pana unde merge jertfirea in casatorie

[AlinB]

În prealabil postat de Carine

Asa este ca nu sunt prea sportiva. Copil fiind ma bucuram mult de sport, dar am pierdut asta...

Timpul sa recuperezi. Pentru tine, pentru binele familiei.

In privinta caracterului sotului, nu pune asa accent pe forma fizica.

Si totusi ti-a adus niste reprosuri de care te-ai simtit destul de atinsa. Daca ai reactionat vehement in ocazii asemanatoare, probabil ca ezita sa-ti spuna exact ce gandeste.

Pot sa zic ca e mai intelectual asa (desi ii place si sportul pentru ca defuleaza). Ce mi-a placut la el e tocmai faptul ca nu e superficial. De-asta l-am luat. L-am vazut om de incredere, serios, cu principii, familist (multe din ele ar putea fi principii crestinesti, dar el nu e credincios). Nu ar fi genu sa se duca dupa alta ca are sanii mai mari sau picioare lungi, sau pentru sex.

De ce crezi ca ar cauta alternative neaparat/doar pentru sex?

Daca nu ar mai merge relatia probabil ca s-ar investi in alt domeniu, ar face inca si mai mult sport, s-ar inchide in el, s-ar concentra pe munca.

Ce te face sa crezi asta? Doar nu exista un precedent?

In schimb e adevarat ca e mai comod de fel, un pic lenes, un pic egoist... Adica cu greu il fac sa renunte la ceva ce ii face lui placere ca sa ma ajute. Dar vad totusi ca face eforturi, poate ar trebui sa am si eu mai multa nadejde si sa nu mai vad lucrurile asa negativ.

Repet, exemplul din familie e foarte important.
Daca asa a vazut la parintii lui, asa a fost obisnuit de acasa, nu trebuie sa i-o iei in nume de rau.
Poate pentru el doar a schimbat mama, atata tot.

Ai o discutie calma cu el, explica-i ce responsabilitatil trebuie sa preia zilnic, eventual sa preia in totalitate rolul tau macar o zi pe saptamana sa vada exact cum e, poate asa iti va aduce mai putine reprosuri.

[Carine]

Am obosit. imi vina sa-l las asa, ca si de ii zic ca petrece prea mult timp in fata calculatorului si ca nu face treburi in casa se supara si zice ca nu e adevarat. Adica nici nu se mai poate discuta...

Pe calculator sta din mai multe motive :
- fie ca sa termine ceva pentru lucru (dar asta mai rar),
- fie ca sa lucreze pe site-ul lui de sah (ca zice ca poate intr-o zi ne va aduce bani. Deocamdata banii pe care ii luam din publicitate se duc pe server, taxe si impozite, nu mai ramane mai nimic, poate chiar suntem in lipsa)
- fie ca sa se uite la video de badminton sau sah
- joaca sah


Ideea e ca intotdeauna si-a gasit ceva de facut (in special pe calculator), inainte era munca (vreau sa zic cea pentru care primea salariu), intr-un timp cauta informatii ca sa cumpere masina (cu orele), altadata invata cum sa-si cumpere haine (desi inainte nu-l faceam sa puna picioarele intr-un magazin sa-si ia ceva, umbla cu pantalonii rupti), acum site-ul de sah...

Cel mai rau e ca zice ca nu e apartamentul curat. Si ma simt asa aiurea, ma simt responsabila. Dar 1) el face foarte rar ceva in apartament, 2) chiar daca as vrea eu sa fac curatenie mai mult cu copil mic nu pot, ca trebuie sa am grija de el, si domnul se plictiseste repede de stat cu el sau nu poate ca lucreaza la site-ul de sah, 3) copilul face dezordine.

[Carine]

În prealabil postat de AlinB

Repet, exemplul din familie e foarte important.
Daca asa a vazut la parintii lui, asa a fost obisnuit de acasa, nu trebuie sa i-o iei in nume de rau.
Poate pentru el doar a schimbat mama, atata tot.

