Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[GMihai]

Ciudată imagine se desprinde din ipotezele tale, dragă Emiliane.

Deci, creştinii, pe de o parte, nu se temeau să mărturisească pe Cristos, în faţa persecuţiilor, cu riscul de a merge la moarte martirică; iar pe de altă parte, nu le convenea să mărturisească în public că au furat din cireşele din pomul vecinului de frică să nu vină vecinul să le ceară cireşele înapoi ?

În prealabil postat de GMihai

Ciudată imagine se desprinde din ipotezele tale, dragă Emiliane.

Deci, creştinii, pe de o parte, nu se temeau să mărturisească pe Cristos, în faţa persecuţiilor, cu riscul de a merge la moarte martirică; iar pe de altă parte, nu le convenea să mărturisească în public că au furat din cireşele din pomul vecinului de frică să nu vină vecinul să le ceară cireşele înapoi ?

Or fi fost romani din Sud, din Valahia asta tare etica si harnica, Mihai. E un exemplu tipic pentru nord-dunareanul de la Sud de Carpati. Cunosc personal unul care a mers in Italia sa..."dea cu smangleaua", potrivit propriei expresii. Nu, nu un om fara suport financiar, nu un om disperat de situatie. Om cu nevasta si casa. Cu asa mireni, normal ca "securitatea" romana, inainte de edictul de la Milano, culegea pe crestini din catacombe. Ca acei dintre ei care nu erau infiltrati dadeau de obicei marturia cea buna, nu apostaziau si mureau ca martiri, era alt aspect incontestabil. Si din asa mireni delatori, vorba unui anume duhovnic roman, nu aveau cum sa creasca decit sacerdoti (preoti, episcopi) pe masura. Genul (de mireni, preoti, episcopi) care ziceau "da" la tot ce hotara imparatul (cind convoca sinoade, sau cel putin le influenta, si legal si prin "lobby") ce e bine pentru Biserica si popor. E imparatul arian? Marturisim si noi ca Hristos e un fel de Mega-Inger, prima creatura. E imparatul ortodox? Marturisim ce spune Crezul ortodox/catolic, anume, ca Iisus este Hristosul, Fiul Intrupat. Si asa mai departe. Supusenie idioata si aprsiva, aglutinare sub steag pina la dezumanizare. Din fericire, au existat si sfinti, oameni care stiau invatatura Bisericii, si ziceau Nu autoritatilor abuzive, fie ele imperiale sau ecleziale. Acesti oameni populeaza astazi sinaxarele ortodox si catolic.
Bine, ce e simpatic este ca in aceste replici/postari succesive ale voastre, au vorbit esente ale unor cai opuse.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Ciudată imagine se desprinde din ipotezele tale, dragă Emiliane.

Deci, creştinii, pe de o parte, nu se temeau să mărturisească pe Cristos, în faţa persecuţiilor, cu riscul de a merge la moarte martirică; iar pe de altă parte, nu le convenea să mărturisească în public că au furat din cireşele din pomul vecinului de frică să nu vină vecinul să le ceară cireşele înapoi ?

Asta ai înţeles tu din ce-am scris?

Normal că se temeau să-şi mărturisească păcatele în public, cum se temeau de consecinţele păcatului, adică pedeapsa pedagogică curată şi bună a Domnului pentru păcate, căci "nimic necurat nu intră în Împărăţia Cerurilor" şi nimic necurăţit, şi normal că se temeau de persecutori, se temeau să nu fie prinşi, altfel dacă nu s-ar fi temut, nu s-ar mai fi ascuns în catacombe, sau prin munţi, păduri, "au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului, ei, de care lumea nu era vrednică" (Evrei 11, 38), da, se temeau, dar nu de moarte, creştinii nu se tem de moarte "căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig." (Filipeni 1, 21), şi nici nu se temeau că vor fi prinşi, chinuiţi, bătuţi, tăiaţi, ei îi iubeau pe duşmanii lor, pe chinuitorii şi călăii lor, ci se temeau să nu-şi lase soţiile văduve, copii orfani, să nu-i lase fără braţul bărbătesc ca ajutor, fără sprijin, fără bani, fără mâncare, averile şi pământurile lor, soţia, copii, slujnicele lor pradă fiarelor câmpului, sau altor bărbaţi necreştini, sau statului, foametei, neputinţei, sărăciei, etc.
Şi se mai temeau că se duc nepregătiţi în faţa Domnului Hristos, nepocăiţi, în dulcea lor smerenie, se temeau să plece neîmpărtăşiţi cu Sfintele Taine Trupul şi Sângele Domnului, se temeau să nu cadă în ispita de a ridica mâna să lovească pe prigonitorii, duşmanii, călăii lor, se temeau să nu aibe vreun abur de gând de ură împotriva vreo unui om, care toţi sunt creaţi după chipul şi asemănarea Domnului Hristos, se temeau să nu mânie, să nu supere pe Domnul.

