta este lepădarea lor, renunțarea la tot soiul de atașamente pe care le avem față de cele trecătoare.

Eu nu spun că postul este singurul mod de a o face; sau, în orice caz, dacă prin post îl înțelegem doar pe cel alimentar. Cred că post este orice înfrânare, orice lepădare de sine, renunțare la voia proprie pentru a face loc voii lui Dumnezeu în noi.

Nu sunt două categorii de oameni: sfinți și restul lumii. Nu e postul doar pentru cei dintâi. Calea credinței este un urcuș pe munte înalt, nu e mers pe drum neted. Și cu o cruce în spate. Bineînțeles, ne ajută Hristos să o ducem, e mult mai ușoară decât a Lui, pentru că o poartă cu noi. Dar și noi trebuie să o purtăm pe a Lui împreună cu El, atâta cât putem, nu mai mult.

S-a unit cu noi în durere și în moarte; trebuie să le purtăm și noi ca să avem parte de Înviere.

Ortodoxia este și prin posturile la care ține mai aproape de adevărul mântuitor, nu doar prin dogme. Pentru că iubește Crucea, înțelegând că fără ea nu ne mântuim.

Da, jertfa presupune libertate, este adevărat. Nu ține postul dacă te obligă cineva! Ține-l doar dacă vrei. De crezi că este mântuitor. Biserica este mamă, nu tiran. Ea te învață ce este bine ca să te mântuiești, dar nu obligă pe nimeni. În noaptea de Înviere știm că se citește cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur în care sunt chemați la Ospățul Dumnezeiesc toți, fără deosebire: și cei care au ostenit de la început, și cei care nu s-au ostenit. Toți vor primi răsplată. Poți să te mântuiești și în ultimul ceas, chiar dacă ai trăit numai în păcate toată viața, dacă te pocăiești din inimă.

Dar unii nu așteaptă ultimul ceas, că nu se știe dacă vor mai avea vreme sau dacă inima nu cumva se va împietri până atunci și nu vor mai putea să se pocăiască nicicum. Și se îngrijesc din vreme, căutând să-și frăgească inima, să-și subțieze simțirea duhovnicească pentru a nu fi nesimțitori la harul lui Dumnezeu. Iar postul, subțiind sângele, sensibilizează și sufletul, căci e o strânsă legătură între suflet și trup, între starea unuia și a celuilalt.

Nu este, însă, aceeași măsură pentru toți. Unii sunt mai neputincioși, fie trupește, și atunci rămân fără putere de muncă, fie sufletește, și atunci vor fi frustrați. Dar cred că e bine ca toți să tindem ca încet, încet, să ajungem măcar la măsura pe care ne-o arată Biserica; și ne-o arată ca unor copii, pentru că noi nu postim ca oamenii mari. În vechime se postea mai aspru; oamenii erau mai puternici din toate punctele de vedere. Noi ne-am slăbănogit din pricina traiului tot mai confortabil. Și tot așa ne este și credința.

[DragosP]

Hristos a înviat!
@Sophia: trebuie să cam facem si noi ceea ce Domnul ne-a cerut să facem. Adică să-l urmăm. Măcar să vrem s™i o să vedem că da, ceea ce la om e cu neputint›ă la Dumnezeu se face-ntr-o clipă: de vrei să tii post, te va ajuta El s-o faci. Dar dacă începi să te lamentezi, o să vezi "nu" ajutor de la El.

[sophia]

@DragosP - uite asta de ex. este o neintelegere de care spuneam mai sus.
Eu cred totusi ca trebuie sa facem ceea ce ne-a cerut El si nu ceea ce a facut.
EL a facut mai multe. Cum de te-ai oprit la postul acela de 40 de zile?
In fine.
Da, ma ajuta Dumnezeu si imi stie puterile.

