Figuri de preoti romani uniti

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

Pogromurile a caror autori erau cine? Pagani? Musulmani?

Autorii pogromurilor erau patriotii spanioli care luptasera pentru Recucerire sau o sprijineau. Pogromurile erau, de fapt, linsaje. Face parte oarecum din definitia unui pogrom. Ca religie, autorii pogromurilor din Spania erau catolici. Asa cum autorii pogromurilor din Romania erau ortodocsi. Sau, daca preferati, din Rusia, de acolo de unde am importat si cuvantul, si procedura.

Somatia de a parasi Spania daca nu se botezau de la cine venea?

Somatia de a parasi Spania venea de la Rege. Asa cum conducatorii ortodocsi ai grecilor, dupa recucerirea tarii lor, au somat pe turci sa paraseasca Grecia si nu a mai ramas niciunul, tot asa si conducatorii catolici ai tarii recent recucerite, dupa aceeasi aservire musulmana veche cam tot de atatea secole, au somat pe musulmani si pe colaboratorii lor, evreii, sa paraseasca spatiul crestin. Spre deosebire de pogromuri, care au fost crime si dezordini in cadrul unui razboi just, alungarea inamicilor si a colaborationistilor cu inamicul reprezinta un mijloc legitim moral si un act de suveranitate. Ironia istoriei face ca azi sa-i vedem, intr-o "re-re-conquista" pe urmasii mahomedanilor de ieri luand iarasi cu asalt si Madridul, si Atena, in timp ce urmasii celor care au scapat de pogromuri au pozitiile cele mai inalte in bancile si ministerele europene, fara sa mai fie nevoie sa mimeze Botezul ca sa acceada acolo si neintampinand nici cea mai mica rezistenta din partea niciunui patriot spaniol ori grec.

Asta cu "Datul pe mana bratului secular al justitiei" nu e de fapt o metoda de a ne fura caciula si a ne spala pe maini?

Absolut de loc. De ce ar fi ?

Pentru calcarea carei "legi seculare" se faceau de fapt vinovati?

Habar nu am. Nu e nici treaba mea, dar nici treaba Inchizitiei. Inchizitorul, ca expert, era insarcinat sa raspunda la o singura intrebare: daca botezatul catolic care a promis public ca se uneste si ca ii va sluji lui Cristos ca un Stapan si Dumnezeu s-a reintors sau nu la practicile necredinciosilor musulmani sau percredinciosilor mozaici.

Pentru "omorat copii", daca se facea cineva vinovat, nu era nevoie de Inchizitie, legea seculara cred ca era suficienta in directia asta.

In schimb, vreti sa spuneti ca exista o lege seculara, fara nici o tenta religioasa vizavi de "a face vraji satanistei"?

Vremea Evului Mediu (si cam orice vreme pana la secolul numit, in mod curios, "al luminilor") a fost o vreme in care legile seculare se intrepatrundeau cu cele religioase. Erau, in esenta, legi seculare, adica promulgate de autoritatea seculara, dar avand ca baza invatatura morala si, de multe ori, oameni instruiti ai Bisericii ca inspiratori. Exista o concordanta nedeplina, dar incomparabil mai mare decat acum intre legea penala si legea morala. Insusi modelul de stat era regatul davidic. Aceasta intrepatrundere intre profan si sacru (in sensul ca profanul avea ca busola sacrul) nu a fost specifica Spaniei, nici numai lumii catolice, nici spatiului european. Ca vorbim de India sau de Africa ori de alte civilizatii traditionale, intalnim aceeasi intrepatrundere. Homo Sapiens este Homo Religiosus. Mereu, pana in timpurile moderne, a fost asa. Cele mai vechi coduri de legi romanesti (Pravila de la Govora, Pravila lui Vasile Lupu sau a lui Matei Basarab) contin nu numai legi pur seculare, ci si referitoare la viata de credinta, de exemplu despre post.
Si, pana in timpurile modernitatii, toate codurile, indiferent ca erau catolice sau ortodoxe, incriminau fapte grave precum vrajitoria ori sacrilegiul. Pedepsele pentru ele au variat, de la amenzi la condamnarea la moarte, dar nimeni nu punea la indoiala principiul ca e vorba de infractiuni grave, pe care forta publica e chemata sa le reprime. Dezincriminarea lor, ca si a homosexualitatii sau adulterului (lucruri incomparabil mai putin grave) este o a-nomalie in sensul cel mai propriu a politicii penale din zilele noastre.