Înţelegi, acum? Doamne, dă-i să înţeleagă.

Iar tu Adriane (Romowe, ce nume ţi-ai mai ales), cred că e de la sine înţeles că pricepi că cei care făceau o pasiune, un hobby, din patimi precum cleptomania, sau hoţia, nu aveau treabă cu creştinismul şi nu se adunau în catacombele Romei, sau pe munţii Cartaginei, sau pe dealurile Ierusalimului, sau pe coastele Alexandriei, sau pe crestele Antiohiei, etc., cu creştinii din imperiul roman, care întâmplător, mulţi erau cetăţeni romani, nu erau veniţi de nu ştiu unde.
Erau primiţi şi hoţii, ca orice păcătoşi, dar dacă nu se îndreptau, erau pe atunci canoane aspre, nu erai lăsat să intri în Biserică, cum ar fi acum, să stai pe treptele Bisericii, afară. Asta era o ruşine. Te îndreptai imediat, din sfială şi dorinţa de comuniune cu ceilalţi.

Iar supuşenia în faţa împăraţilor eretici arieni, precum Valens sau alţii, n-a avut loc între creştini, citeşte Scrisorile Sfântului Vasile cel Mare, PSB 12.
Dar e bine că te-ai mai adâncit puţin în dogmatică şi istorie.
Şi te rog nu mai fi atât de pasionat de cuvântul acela abstract "aglutinare", îl foloseşti prea des, deşi e fonic, e ciudat :)

[GMihai]

Adică, vrei să spui, ca să rezumăm, se temeau că va trebui să dea înapoi cireşele furate ?

Sau vrei să spui că dacă un creştin mărturisea că a furat cireşele vecinului păgân, se temea că va trebui să şi ridice mâna asupra păgânului când acesta va veni să ceară înapoi cireşele ?!!!!

Halal creştin, acela care se teme să-şi mărturisească păcatele în public.

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

cred că e de la sine înţeles că pricepi că cei care făceau o pasiune, un hobby, din patimi precum cleptomania, sau hoţia, nu aveau treabă cu creştinismul şi nu se adunau în catacombele Romei

Deci creştinii adevăraţi nu aveau treabă cu păcatele serioase, precum hoţia, dar pe cele mai puţin serioase se temeau să le mărturisească în public ?

Emiliane, Emiliane..... Nu-ţi dai seama că faci o caricatură din creştinism ?

[Igor_Paslusnik]

Înainte creştinii le mărturiseau în public, oricât de grave ar fi fost, de aceea au şi avut de suferit, din urma oamenilor de "foarte bună" intenţie.

Tu n-ai decât dacă vrei, să le mărturiseşti în public, e biblic. Dar e după litera bibliei, fără discernământ, iar "litera ucide, iar duhul face viu." (2 Corinteni 3, 6)
În discernământul Bisericii, în trezvia şi dreapta socoteală a Bisericii, mărturisirea păcatelor unii altora, trebuia să se facă în relaţia preot-creştin, ca să nu mai poată face rău necreştinii, creştinilor.
Mărturisinduţi păcatele în public, în faţa a sute de oameni, e împotriva şi înafara învăţăturii mântuitoare a Bisericii şi cine face aşa e fără comuniunea Sfinţilor, Bisericii lui Hristos.

N-ai decât să faci, oricum eşti înafara Bisericii lui Hristos, prin ereziile franco-latine ("romano-catolice") la fel ca protestanţii sau neo-protestanţii, etc.
Aceştia, risipitorii, rătăciţii, fac o caricatură din creştinism... Sărăcuţii şi dragii de ei... Dar Domnul nu te bagă nici în Rai, nici în Iad cu forţa, ci fiecare alege: cu Hristos şi creştinismul cel fără erezie, sau împotriva lui Hristos, cu toate celelalte învăţături.

Domnul să ajute pe cât mai mulţi să se trezească.

