Cugetari din Dharma

[flying]

În prealabil postat de ioan67

E un sentimentalism care mai degraba impiedica pocainta decat o sustine.

...impiedica pocainta?...pai cum ar putea avea vre-un strop de pocainta cineva care se crede ,sarmanul,mai invatat decat toti sfintii Bisericii la un loc.E o priveliste comica atat florinel cat si vsovi .

De ce-o fi scris Apostolul: „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit”?

Nu cumva ne credem noi mai destepti si mai " iubitori de oameni "decat Apostolul ,inchipuindu-ne ca putem indrepta ereticii? Nu a zis degeaba ca sa ne departam,caci asta e singura solutie in astfel de cazuri . Vad ca multi incearca sa-l convinga pe florinel cu logica ,cand de ani de zile el o tine pe-a lui.

Isi inchipuie ca ce posteaza el pe aici e cine stie ce intelepciune originala.El chiar crede asta ,cand evidenta e cu totul alta.

Când îndărătnicia lui este evidenta , de ce ne mai chinuim în zadar? I s-a spus ,i s-a explicat de ani de zile ,nu de o data sau de 2 ori .A aflat adevarul ,cuvant de dezvinovatire nu mai are ,dar el continua cu aceleasi aberatii. Ignorarea e cel mai bun tratament pentru mandria luciferica.

[pc-cutza]

[florin.oltean75]

În prealabil postat de flying

...impiedica pocainta?...pai cum ar putea avea vre-un strop de pocainta cineva care se crede ,sarmanul,mai invatat decat toti sfintii Bisericii la un loc.E o priveliste comica atat florinel cat si vsovi .

De ce-o fi scris Apostolul: „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit”?

Nu cumva ne credem noi mai destepti si mai " iubitori de oameni "decat Apostolul ,inchipuindu-ne ca putem indrepta ereticii? Nu a zis degeaba ca sa ne departam,caci asta e singura solutie in astfel de cazuri . Vad ca multi incearca sa-l convinga pe florinel cu logica ,cand de ani de zile el o tine pe-a lui.

Isi inchipuie ca ce posteaza el pe aici e cine stie ce intelepciune originala.El chiar crede asta ,cand evidenta e cu totul alta. Nu se deosebeste cu nimic de

Când îndărătnicia lui este evidenta , de ce ne mai chinuim în zadar? I s-a spus ,i s-a explicat de ani de zile ,nu de o data sau de 2 ori .A aflat adevarul ,cuvant de dezvinovatire nu mai are ,dar el continua cu aceleasi aberatii. Ignorarea e cel mai bun tratament pentru mandria luciferica.

Crezi ca mine sau te ignor - in esenta la aceasta se rezuma invatatura. Este un mod de a privi lucrurile, un mod a intelege relatia cu cei din jurul nostru. Nu are nimic extraordinar fata de atitudinea fireasca, a omului care socializeaza pe baza de afinitati.

Oare omul poate fi osandit si de altcineva decat prin sine insusi, prin ceea ce face efectiv? Insa cand se subliniaza ca omul se osandeste singur, se sugereaza o exonerare, usurare, chiar satisfactie pentru cel care nu a reusit sa-l aduca pe semenul sau pe calea cea dreapta. Din nou, nu se deosebeste de satisfactia pe o resimtim atunci cand cineva care procedeaza gresit este pedepsit intr-un anume mod. Nimic extraordinar. Invatatura nu sugereaza durere, rugaciune si non-abandon pentru cel care rataceste.

Mie imi place sa cred intr-un Dumnezeu care este pregatit sa sufere, sa se sacrifice de un numar nesfarsit de ori, de fiecare data cand este necesar pentru a salva fiecare suflet. Sa se pogoare in iad, sa moara de mii si mii de ori, sa intinda o mana salvatoare fiecarui suflet. O astfel de iubire este demna de a fi admirata, pretuita si slavita.

Nu intr-un Dumnezeu care daca nu crezi in El, te azvarle in iad pentru a-si dovedi atotputernicia. Nu intr-o invatatura care justifica renuntarea la semen, pe baza de citate, dogme sau apartenente comunitare.

[AlinB]

Interesant ce efect are educatia atee asupra unora.

Daca te-ai chinui sa cunosti crestinismul cat ai impresia ca stii despre budhism, ti-ai da seama cat de stupide sunt asertiunile tale despre crestinism.

