pana unde merge jertfirea in casatorie

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Carine

Inainte tineam in mine si incercam sa ma jertfesc, dar acum nu mai pot face asta, explodez in crize de nervi. (...) Iar eu nu pot si nu pot.

Se cheama surmenaj. Iar surmenajul poate afecta menajul. Ca prima masura, mergeti frumos la medicul dv de familie, explicati-i situatia si cereti un concediu medical de zece zile. Nu e o solutie de fond, dar e o buna solutie de moment.

[Carine]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Se cheama surmenaj. Iar surmenajul poate afecta menajul. Ca prima masura, mergeti frumos la medicul dv de familie, explicati-i situatia si cereti un concediu medical de zece zile. Nu e o solutie de fond, dar e o buna solutie de moment.

Multumesc pentru raspuns. Pai acum sunt in concediu (sotul mai are pana luni, eu pana pe 29 august). E mai bine, intr-adevar, dar avem si mai multe ocazii de a ne certa, avand in vedere ca petrecem mai mult timp impreuna.

[CristianR]

Întrebarea din titlu m-a dus imediat cu gândul la întrebarea lui Petru: „Doamne, de câte ori trebuie să-l iert pe fratele meu? Oare de șapte ori?”

Jertfa e treabă dumnezeiască; nu o putem face fără ajutor de sus. Ea presupune asumarea liberă și iubirea față de cel pentru care o facem (deci o facem pentru cineva). Dar cine poate iubi? Cine-i bun. Hristos. Fără de Care nu putem face nimic. Deci să-L rugăm și atunci sigur vom putea și noi.

Mai e un secret, nu mai țin minte cine spunea, parcă Noica: Atunci când ceva ni se pare greu, trebuie să mai adăugăm o greutate în plus. E paradoxal, dar jertfa în căsnicie este mai ușor de făcut dacă îi mai adăugăm încă una (pe lângă rugăciune): postul.

Căsnicia e un drum anevoios și iubirea este în primejdie ca în loc să crească și să se transfigureze, să fie înăbușită încă de la început din pricina frustrărilor care apar frecvent. Eu cred că și pe acestea putem pune crucea, renunțând la motivul de frustrare, care adesea nu este ceva palpabil, ci e doar în mintea noastră. Acolo se duce războiul, de fapt, și e un război cu noi înșine, nu cu soțul, cum vrea diavolul să credem.

[Carine]

În prealabil postat de CristianR

Întrebarea din titlu m-a dus imediat cu gândul la întrebarea lui Petru: „Doamne, de câte ori trebuie să-l iert pe fratele meu? Oare de șapte ori?”

Jertfa e treabă dumnezeiască; nu o putem face fără ajutor de sus. Ea presupune asumarea liberă și iubirea față de cel pentru care o facem (deci o facem pentru cineva). Dar cine poate iubi? Cine-i bun. Hristos. Fără de Care nu putem face nimic. Deci să-L rugăm și atunci sigur vom putea și noi.

Mai e un secret, nu mai țin minte cine spunea, parcă Noica: Atunci când ceva ni se pare greu, trebuie să mai adăugăm o greutate în plus. E paradoxal, dar jertfa în căsnicie este mai ușor de făcut dacă îi mai adăugăm încă una (pe lângă rugăciune): postul.

Căsnicia e un drum anevoios și iubirea este în primejdie ca în loc să crească și să se transfigureze, să fie înăbușită încă de la început din pricina frustrărilor care apar frecvent. Eu cred că și pe acestea putem pune crucea, renunțând la motivul de frustrare, care adesea nu este ceva palpabil, ci e doar în mintea noastră. Acolo se duce războiul, de fapt, și e un război cu noi înșine, nu cu soțul, cum vrea diavolul să credem.

Ok, inteleg. Deci poate ca exagerez eu, ar putea fi o ispita. Ar trebui sa-l rog pe Dumnezeu sa ma ajute sa ma jertfesc... Dar ce bine e cand se intalneste omu' care "trebuie sa se jertfeasca" cu smecherul care sa profite...

Si apoi ce exemplu dau copiilor. Ca o mama trebuie sa se jertfeasca sa jongleze cu cat mai multe treburi deodata, si tata sa se uite la sport. Ba mai si ma cearta daca gresesc ceva cand fac anumite lucruri.

O prietena mi-a spus ca ea nu vede casnicia asa, ca s-a luat cu sotul ei ca sa se ajute reciproc. Si ii dau dreptate. Cu atat mai mult cu cat sotul ei i-a zis "uite asta imi place la tine, ca stii ce vrei, stii sa pui piciorul in prag". Ea este respectata si iubita, si o ajuta sotul in treburile casnice, iar al meu... Imi scoate in evidenta defectele, dupa sarcina imi zicea ca am burta (dupa aia mi-a zis ca de fapt glumea, ca tocmai ca nu am burta), iar acum ca mi-au scazut sanii (de fapt sunt de-a dreptul hidosi, ca am alaptat un an si un pic, nu as fi vrut sa observe, dar a observat).

[Iorest]

În prealabil postat de Carine

Si am o dubla durere, ca nu ma inteleg cu sotul si ca ca nu pot fi o buna crestina....

Nu are rost să te evaluezi că ești o bună creștină sau nu, după cărțile de la nașă, faptul că iei pas cu pas lucrurile și-ți faci treaba e lucru creștinesc.
În cărți totul e scris cât mai aproape de perfecție și adună experiența mai multor oameni nu doar a unuia singur.
De altfel, la un preot a venit o femeie cu jalba că „părinte acum cu nașterea nu mă mai pot ruga, nu mai pot ține posturile și ca-nainte” și părintele i-a răspuns să se ocupe cu atenție de creșterea copilului și să facă după puteri.

