EREZIILE romano-catolice

[ioan67]

Nu ma intereseaza problemele lui. daca voieste se poate ocupa de ele acolo unde crede de cuviinta.
Ma revolta, insa, ca nesimtitului astuia i se ingaduie, de ani buni, sa arunce cu noroi in Sfanta Biserica, in fel si chip. Asta batjocoreste Biserica in vazul lumii, aici pe forum si nu se gaseste nimeni care sa-i spuna verde in fata sa se duca dracului. Uite, ca acuma i-am spus-o eu!
Ajunge cu dascalelile. Multi l-au dascalit si asta a dus la inca mai mare neobrazare din partea lui. Chiar nu vedeti ce scrie asta de ani buni pe forum? Chiar suntem chiori cu totii? Nu vedeti ca isi bate joc fatis? Revedeti-i postarile si, printre randuri sau de-a dreptul veti gasi cat dispret si batjocura varsa userul adrian la adresa crestinilor si a Bisericii.

[AlinB]

Spre deosebire de multi altii care nu-i scoti din ale lor, nu e baiet rau, nici cu probleme serioase la etaj, fara vicii (desi adictia pentru sf poate e una), cu timpul a mai priceput el cate ceva, problema e ca e cam coleric si il ia gura pe dinainte, da' nici tu nu esti strain de problema asta, nu? :)

[DragosP]

În prealabil postat de ioan67

Nu ma intereseaza problemele lui. daca voieste se poate ocupa de ele acolo unde crede de cuviinta.

...Şters la cerere...
Da' ideea-i bună. :)

[ioan67]

In ultima vreme mi-am exprimat opinia, de la o afirmatie simpla pana la o pledoarie infierbantata, ce-i drept, referitor la cateva chestiuni pe care le gasesc nefiresti.
Enumar pe scurt:
- unul scrie la nesfarsit ca Hristos ori Budha e totuna si toarna mii de postari contrafacute; nu se rezuma la un topic, isi raspandeste teoriile cat poate de des, pe oriunde. Pana cand? Pana cand vom afla ca budhhismul e de fapt explicatia si noima a mai inalta a crestinismului?

- altul preamareste regimul comunist; ne invata cat de bun era tovarasu si noi cat de rai si de prosti ca nu am preamarit cum se cuvine comunismul. Pana cand? Pana cand vom afla ca suntem un popor destinat, de fapt, comunismului iar nu Imparatiei?

- un altul spune ca moastele nu sunt vii; mai spune si altele de acelasi fel, legat si de icoane si de alte lucruri sfinte din Biserica. Are sute de postari "cerebrale", zice el, "lucide". Pana cand i se permite sa batjocoreasca Invatatura si Traditia Bisericii?

- o femeie se da de ceasul mortii, incat mai nou inalta si acatiste (in definitiv, asta ar putea totusi sa fie un lucru bun, intre niste limite ale smereniei totusi), cum ca Sinodul la care au participat ierarhii nostri, a fost talharesc. Aduce in prim-plan grecotei care ne injura pe fata, spunind ca romanii si teologii nostri suntem de fapt ecumenisti. Pana cand, pana cand sa particip, respectuos si cuminte, la astfel de lucruri batjocoritoare?

Apai, daca asa stau lucrurile, iar aici se scrie doar pentru a se batjocori fiecare pe el insusi si pentru a-i rani pe ceilalti in ce avem mai de pret (adica in credinta sufletelor noastre in Bunul Dumnezeu si in Biserica Lui), daca pe forum sunt atatea subiecte si postari care arunca cu noroi in valorile noastre de romani si de crestini, daca orice impotrivire la adresa acestor magarii agresive e etichetata imediat ca jignire si impolitete, atunci nu stiu ce mai pot face decat sa ma dezic de partasia cu astfel de oameni si de practici. Batjocoriti cat voiti mai departe! Iar voi ceilalti, care ati ales sa taceti sau sa scrieti ca domnisoarele sfioase, traiti mai departe cu toti acestia care va batjocoresc prin postarile lor. Fiti blanzi cu ei la nesfarsit, indiferent ce mizerii posteaza, ca sigur se vor vindeca si va vor multumi.