Cristian - multumesc mult. Un raspuns foarte frumos.
Ceva spunea el ca Dumnezeu ne da totul si ne cere totul. Am impresia ca se referea la patimile Sale.
Dar asta cu "ne cere totul" m-a ingrozit, pentru ca am luat-o ad literam. Deci suntem numai pentru El si nu avem voie sa avem nici o libertate.

Si gandindu-ma la acest fir cu postul si la inca unul (acela cu habotnicia), ma gandesc mereu la presiunea care exista asupra noastra (si) in credinta.

Eu resimt aceasta presiune. Este creeata si din afara (de altii care tot scriu ca aici pe forum diverse) si din interior. As dori sa pot face mai mult in credinta si nu pot si mi-este frica apoi ca voi fi pedepsita pentru asta. Impartitul asta intre viata si biserica.

Si cu asa o presiune poti sa ajungi sa si clachezi (cei mai psihologi de pe aici s-au gandit la acest aspect?).

[DragosP]

În prealabil postat de sophia

@DragosP - uite asta de ex. este o neintelegere de care spuneam mai sus.
Eu cred totusi ca trebuie sa facem ceea ce ne-a cerut El si nu ceea ce a facut.
EL a facut mai multe. Cum de te-ai oprit la postul acela de 40 de zile?

Hristos a înviat!
A făcut Domnul mai multe, dar tot El ne-a zis că și mai multe putem face noi... Credință să avem!

[CristianR]

Adevărat a înviat, Dragoș!
La cele spuse de tine vreau să adaug că, pe de o parte, Hristos este modelul omului, este Chipul după care am fost creați și către care trebuie să tindem să ne asemănăm, deci să-L urmăm și cu faptele; pe de altă parte, El a postit total timp de 40 de zile, în timp ce nouă Biserica ne propune un post cu mult mai ușor.

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

@AlinB - da, exista multi oameni care nu pot avea o alimentatie vegana din multe motive. Cum am mai spu, nu poti sa-i pui pe toti in aceeasi oala si sa le dai foc apoi.
Nu, nu este gastrimargie. Nu e vorba aici (in multe cazuri, ca or fi si unele care sunt chiar gastrimargie), de lacomie, de a manca in general peste limite si cantitativ si calitativ.
Este vorba in multe cazuri de a scoate organismul dintr-un anumit echilibru normal si sanatos. Fiindca veganismuzl este un regim unilateral si care priveaza de multe substante necesare organismului.
Si pentru unii acest dezechilibru poate sa creeze probleme si greu se restabileste.

Dar de unde, sigur ca pot face diferenta.

Cei care au probleme grave de sanatate, intr-adevar nu pot tine.

Cei care incearca sa se convinga ca pot avea probleme grave de sanatate daca tin post, sunt intr-o cu totul alta categorie si inghit pe nemestecate povesti de la tv despre "alimentatia echilibrata" in acelasi ton cu cele despre "preotimea corupta" si "iubitorii de moaste care se calca in picioare".

Nu stiu de ce este atat de greu de inteles pentru unii. Chiar nu inteleg atat critica si ironie.

Pentru ca realitatea medicala e alta decat cea care iti place tie o sa o crezi.

O luna si ceva de alimentatie vegana nu omoara pe nimeni, asa cum sunt unii care o au de ani de zile si sunt mai sanatosi ca tine.

Si da, este greu de tinut si un regim impus de boala. Unii nu pot nici asta, sau pot cu greu. Si la unii regimul pentru o problema poate da peste cap alta parte a organismului.

Vorbesti de lucruri certificate medical sau inventii adhoc anti-post?

Trebuie de aceea facut tot cu multa socoteala.

Si ce te face sa crezi ca a ta e cea corecta?

Inca o data: unii mananca carne zilnic si si multe altele si in cantitati mari. Altul mananca 1-2 oua pe saptamana si o cantitate mica de carne, si in rest paste si legume.
Prima este gastrimargie, a doua este hrana sanatoasa, echilibrata.

Daca e post in timpul asta, nu este deloc sanatoasa. Sau echilibrata.
Duhovniceste in nici un caz.