Cred ca o sa fac urmatoarele:
- o incep sa ies si eu 2-3 seri pe saptamana sa vada cum e sa stai cu copil
- sa nu mai iau drept nesimtire faptul ca nu ma ajuta prea mult acasa, exact cum spuneti, daca asa s-a obisnuit de acasa...
- sa-i spun clar ce sarcini menajere ar fi de facut si sa-si aleaga (ca sa nu-i impun eu)
- sa incerc sa-i acord mai multa atentie, caci uneori am impresia ca imi zice rautati ca sa ma faca sa reactionez (aseara mi-a zis ca nimeni nu se ocupa de el)
- as putea face un sport ca sa ma simt mai bine
- eventual sa iau o femeie de menaj din cand in cand, sa ma ajute, sa faca ce nu face el (in felul asta ar putea vedea ca il ustura portofelul, poate se transforma in barbatul de menaj :)), gratuit)

[Iorest]

În prealabil postat de Carine

Insa mai e ceva: am tendinta de a ma injosi in fata celorlalti, deci cum sa ma respecte cineva daca eu insami nu ma respect.

Nu ai de ce sa te injosesti, ai un servici, ai unde sta fara amestecul parintilor, ai un copil minunat, incerci pe cat poti sa tii si casa si credinta, totusi nu esti fitescine stai bine la varsta ta, la altii poate trece tineretea peste ei si stau tot cu parintii.
A te injosi nu e smerenie, trebuie sa-ti recunosti si calitatile, continuand sa te injosesti nu vei face decat sa dai drepturi altora asupra ta si unii poate o sa considere ca ei te tin in spate sau ca tu atarni de ei si nu ai personalitate, pe cand in realitate poate fi taman invers.
Te rog sa vezi si latura ta cea buna si realizarile facute, smerenie e sa-ti vezi si calitatile si realizarile si sa dai slava lui Dumnezeu pentru ele si pentru rostul tau de mama.

În prealabil postat de Carine

Si ma gandesc ca si daca as fi ales un altul tot asa se comporta. Poate ca eu sunt cauza. Ca l-am obisnuit asa. De aici intrebarea, oare este bine sa continui sa fac eu pe grozava care le poate duce pe toate?

Daca ai fi ales un altul ar fi avut alte tipicuri si fixuri care te-ar fi enervat, nu exista sot perfect, sotul tau e chiar ok cat timp te iubeste, nu se duce la altele, nu te abuzeaza si nu ia de la gura copilului pt vicii sau cheltuieli iresponsabile.

Chiar si faptul ca e caldicel in credinta se poate remedia la un moment dat in viata lui, cand Dumnezeu va lucra in sufletul lui si daca va vedea la tine seriozitate si noblete sufleteasca.
Sa nu crezi ce se spune ca vai daca-ti luai crestin care statea numai in acatiste si metanii, brusc se cobora raiul.
In realitate nu e asa, exista destui crestini practicanti care au carente cu care se lupta toata viata, iar unii poate au impresia ca totul se rezuma la a-si face canonul si a merge la Biserica fara a avea disciplina si atitudini gospodaresti.

Crezi ca nu sunt oameni care spun ca mai fac un acatist sau mai citesc un capitol din Biblie, numai sa nu mearga sa faca lucruri care tin de gospodarie ?
Una e sa afisezi o imagine impecabila prin participarea la slujbe, alta e sa faci echipa in doi si sa duci in spate ZI DE ZI, bunele si rele, sa-ti storci si ultima picatura de energie sacrificandu-te pentru familie, sa nu ai somn cand copilul are febra.
Sunt multe carti si sfaturi dar putini, chiar si dintre autori! care au procedat impecabil in primii ani de casnicie, in carti e mai mult imaginea slefuita si mai putin amarul de zi cu zi, sau prostiile pe care le-au facut si autorii, iar altii poate nici nu vorbesc din experienta.