[CristianR]

Cezar, să nu fie cu supărare, zice Adrian multe vrute și nevrute, însă afirmația lui despre moaște nu mi s-a părut batjocoritoare:

Moastele sint ramasitele trupesti ale unor drepti ai Domnului, conservate in chip minunat spre luarea noastra aminte si, in final, spre mintuirea noastra. Nu au suflet in ele, dar sint o pilda pentru a ne spori ambitia spirituala cea buna.

Cred că se poate constata chiar o îmbunătățire a perspectivei lui de-a lungul anilor. Sunt de acord cu el că moaștele nu sunt vii precum un om, în sensul că nu poartă în ele sufletul sfântului căruia îi aparțin, că nu au o voință proprie. Totuși, minunile care se fac prin intermediul lor credem că se fac și datorită voinței sfântului. Ceea ce le face vii, însă, este Duhul Sfânt, de care s-a pătruns nu doar sufletul, ci și trupul celui care a dat sfintele moaște.

[CristianR]

Cât privește celelalte supărări ale tale, poate problema este că fiecare construiește ceea ce poate – unii mai strâmb, alții mai drept, unii pe temelie bună, alții chiar și fără temelie. Știm că ce se construiește prost nu va rezista. Dar poate mai vinovați suntem dacă știm care e temelia bună și în loc să construim pe ea, ne pierdem vremea cu dărâmarea zidurilor strâmbe.

[Mihnea Dragomir]

O fi avand fratele Adrian alte defecte, dar nu nesimtirea. Nici blasfemia. Te infierbanti repede pentru un psiholog si dascal, frate Ioan Cezar si din doua vorbe rasucite te si aprinzi. Sa dea Dumnezeu ca nu mania fata de aproapele tau, ci dragostea lui Cristos sa iti aprinda inima!

[ioan67]

În prealabil postat de CristianR

Cezar, să nu fie cu supărare, zice Adrian multe vrute și nevrute, însă afirmația lui despre moaște nu mi s-a părut batjocoritoare:

Cred că se poate constata chiar o îmbunătățire a perspectivei lui de-a lungul anilor. Sunt de acord cu el că moaștele nu sunt vii precum un om, în sensul că nu poartă în ele sufletul sfântului căruia îi aparțin, că nu au o voință proprie. Totuși, minunile care se fac prin intermediul lor credem că se fac și datorită voinței sfântului. Ceea ce le face vii, însă, este Duhul Sfânt, de care s-a pătruns nu doar sufletul, ci și trupul celui care a dat sfintele moaște.

Cristian,
mai intai revezi postarea si constata, te rog, ca nu am raspuns la fragmentul selectat de tine.
Afirmatia la care am reactionat eu este alta si motivul pentru care am scris ce am scris nu se rezuma doar la acele cateva cuvinte. Sunt mult mai multe motive care fac, daca esti in cunostinta de cauza, sa intelegi altceva decat par a spune acele vorbe. Daca rupi din context intelegi altceva decat spune, de fapt, intreaga activitate a lui Adrian pe forum.

Gasesc foarte important, daca ne aventuram in catalogari de tip "moastele nu sunt vii", sa avem in vedere simultan doua lucruri: 1) formalismul si 2) realitatea teandrica a Bisericii.