În prealabil postat de Carine

Imi scoate in evidenta defectele, dupa sarcina imi zicea ca am burta (dupa aia mi-a zis ca de fapt glumea, ca tocmai ca nu am burta), iar acum ca mi-au scazut sanii (de fapt sunt de-a dreptul hidosi, ca am alaptat un an si un pic, nu as fi vrut sa observe, dar a observat).

Nu te mai evalua după standardele frumuseții dinainte de naștere, gândește-te că ești frumoasă ca mămică și e spre mântuire să ai semnele nașterii pe trup, pentru că femeia se mântuiește prin naștere de prunci.

În ce privește treburile ai încercat să lași stickere(foile forescente adezive) cu mesaje cu ce trebuie făcut în casă pe frigider sau chiar pe monitorul laptopului ?
S-ar putea să-l enerveze pe soț dar măcar le vede și se gândește la ele, poate faptul că-i acoperă ecranul l-ar face să se oprească și să discute cu tine.

Altele probabil ca să-l dezvețe de domnie ar pleca o săptămână sau o lună pe la părinți și l-ar lăsa să se descurce, probabil că soțul care ar ține la ele și care nu s-ar descurca fără le-ar ruga aproape în lacrimi să se întoarcă.

E bine să te sfătuiești cu duhovnicul.

[Carine]

În prealabil postat de Iorest

În ce privește treburile ai încercat să lași stickere(foile forescente adezive) cu mesaje cu ce trebuie făcut în casă pe frigider sau chiar pe monitorul laptopului ?
S-ar putea să-l enerveze pe soț dar măcar le vede și se gândește la ele, poate faptul că-i acoperă ecranul l-ar face să se oprească și să discute cu tine.

Altele probabil ca să-l dezvețe de domnie ar pleca o săptămână sau o lună pe la părinți și l-ar lăsa să se descurce, probabil că soțul care ar ține la ele și care nu s-ar descurca fără le-ar ruga aproape în lacrimi să se întoarcă.

E bine să te sfătuiești cu duhovnicul.

M-am gandit si eu la a face o lista cu ce e de facut si sa noteze ce va face el... Dar nu as vrea sa o faca din obligatie ci din respect sau dragoste pentru mine poate voi incerca, de ce nu... Insa mai e ceva: am tendinta de a ma injosi in fata celorlalti, deci cum sa ma respecte cineva daca eu insami nu ma respect.

Si ma gandesc ca si daca as fi ales un altul tot asa se comporta. Poate ca eu sunt cauza. Ca l-am obisnuit asa. De aici intrebarea, oare este bine sa continui sa fac eu pe grozava care le poate duce pe toate?

In privinta plecatului, dupa aceea mi-ar purta pica si dupa scurt timp s-ar razbuna (chiar daca nu constient, poate inconstient).

Duhovnicul mi-a zis ca prin dragoste si blandete il pot schimba. Dar eu nu resusesc sa am aceasta dragoste si blandete. Si stiu ca doar Dumnezeu mi le poate da...

[Carine]

Multumesc tuturor pentru sfaturi si pareri, simt ca ati incercat sincer sa ma ajutati, si chiar m-ati ajutat, caci deja vad un pic altfel lucrurile, si ma simt un pic mai linistita.

[flying]

În prealabil postat de Carine

Duhovnicul mi-a zis ca prin dragoste si blandete il pot schimba. Dar eu nu resusesc sa am aceasta dragoste si blandete. Si stiu ca doar Dumnezeu mi le poate da...

:) ...pai tocmai aceasta straduinta de a dobandi aceasta dragoste si blandete se numeste cruce. Asta e crucea ta .Vrei alta? Crezi ca Dumnezeu a gresit la cantar si trebuia sa-ti dea una mai usoara?

[CristianR]

Păi din câte scrieți, nu aveți dorința și dragostea de a vă jertfi. N-aș fi vorbit despre asta dacă n-ați fi pus așa problema. Cred că jertfa, ca și iertarea, au început, dar nu au sfârșit.
Am abordat problema doar din punctul ăsta de vedere, al celui care își pune problema mântuirii și implicit a iubirii și am vrut să dau un răspuns persoanei care întreabă, nu și soțului, care nu întreabă. Nu spun că este echitabil ca unul să tragă și celălalt să profite. Spun ce avem de făcut atunci când situația nu este echitabilă. Și nu exclud deloc sfaturile pe care le-ați primit mai sus. Este nevoie de comunicare cu soțul; povara trebuie purtată împreună. Frustrările duc la reproșuri, la certuri, la despărțiri. Trebuie scăpat cumva de ele.

[flying]

În prealabil postat de Carine

Dar ce bine e cand se intalneste omu' care "trebuie sa se jertfeasca" cu smecherul care sa profite...

-E posibil ca manifestarea dragostei mele sa-l vatame pe celalalt?
-€“ Daca celalalt este marinimos si tu ii arati multa dragoste, atunci se schimba in sensul cel bun si se straduieste cu orice chip sa te multumeasca, sa nu te intristeze.Daca insa ii arati dragoste multa celui obraznic, el devine si mai obraznic, fiindca dragostea cea multa pe cei marinimosi ii face si mai marinimosi, iar pe cei obraznici ii face si mai obraznici. Asadar, cand vezi ca nu ajuti cu dragostea ta, o micsorezi cu discernamant; facand lucrul acesta tot din dragoste.
- Este posibil ca, facand o jertfa dintr-un imbold curat, sa ajung la exasperare?
-€“ Da, de aceea jertfa trebuie facuta cu discernamant. Sa iei aminte sa nu-ti depasesti propria rezistenta, fiindca si puterile tale trupesti au o limita.


(Cuv. Paisie Aghioritul )