Nu e bine sa continui sa faci tu pe grozava ca le duci pe toate, dintr-un motiv simplu ca la un moment dat vei obosi, e bine sa ai si tu timpul tau, spatiul tau de confort mental de unde sa-ti decantezi gandurile si sa-ti tragi fortele pentru a merge mai departe.

În prealabil postat de Carine

In privinta plecatului, dupa aceea mi-ar purta pica si dupa scurt timp s-ar razbuna (chiar daca nu constient, poate inconstient).

Nu e bine sa pleci, poate ar profita ca sa dea iarasi vina pe tine pentru ca din cauza ta nu merg lucrurile, este posibil sa fie un bun manipulator, pentru el poate fi totul un joc ca in sah.
Un om care e egoist va incerca sa faca lucrurile cat mai confortabil, sa arunce vina pe altul, sa-si mascheze defectele.

[AlinB]

În prealabil postat de Carine

Cred ca o sa fac urmatoarele:
- o incep sa ies si eu 2-3 seri pe saptamana sa vada cum e sa stai cu copil
- sa nu mai iau drept nesimtire faptul ca nu ma ajuta prea mult acasa, exact cum spuneti, daca asa s-a obisnuit de acasa...
- sa-i spun clar ce sarcini menajere ar fi de facut si sa-si aleaga (ca sa nu-i impun eu)
- sa incerc sa-i acord mai multa atentie, caci uneori am impresia ca imi zice rautati ca sa ma faca sa reactionez (aseara mi-a zis ca nimeni nu se ocupa de el)
- as putea face un sport ca sa ma simt mai bine
- eventual sa iau o femeie de menaj din cand in cand, sa ma ajute, sa faca ce nu face el (in felul asta ar putea vedea ca il ustura portofelul, poate se transforma in barbatul de menaj :)), gratuit)

Bine gandit.

La "rautati" de genul ala poti sa intrebi calma: "cine si cum ai vrea sa se ocupe de tine?"sau "ce nevoie ai?".
Poate are un punct de vedere valid, nu e musai sa presupui ce e mai rau.

Da, poti sa-i spui si asa: "uite, eu nu ma mai descurc cu menajul, avem doua posibilitati, mai contribui si tu sau chem pe cineva, contra-cost".

[Monnis]

Bună, Carine!
Uite, din experiența mea, să știi că în căsătorie lucrurile se schimbă și în bine, inclusiv mentalitatea și disponibilitatea soțului de a se implica în creșterea copiilor și în treburile casnice. Ideea este să nu uiți să îl faci să se simtă iubit și apreciat și să conștientizeze că ajutorul lui chiar este foarte important.
Bine faci că te gândești să îți iei ceva ajutor la menaj, doar n-o să stai cu casa murdară sau să te extenuezi încercând să le rezolvi singură pe toate.
Referitor la sport, eu, când erau copiii mai mici și nu mă puteam dezlipi de ei, mă distram acasă, cu gimnastica aerobică. După 30 de min. de țopăială și curs apele de pe tine, garantat viața pare mai roz. Avantaje aici - te distrezi și tu și copilul, fără să dai bani la vreo sală și fără să pierzi timpul cu deplasarea. Dezavantaje - praf suplimentar!
Acum, fiindcă suntem pe un forum ortodox, trebuie să îți spun, că în momentele mai ciudate din viața mea, am apelat la ajutorul rugăciunii și am simțit din plin ajutorul lui Dumnezeu. Uite, luna aceasta, pe 26, sunt sărbătoriți Sfinții Adrian și Natalia, ocrotitori ai familiei.
Doamne Ajută, Carine!

Cei care inca nu sunt casatoriti, ar putea sa invete ceva de aici. Ca este important sa ai alaturi un partener credincios. Nu pentru ca asta te-ar scuti de probleme in genul celor ridicate de Carine, dar cuplurile care au duhovnic au sanse reale de rezolvare pornind de la sursa problemelor, cat timp partenerii isi constientizeaza patimile si sunt dornici sa si le trateze.

Ce sanse are omul manipulator si egoist sa se schimbe, daca nici macar nu stie ca este bolnav si nici n-ar admite usor asta? Si apoi cat de greu va fi sa scape cineva de boala, chiar de-ar duce lupta cea buna!