Jertfa trebuie sa vina din suflet si nu fortat.

De unde ai cules tu textele astea ciudate?

Deci daca n-ai chef sa mergi la biserica nu mergi, daca n-ai chef sa te rogi nu te rogi, nu ai chef sa tii post nu tii post..si tot asa pana in ziua cand cumva, fara a face ceva "fortat", o sa-ti vina cheful.

Fiecare lucru la care renunti pentru un timp pentru Dummnezeu, inseamna o jertfa.
Eu nu reusesc sa inteleg legatura intre un aliment sau altul si credinta.

Dar intre renuntarea la anumite alimente pentru un timp si credinta ?

Fiindca ea, credinta are atatea fatete si posibilitati de a o trai.
Daca cineva bea o cana de lapte in plus, dar face alte lucruri in schimb (pozitive), nu se pune la Dumnezeu? Nu inseamna nevointa? Nu inseamna credinta?
Cat cantareste in credinta o cana de ceai fata de una de lapte, sau un ou fata de un cartof?
Aici este pana la urma discutia.

Sigur.
Asa poate sa zica si un curvar de exemplu, nu renunt la curvie pentru ca exista si alte cai de-ati exprima credinta.
Hotul care isi face cruce inainte sa intre la furat, la fel.
etc.

Da, si eu consider ortodoxia foarte aspra. Este credinta mea si o traiesc cu drag, dar mi se pare aspra..

Prin contrast, bataia, spinii, piroanele si crucea trebuie sa fi fost foarte ..moi.

Exact asa cum spune Mihnea: lupta asta intre Maria si Marta este foarte grea si cam egoista. Nu mi se par doua parti ale aceeasi credinte, aduse de Iisus.
Mi se pare ca una este asuprita pe nedrept.

Asocierea este fortata si neinspirata.

@DragosP - poti sa explici ideea asta? De ce daca Iisus a postit 40 de zile (si de cate ori?) trebuie sa postim si noi (negru mai ales)?
El a avut scopul Lui. Adica nu inteleg legatura. Si mai este ceva - "La Dumnezeu totul este cu putinta..."

Asta se talmaceste "prin Dumnezeu totul este cu putinta".

E normal ca atunci cand il lasi la o parte pe Dumnezeu in efortul tau, multe lucruri sa para imposibile.

Ceea ce este insa ironic pentru vaicarelile noastre este ca 40 zile de post negru nici macar nu sunt o imposibilitate fiziologica, 40 zile sau mai mult, le-au tinut oameni obisnuiti - in sensul lipsei unei ambitii duhovnicesti sau ajutor supra-natural.

De ce ne comparam mereu cu El? Ma rog, este o discutie mai ampla aici.
Ca sunt unii care se autoflageleaza, cara cruci grele, isi bat cuie, tot dupa modelul Lui. Dar e necesar?

Da' unde scrie in canoanele ortodoxe ca trebuie sa te autoflagelezi sau sa iti bati cuie?

Iar a luat-o imaginatia pe campii, in dorinta de autojustificare fara argumentare.

Daca vorbim despre post, va rog iarasi sa ramanem ancorati in cadrul mai cuprinzator al vietii de credinta, in reperele date de Traditie si de Scriptura.
A discuta despre post in afara acestor cadre - ce rost are? Ce folos aduce?
Spune Sophia mai sus ca e vorba de a resimti o presiune si ca psihologii ar trebui sa se gandeasca la asta. Dar ce treaba au psihologii si psihologia cu postul, pana la urma urmelor? In afara de cazul cand i se nazare vreunuia ca e mare postitor, ca forma de exprimare a vreunei maladii abordabile psihologic. Insa chiar si atunci, daca omul e preocupat cu postul: la duhovnic sa mearga mai intai, nu la psiholog! Pentru ca postul este o treaba duhovniceasca, nu lumeasca.