Igore, Romowe e un templu al lituanienilor animisti, martirizati in cruciadele baltice si crestinati cu forta, ca si aleutii de catre rusi, ceva secole mai tirziu, in alt colt al lumii. Si cum eu consider animismul ca fiind natural si pasnic, derivind din insasi evolutia speciei noastre, spre deosebire de credintele abrahamice, cu miezul lor organizat de "nebunie"/fanatism misionar-mesianica...ai inteles tu.
Detest multimile adunate ca vitele de diversi fachiri teologici sa ideologici. Si fiindca acea adunare imi evoca viermii Tubifex, ai de sint dati la pesti, de asta am acest termen foarte la inima. :))

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Tu n-ai decât dacă vrei, să le mărturiseşti în public, e biblic.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Mărturisinduţi păcatele în public, în faţa a sute de oameni, e împotriva şi înafara învăţăturii mântuitoare a Bisericii şi cine face aşa e fără comuniunea Sfinţilor, Bisericii lui Hristos.

Deci, ceea ce e biblic e "înafara" învăţăturii Bisericii.

Te-am mai întrebat odată, Emiliane, ştii ce înseamnă termenul "coerenţă" ?

[Igor_Paslusnik]

Adriane...
Doamne, ce termene şi ce gândire accepţi să foloseşti. Poate e doar o perioadă, nădăjduiesc că vei trece tu peste, cu mila Domnului. Înţelegi tu... :)

Dar animiştii azteci nu ţi-au plăcut? Şi ei iubeau natura. Şi făceau şi jertfe umane. :)

Era o onoare să te duci să fi tăiat, jertfit pentru zeu şi după ce i se scotea inima şi se ardea pentru zeu, apoi tăiau capul, ca semn de supunere a oamenilor faţă de zeul lor, îl aruncau din vârful piramidal de la templu lor, şi poporul jos adunat, când ajungea capu la ei, jucau fotbal cu el... Fain, nu? :)

În fine, revin.

Am scris în alt post, reamintesc pe scurt ceea ce scriu 3 cărţi, Hexaemeronul Sfântului Vasile cel Mare, şi Omiliile la Cartea Facerii, ale Sfântului Ioan Gură de Aur, PSB 21 şi PSB 22, adică Duhul Sfânt tâlcuind Facerea din Biblie:

Adam şi Eva, căzuţi din Rai, au copii mulţi, trăiau sute de ani, când erau mari, plecau să populeze pământul, după porunca Domnului, etc.

Adam către copii lui:
"Dragii mei, Dumnezeu e Creatorul nostru şi noi am căzut de la El, prin păcat, dar El e mare, minunat, blând, iubitor, călduros, ne iubeşte, ne ajută, e luminos şi e Lumină, dar în iubirea Lui, ne va răscumpăra."
Copii lui având în cap învăţătura tatălui lor Adam, când au plecat să populeze pământul, de exemplu în zonele Egiptului, Africii, etc., s-au gândit:
"Măi... ce ne-a spus tata nostru Adam...? Că Dumnezeu e Creatorul nostru. Şi mai ce? Cum e? A zis parcă că e mare, e blând, călduros, luminos, păi atunci, uite-acolo sus, Dumnezeu e Soarele !"
Şi s-au pus să venereze Soarele, au dezvoltat religii fiecare popor, cum ar fi cea a lui Ra, zeul egiptean al Soarelui, i-au făcut o familie lui Ra, au pus şi faraoni ca dumnezei, care le dă mâncare, şi îi răscumpără, etc.
Înţelegi? Apoi:

Eva, spune şi ea după un timp, la altă tură de copii, în feminitatea mamei:
"Iubiţii mei copilaşi, Dumnezeu e Creatorul nostru şi e minunat, călduros, bun şi blând, stă pe un tron de lumină, şi mulţi îngeri şi serafimi, heruvimi, arhangheli şi alte minunate făpturi, stau în jurul Lui şi cântă, se bucură, Îl slăvesc, se odihnesc."
Copii având în cap învăţătura mamei lor, Eva, când au plecat să populeze pământul, de exemplu în zonele Indiei hinduse, Norvegiei vikinge, etc. şi s-au gândit:
"Deci ce spunea mama noastră Eva? Că Dumnezeu e pe un tron mare şi alte creaturi sunt pe lângă el, deci alţi dumnezei mici pe lângă El."
Şi astfel, s-au pus fiecare popor pe dezvoltarea unui dumnezeu mare principal, şi alţi dumnezei mici secundari, cum e politeismul hindus de exemplu, cu miile lor de zei.

Pot fi ei acuzaţi de ceva? Nu. Aceşti păgâni sunt ca nişte copilaşi. Sunt minunaţi, sunt curaţi în căutarea lor, sunt simpli şi frumoşi.
Personal, eu îi iubesc nespus de mult.