Credinciosul, desi bolnav, macar isi vede boala si incearca sa se schimbe. Cu mila lui Dumnezeu va reusi, dar dupa multe incercari. Necredinciosul nici nu va admite ca are o problema, nici nu va cauta vindecarea, dar va ridica tot felul de pretentii.

Traiul dintre un credincios si un necredincios il vad ca pe o lupta de supravietuire, pentru ca Dumnezeu nu va interveni in frecusurile de zi cu zi ale partenerilor. Numai rugaciunea si introspectia credinciosului il va ajuta sa-si poarte in spinare parnerul culcat pe o ureche, concomitent cu gasirea unor solutii de moment. O dubla jertfa, adevarata lupta pentru supravietuirea unei casnicii in care doar unul intelege sa iubeasca, celalalt doar vrea sa fie iubit.

[Florinvs]

In primul rand, toate treburile casnice trebuie facute impreuna, de ambii soti! Normal este ca cei doi soti sa se ajute reciproc, sa se sustina reciproc si impreuna sa munceasca, impreuna sa se relaxeze si impreuna sa se distreze!

In cazul in care unul din cei doi soti se intampla sa se imbolnaveasca, ori pur si simplu sa se simta slabit ori sa se simta rau intr-o zi (se poate intampla asta oricarui om), atunci celalalt sot trebuia sa compenseze si treaba sotului bolnav.

Pe de alta parte, este adevarat ca intr-o gospodarie sunt anumite treburi specifice de barbat (daca de exemplul apar defectiuni la instalatia sanitara sau electrica), asa cum sunt si treburi specifice de femeie.

Insa in general vorbind, toata munca in gospodarie trebuie facuta impreuna de catre cei doi soti.

Incercati sa-i explicati aceste lucruri si sotului dumneavoastra, si incercati-l sa faca sa inteleaga ca la o casnicie amândoi soti trebuie sa contribuie.

[Florinvs]

Iar intr-o casnicie normala si functionala, ambii soti trebuie sa se simta fericiti si impliniti! Ca doar de asta se casatoresc doi oameni- ca sa fie fericiti impreuna toata viata!

[AlinB]

În prealabil postat de crinrin

Cei care inca nu sunt casatoriti, ar putea sa invete ceva de aici. Ca este important sa ai alaturi un partener credincios. Nu pentru ca asta te-ar scuti de probleme in genul celor ridicate de Carine, dar cuplurile care au duhovnic au sanse reale de rezolvare pornind de la sursa problemelor, cat timp partenerii isi constientizeaza patimile si sunt dornici sa si le trateze.

Ce sanse are omul manipulator si egoist sa se schimbe, daca nici macar nu stie ca este bolnav si nici n-ar admite usor asta? Si apoi cat de greu va fi sa scape cineva de boala, chiar de-ar duce lupta cea buna!

Credinciosul, desi bolnav, macar isi vede boala si incearca sa se schimbe. Cu mila lui Dumnezeu va reusi, dar dupa multe incercari. Necredinciosul nici nu va admite ca are o problema, nici nu va cauta vindecarea, dar va ridica tot felul de pretentii.

Traiul dintre un credincios si un necredincios il vad ca pe o lupta de supravietuire, pentru ca Dumnezeu nu va interveni in frecusurile de zi cu zi ale partenerilor. Numai rugaciunea si introspectia credinciosului il va ajuta sa-si poarte in spinare parnerul culcat pe o ureche, concomitent cu gasirea unor solutii de moment. O dubla jertfa, adevarata lupta pentru supravietuirea unei casnicii in care doar unul intelege sa iubeasca, celalalt doar vrea sa fie iubit.

Punctual, problema ridicata aici nu tine neaparat de credinta.
Si oameni credinciosi pot fi prinsi in tot felul de iluzii despre rolul personal sau al celuilalt in casatorie.

Asta tine mai degraba de bagajul cu care vine fiecare de acasa.