Formalistul este acela care, strain fiind de Biserica, confunda scrierile si lucrurile sfinte cu cele lumesti. El jongleaza mintal si actional cu sfintele realitati bisericesti asa cum face cu orice alt lucru ori lucrare profane. Oricat ar vorbi ori scrie, orice fapte zise bune ar face, el pedaleaza la suprafata lucrurilor si astfel falsifica Evanghelia si viata concreta a crestinului. In acest sens, formalisti riscam sa fim cu totii dar se cuvine sa luam aminte la asta, mai ales cand ni se atrage atentia, binevoitor, de pe pamant sau de-a dreptul din Cer.
Cu totul altfel e formalistul activ, militant.
Daca unul sta cuminte in banca lui si isi vede de formalismul lui, e una. Dar cand formalistul iese in prim plan si incepe sa is deruleze programul de falsificare, atunci treaba devine serioasa. Si ii intereseaza pe toti ceilalti si e cazul sa i se spuna (sau sa i se puna) stop.
Cumsecadenia programatica pe care o afisezi, iata, si acum, mie nu imi place. O gasesc nepotrivita situatiei. Nu putem fi cumsecade la nesfarsit, nu vindem totul pe banul calp al politetii. Ca nu ne e politetea vreun dumnezeu! Sunt locuri si momente cand politetea poate fi data la o parte. Drept e ca asta nu ar trebui sa se faca prea des, desigur... Politetea si cumsecadenia au rostul lor dar nu pana acolo incat sa accept la nesfarsit un sir de netrebnicii si, inca, unele care tintesc drept in miezul invataturii si al vietii de credinta.
Dupa cum nu pot fi mereu politicos cu tovarasul Florin, care voieste sa faca din comunism si ceusism un lucru nevinovat, benign; dupa cum nu pot fi mereu politicos si cumsecade cu budhistul care voieste sa imi explice Hristosul, asa nu pot fi politicos nici cu unul care a scris un sir lung de tampenii la adresa Bisericii in ultimii ani pe forum.

*
Pe de alta parte, natura teandrica a Bisericii merita o atentie permanenta si maxima. Hristos S-a intrupat tocmai pentru a pune temelie concreta acestei conditii. Tot ce apartine Bisericii, inclusiv moastele sfintilor, nu este exclusiv pamantesc - chiar de a fi o unghie. Nici epitrahilul, nici stiharul si manecutele, nici prispa aia nenorocita pe care calcam noi de-a lungul zecilor si sutelor de ani cand intram in sfantul salas, nici mana preotului, nici lingurita pentru Cuminecatura - nimic din toate acestea nu sunt doar realitati naturale, lumesti.
Intre Cer si pamant nu este o prapastie, cand vorbim de Biserica. Nu avem doua biserici, una in cer si alta pe pamant ci Una, ale carei componente sunt in comuniune si convietuire permanenta. De aceea, de pilda, Rastignirea nu e doar un act istoric consumat intre niste evrei si soldatii romani ci e un fapt statornicit in Cer inaintea crearii lumii. E insasi miscarea sublima a Inimii Dumnezeiesti, e Iubirea lui Dumnezeu pentru om. De aceea Jertfa nesangeroasa pe care o savarseste preotul la Sfanta Liturghie este o reiterare a Jertfei Mielului de dincolo de inceputul timpului istoric al pamantului. De aceea jertfa cea mai umila a celui mai umil crestin este un fapt resimtit si-n Cer, de aceea pacatul cel mai mic al celui mai neinsemnat pacatos este trait si-n Cer, in Vesnicia Fiintei.
Cu lucrurile astea nu glumim.
Daca voim sa glasuim despre moaste si ne trezim ca aruncam explicatii naturaliste si brasoave biologiste, afirmind sec ca moastele sunt moarte - sa avem grija ca asta a intrat in conflict nu doar cu unii dintre cititori ci cu Viata dintotdeauna, de dinainte de Facere, precum si cu viata din vecii vecilor.
Teandria nu este un moft intelectualist ci natura ontologica fundamentala a Bisericii. Iar in Biserica sunt si moaste. Moastele sfintilor, datorita carora noi traim astazi, crestineste si romaneste.

[CristianR]

În prealabil postat de ioan67

Cristian,
mai intai revezi postarea si constata, te rog, ca nu am raspuns la fragmentul selectat de tine.
Afirmatia la care am reactionat eu este alta si motivul pentru care am scris ce am scris nu se rezuma doar la acele cateva cuvinte.

Adevărat, văd acum că și-a modificat mesajul. Totuși, acceptă că reacțiile noastre nu pot fi la fel pentru că suntem alcătuiți diferit. Nu spun că a mea e cea mai bună, dar de consideri necesară o punere la punct aspră, se poate face și fără jigniri, cred eu.

[ioan67]

În prealabil postat de CristianR

Adevărat, văd acum că și-a modificat mesajul.

Cam tarziu, Cristian...