![]() |
![]() |
|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
![]() |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
#1
|
||||
|
||||
![]() Citat:
CANONUL 34 apostolic (AUTOCEFALIA SI AUTONOMIA) Se cade ca episcopii fiecarui neam sa cunoasca pe cel dintâi dintre dânsii si sa-1 socoteasca pe el drept capetenie si nimic mai de seama (în*semnat) sa nu faca fara încuviintarea acestuia; si fiecare sa faca numai acelea care privesc (se refera la) parohia (eparhia) sa si satele de sub sta*pânirea ei. Dar nici acela (cel dintâi) sa nu faca ceva fara încuviintarea tu*turor, caci numai astfel va fi întelegere si se va mari Dumnezeu prin Dom*nul în Duhul Sfânt: Tatal si Fiul si Sfântul Duh.
__________________
Every point of view is useful, even those that are wrong - if we can judge why a wrong view was accepted. |
#2
|
|||
|
|||
![]() Citat:
In niciun caz Biserica Ortodoxa nu are un cap pamantean (acesta exista doar la catolici). Biserica Ortodoxa este formata din 14 sau 15 Biserici Ortodoxe autocefale, care sunt conduse de Sinodul fiecareia. Acestea se afla sub conducerea Capului Bisericii, Iisus Hristos si sunt unite de invatatura de credinta, care este aceeasi in cele mai mici detalii. De observat ca nu exista (si nu a existat in trecut) o convocare periodica a Sinodului Ecumenic (asa cum doreste Patriarhul Ecumenic), asa cum este in cadrul Patriarhiilor. Sinodul Ecumenic se intrunea doar in cazul unei erezii. |
#3
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
"Fiecare persoana este responsabila de desfasurarea intregului univers fizic si spiritual. Cel mai mic gest al nostru pune lumea in vibratie si ii modifica starea. (...) Deci niciodata actiunea noastra nu se infaptuieste intr-un cerc absolut inchis."(Pr. D. Staniloae) |
#4
|
|||
|
|||
![]()
Scuze, acum am vazut ca era o ironie.
|
#5
|
|||||
|
|||||
![]() Citat:
Citat:
Si protosul se poate baga(cu sinod local, desigur. "sa nu faca ceva fara încuviintarea tu*turor") cand un episcop o ia pe aratura sau nu isi mai poate exercita functia. Vezi Sinodul de la Moscova, sau ala recent, cand episocpul cipriot a fost demis din functia pentru ca avea Alzheimer. Historically, the Ecumenical Patriarch has heard such appeals and sometimes was invited to intervene in other churches' disputes and difficulties. Even as early as the time of St. John Chrysostom (4th century), Constantinople was instrumental in the deposition of multiple bishops outside its traditional jurisdiction. This still occurs today, as when in 2006 the patriarchate was invited to assist in declaring the Archbishop of the Cypriot Orthodox Church incompetent due to his having Alzheimer's disease.[20] Additionally, in 2005, the Ecumenical Patriarchate convoked a pan-Orthodox synod to express the Orthodox world's confirmation of the deposition of Patriarch Irenaios of Jerusalem. Citat:
Suntem autocefali, in care protosul are anumite atributii, nu o alianta de 15 papi cu propria lor glie. Citat:
Citat:
Dar s-au convocat o gramada de sinoade pan-ortodoxe in ultima 1000 de ani pentru diverse lucruri.
__________________
Every point of view is useful, even those that are wrong - if we can judge why a wrong view was accepted. Last edited by Patrie si Credinta; 30.06.2016 at 19:56:18. |
#6
|
|||
|
|||
![]()
Patrie si Credinta a pus punctul pe "i".
Cred ca e un moment bun pentru inchiderea topicului, inainte sa se inflameze iar de balcanism. |
#7
|
|||
|
|||
![]() Citat:
"Primul intre egali" provine de la ierarhizarea simbolica a Patriarhiilor, inca din primul mileniu. La inceput era Roma, pe primul loc, Constantinopolul, pe doi, apoi Alexandria pe trei, Antiohia si Ierusalim. Sinodul din 879 hotaraste ca Patriarhiile Romei si Constantinopolului sa fie ambele pe primul loc. Patriarhul Ecumenic are cateva prerogative in plus, acum am mai spus. Fara sa fie peste ceilalti Patriarhi. Arhiepiscopia Cretei este sub jurisdictia Patriarhiei ecumenice: https://ro.orthodoxwiki.org/Biserica...tantinopolului Toate acele lucruri erau despre dogma si se intruneau cand aparea o invatatura straina. Asa cum si acest Sinod se putea intruni pentru a condamna erezia ecumenista, adoptand pur si simplu hotararile Sinodului BO Georgiana din 1998. Patriarhul ecumnic ar fi vrut sa fie adoptate unele formulari (ce tin de dogma) de genul Biserici surori, adica a unor invataturi ecumeniste. Dar i-a iesit pe dos, Sinodul nu doar ca a eliminat termenul de biserici, dar si referirea la crestini din alte culte a fost corectata. |
#8
|
||||
|
||||
![]()
Ok, deja o dam in negare absurda.