Cat despre sursa acestei presiuni, cam de unde ar putea veni ea?
Scriptura, de pilda, atat cat cunosc nu porunceste postul. Il recomanda, il prezinta ca folositor dar nu il porunceste. Atunci de unde sa vina presiunea?

Faptelor Apostolilor ni-i prezinta pe primii crestini postind inainte de a lua hotarari importante, din nevoia de certitudine, de implinire, de sprijin dumnezeiesc (F.A. 13,3; 14,23).
Apoi gasim ca postul şi rugaciunea se intrepatrund (Luca 2,37; 5,33-35). Sunt practici stravechi, prin care credinciosii in Dumnezeu Cel Viu s-au pregatit intotdeauna de intalnire lepadindu-se de preocupari si ganduri laturalnice, care risipesc cugetul si atentia dar care, in schimb, tulbura inima.

Pe de alta parte, desi postul e prezentat in Biblie mai ales ca abtinere de la mancare, mai sunt si alte modalităţi de a posti. Din 1 Corinteni 7,1-5 avem incredintare ca postul poate fi si in relatia barbatului cu femeia. De remarcat si ca in versetul 6 Apostolul precizeaza limpede: "Si aceasta o spun ca un sfat, nu ca o porunca." Fara strop de presiune, asadar.

Iar postul, intelegem din intreaga pedagogie traita a Bisericii, nu are ca scop pedepsirea trupului, ci concentrarea asupra relatiei cu Bunul Dumnezeu. Nu e vorba nici de o modalitate de a slabi si nici de o dieta anume. Crestinul nu posteste ca sa slabeasca ci, in ciuda faptului ca slabeste sau indiferent la aceasta, crestinul posteste ca sa aiba o relatie mai apropiata/intensa/concentrata cu Dumnezeu, cu Iubirea, cu Imparatul slavei.

Si cum va fi un astfel de om, daca el se concentreaza, prin post si rugaciune, asupra relatiei cu Dumnezeu? Mai aratos ca un altul, oare? Mai merituos? Mai tantos? Sau, dimpotriva, posomorat si ratacit? Deprimat si lesinat?

Pai e suficient sa avem in vedere ca sufletul omului e in relatie tot mai concentrata cu Datatorul lui de viata, Cu Bunul Dumnezeu, cu Mangaietorul, cu Iubirea
ca sa intelegem (de nu cunoastem pe o cale mai directa) ca el nu poate fi decat (pre)schimbat in faptura tot mai luminoasa, traitor al smeritei cugetari si al bucuriei.
Cum sa nu fie astfel un om care, postind si rugindu-se, s-a contopit cu Duhul lui Hristos?

[Copacel]

Am o nelamurire.
Crestinii n-ar trebui sa tina post (nu la post negru ma refer) toata viata ?
In sensul ca ar trebui sa se infraneze de la toate toata viata ?
Adica postul de 40 de zile n-ar trebui continuat toata viata ?
Si astfel un post de 40 de zile n-ar trebui sa-i dea peste cap, darmite un post negru ?
Sfantul Efrem Athonitul(parca el) zicea ca Duhul Sfant nu vine la omul satul.
De aici rezulta ca daca vrei sa ai Duhul Sfant tot timpul, trebuie sa tii post mai
tot timpul.

[AlinB]

În prealabil postat de Copacel

Am o nelamurire.
Crestinii n-ar trebui sa tina post (nu la post negru ma refer) toata viata ?
In sensul ca ar trebui sa se infraneze de la toate toata viata ?
Adica postul de 40 de zile n-ar trebui continuat toata viata ?
Si astfel un post de 40 de zile n-ar trebui sa-i dea peste cap, darmite un post negru ?
Sfantul Efrem Athonitul(parca el) zicea ca Duhul Sfant nu vine la omul satul.
De aici rezulta ca daca vrei sa ai Duhul Sfant tot timpul, trebuie sa tii post mai
tot timpul.

Iar ai dat-o in perle copacele?