Din toate aceste popoare, Dumnezeu, "la plinirea vremii", când pământul cu toate popoarele erau pregătiţi să primească pe Hristos, când civilizaţia era dezvoltată, nomazii şi barbarii se împuţinau, a ales Dumnezeu, un neam sărac, care nici nu era atunci neam, fără graniţe, fără ţară, fără averi, fără conducător, fără politică, fără domenii, pământuri, fără oraşe, aur, argint, fără apă chiar, în corturi, păşteau oile şi se mutau unde era verdeaţă.
Anume, pe poporul lui Israel, care atunci nu era popor.
A ales Domnul, din Avraam să ridice un popor iubit al Său, din care să ridice pe Mesia, pe Hristos, Răscumpărătorul, Mântuitorul.
Cel mai smerit şi mai liber om de pe pământ, era Avraam.
Cel mai jertfitor, cel mai iubitor de oameni şi cel mai înţelept, dar cel mai simplu şi curat. A ales chiar să-şi dea soţia, pe Sara, spunând că e sora lui, s-o dea pentru unirile intime ale celor ce aveau să-i dea o bucată de pământ să-şi pască oile în ţara lor, altfel ar fi fost ucişi, şi el şi soţia lui.

Animiştii tăi, deci, ca şi hinduşii, sunt nişte păgâni, care căutau pe Dumnezeu şi îşi aduceau aminte de Dumnezeu după învăţăturile părinţilor lor, care le aveau în linie parentală, de la protopărinţilor lor Adam şi Eva.

Sunt minunaţi şi frumoşi, toţi păgânii. Nu pot fi acuzaţi de nimic, deocamdată.

Dar unde apare problema?
Atunci când resping vehement, învârtoşaţi, mânioşi chiar, poate violenţi, cum se întâmplă azi în India cu hinduşii faţă de creştini. Deci când resping puternic şi categoric pe Miel, pe Hristos, care nu numai că n-a făcut rău nimănui, nu numai că a adus Lumina, Pacea, a învăţat iubirea de duşmani, a arătat că nu putem face nimic fără Dumnezeu, şi că în El viem, trăim şi suntem, a arătat comuniunea omului cu Dumnezeu Iubire, la făcut părtaş pe om, Sfinţeniei lui Dumnezeu, prin harul şi energiile Lui necreate, ne-a oferit Împărăţia Sa, unde am fost creaţi şi de unde am plecat, ne-a oferit să împărăţim pe Tronul Lui, cu El, ce taină negrăită(!) ne-a făcut asemenea Lui după harul Lui, dumnezei, îndumnezeiţi, pe oricine voieşte, şi multe altele, "ceea ce ochii n-au văzut, urechile n-au auzit şi mintea omului nu s-a suit să cunoască", spune Pavel.

Şi ultimul punct:

Nu, creştinii nu obligă pe nimeni să devină creştini. Aia doar sistemele politice fac, din interese politice.
Sau inchizitorii franco-latini blestemaţi ("romano-catolicii") mai fac, ei obligau oamenii să devină "creştini", sau "romano-catolici", dacă nu vroiai, te trimitea la "sfântu purgatoriu"... Of, of, of...

Dar Hristos niciodată n-a obligat pe nimeni să creadă în El... Din contră, spunea, cine nu vrea să-i primească pe Apostoli, ei să plece de acolo. (Matei 10, 14; Marcu 6, 11; Luca 9, 5)

Şi da, categoric, creştinismul, adică Ortodoxia, n-a obligat pe nimeni niciodată să devină creştin. Ce au făcut ruşii acolo cu aleuţii, acei ruşi nu erau creştini, ci armatele conduse politic, ce urmăreau expansiune, resurse, interese, etc.

Nu, nu era Hristos în acele acte ale lor. Cum nu e Hristos în niciun sistem politic, că spune: "dă cezarului ce-i al cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu".

Ţi-aş mai scrie, dar ajunge şi e târziu... Pune un pomelnic la Biserică şi cu numele meu acolo. Igor, sau Emilian, sau cine vrei tu. Ştie Dumnezeu la cine te-ai gândit. Mulţumesc.

Deci aici e problema animiştilor şi a păgânilor în general. Rămân şi spun că Dumnezeu e o plantă sau natura, soarele, etc.
Aici e problema şi lipsa mântuirii lor.

Deci ai grijă Adriane, ce faci, ce crezi, ce şi pe cine mărturiseşti. Dumnezeu să-ţi ajute.

Iar tu, frăţior "GMihai"... Şi ereziile sunt biblice, dar sunt înafara învăţăturii Bisericii.

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Dar animiştii azteci nu ţi-au plăcut? Şi ei iubeau natura. Şi făceau şi jertfe umane. :)

Emiliane, pentru un pretins doctorand în teologie este cam ruşinos să nu ştie că aztecii nu era animişti.