Citat:
Citat:
Citat:
The Church of Cyprus (Greek: Ἐκκλησία τῆς Κύπρου, Ekklisía tîs Kęprou) is an autocephalous Greek Church within the communion of Orthodox Christianity. It is one of the oldest Eastern Orthodox autocephalous churches, achieving independence from the Patriarchate of Antioch and All the East in 431. Nu imi dau seama daca schimbarea Ciprului cu Cretei, si ignorarea celorlalte exemple e rea-vointa intentionata sau altceva. Citat:
Ca daca nu, deja o dam in conspiratii nedemonstrabile.
__________________
Every point of view is useful, even those that are wrong - if we can judge why a wrong view was accepted. |
#9
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Uite aici, de fapt, de ce sustin un primat Zizioulas si Patriarhul Ecumenic (adica cei cu conceptii ecumeniste), sa acceptam ideea primatul papal ca sa ne putem uni cu catolicii. Sa ne schimbam dogma ca sa ne unim cu orice pret cu catolicii, asta gandesc. Citeste cu atentie articolul: http://lonews.ro/opinii/kslcatalin-o...l=lo-tv&play=1 Putem vedea ce urmareste de fapt patriarhul Ecumenic. Last edited by catalin2; 02.07.2016 at 00:09:47. |
#10
|
||||
|
||||
![]()
Sfântul și Marele Sinod: Misiunea Bisericii în Lumea Contemporană (Document oficial)
Publicat de Aurelian Iftimiu 30.06.2016 Misiunea Bisericii SMS Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană Contribuția Bisericii Ortodoxe la realizarea păcii, dreptății, libertății, fraternității și dragostei între popoare și la înlăturarea discriminărilor rasiale și de altă natură „Fiindcă Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică (Ioan 3, 16). Biserica lui Hristos trăiește „în lume”, dar nu este „din lume” (Ioan 17, 11, 14-15). În calitate de Trup al Cuvântului întrupat al lui Dumnezeu (Ioan Gură de Aur, Omilie înainte de plecarea în exil, II, PG 52, 429), Biserica este „prezența” vie, semnul și chipul Împărăției lui Dumnezeu în Treime, în istorie, care binevestește „făptura cea nouă” (2 Corinteni 5, 17), „ceruri noi și pământ nou, în care locuiește toată dreptatea” (2 Petru 3, 13), o lume în care Dumnezeu „va șterge orice lacrimă din ochii lor (ai oamenilor) și moarte nu va mai fi, nici plângere, nici strigăt, nici durere” (Apocalipsa 21, 4-5). Această așteptare este deja trăită și pregustată în Biserică, în special de fiecare dată când este oficiată Dumnezeiasca Euharistie adunând „laolaltă” (1 Corinteni 11, 20) fiii lui Dumnezeu cei împrăștiați (Ioan 11, 52), fără deosebire de rasă, sex, vârstă, origine socială sau orice altă condiție, într-un trup în care „nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască” (Galateni 3, 28; Coloseni 3, 11), într-o lume a reconcilierii, păcii și dragostei. Biserica trăiește, de asemenea, această pregustare a „făpturii celei noi”, a lumii transfigurate, prin sfinții săi, care, prin asceză și prin virtuțile lor, au devenit încă din această viață chipuri ale Împărăției lui Dumnezeu, demonstrând și asigurând astfel că așteptarea unei lumi a păcii, a dreptății și a dragostei nu este o utopie, ci „încredințarea celor nădăjduite” (Evrei 11, 1), care este posibilă prin Harul lui Dumnezeu și prin nevoința duhovnicească a omului. Inspirată continuu de această așteptare și această pregustare a Împărăției lui Dumnezeu, Biserica nu rămâne indiferentă față de problemele omului din toate timpurile, ci, dimpotrivă, ea participă la suferințele și la problemele lui existențiale, ridicând, ca Domnul ei, durerea și rănile sale provocate de răul care lucrează în lume și, precum bunul samarinean, leagă rănile sale, turnând pe ele untdelemn și vin (Luca 10, 34) „prin cuvânt de răbdare și mângâiere” (Romani 15, 4; Evrei 13, 22) și prin iubire vie. Cuvântul său pentru lume nu are scopul principal de a judeca sau de a condamna lumea (Ioan 3, 17; 12, 47), ci de a-i oferi drept călăuză Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, nădejdea și încredințarea că răul, în orice formă ar fi, nu are ultimul cuvânt în istorie și că nu trebuie lăsat să-i dicteze cursul. Transmiterea mesajului evanghelic privind ultima poruncă a lui Hristos „mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Matei 28, 19) reprezintă misiunea durabilă a Bisericii. Această misiune nu trebuie desfășurată cu agresivitate sau prin diferite forme de prozelitism, ci cu dragoste, smerenie și respect pentru identitatea fiecărei persoane și particularitatea culturală a fiecărui popor. Toate Bisericile Ortodoxe trebuie să contribuie la efortul misionar. Bazându-se pe aceste principii și cu ansamblul experienței și al învățăturii tradiției sale patristice, liturgice și ascetice, Biserica Ortodoxă participă la grijile și la temerile care preocupă pe omul contemporan, cu privire la probleme existențiale fundamentale, dorind să contribuie la rezolvarea lor, pentru ca pacea lui Dumnezeu „care covârșește orice minte” (Filipeni 4, 7), reconcilierea și dragostea să stăpânească în lume.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|