Nu degeaba se zice ca lenea este unul din dusmanii de moarte ai sufletului.

Lenea si surorile ei: autosuficienta, fudulia neghioaba, etc.

Religia ta care ti se pare "iubareata" foarte, greseste de un numar infinit de ori fata de notiuni ca liber arbitru, responsabilitate, dreptate, etc. ca sa nu mai zic de alte incoerente logice care ti le-am aratat pe celalat topic, acum blocat, dar degeaba.

Eu sper sa fie blocat si asta si sa iei o pauza pe termen nedeterminat de la chestiile astea, eventual muta-te in alta parte, vezi un forum de yoghini sau ceva de genul, ca acolo sigur ai avea priza la povestile de genul asta.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Interesant ce efect are educatia atee asupra unora.

Daca te-ai chinui sa cunosti crestinismul cat ai impresia ca stii despre budhism, ti-ai da seama cat de stupide sunt asertiunile tale despre crestinism.

Nu degeaba se zice ca lenea este unul din dusmanii de moarte ai sufletului.

Lenea si surorile ei: autosuficienta, fudulia neghioaba, etc.

Religia ta care ti se pare "iubareata" foarte, greseste de un numar infinit de ori fata de notiuni ca liber arbitru, responsabilitate, dreptate, etc. ca sa nu mai zic de alte incoerente logice care ti le-am aratat pe celalat topic, acum blocat, dar degeaba.

Eu sper sa fie blocat si asta si sa iei o pauza pe termen nedeterminat de la chestiile astea, eventual muta-te in alta parte, vezi un forum de yoghini sau ceva de genul, ca acolo sigur ai avea priza la povestile de genul asta.

Cat de incoerenta poate fi observatia ca un univers in care exista iad, fiinte care se chinuie este imperfect?

Ca aspiratia fireasca, naturala este cea care isi doreste din tot sufletul ca toate fapturile sa fie izbavite de suferinta?

Eu cred ca acesta este miezul oricarei religii adevarate. O inima intinsa catre toti si toate.

[ioan67]

Dar cine are pretentia ca universul sa fie perfect?
Eu nu am intalnit nici in Scriptura nici in cartile sfintilor aceasta aspiratie. Filosofia si vietuirea crestina nu sunt centrate pe perfectiune, ci pe pocainta nesfarsita, indumnezeitoare. Iar sfintenie (sau desavarsire) nu e totuna cu perfectiune.

Cat priveste iadul, nu citisi nimic crestinesc pe tema asta? Nici despre liberul arbitru, nici despre impietrirea inimii, nici despre "si-a luat plata lui"?
Pai, atunci, de ce mai zici ca esti ortodox?
Si, apropos, pentru crestin Dumnezeu nu e dupa cum ii place sau cum ii convine lui. Nu e dupa preferinte, ci e asa cum i se releva prin luminarea mintii umilite. Nu fabricam dumnezei, dupa nevoile si gusturile noastre, ci nadajduim sa Il cunoastem pe Dumnezeu asa cum Este. Independent de gusturile noastre...
Totusi, daca vrei un dumnezeu care sa-ti placa, sa ti se potriveasca, oare nu ai de unde alege? Te impiedica cineva sa iti faci un dumnezeu care sa iti satisfaca nevoile sau sa alegi pe unul deja confectionat de altii?
Doar nu mai zice, in acest caz, ca esti crestin si inca ortodox, te rog. Putina onestitate, Florin!

[GMihai]

Bun, si ce se intampla daca un crestin constata ca Dumnezeu, asa cum i se releva prin luminarea mintii umilite, nu ii place deloc ?

[ioan67]

Isi vede de pocainta lui. Se roaga lui Dumnezeu. Cauta sa se smereasca mai departe.
Exemple avem cu miile in literatura crestina, atat la ortodocsi cat si la catolici.
Sau nu?

[ioan67]

În prealabil postat de GMihai

Bun, si ce se intampla daca un crestin constata ca Dumnezeu, asa cum i se releva prin luminarea mintii umilite, nu ii place deloc ?

Curioasa intrebare, Mihai!...
Ai auzit de vreun om cu inima infranta si smerita, cu duhul umilit, care sa tanjeasca dupa Dumnezeu si cu toate acestea sa ... nu ii placa Dumnezeu? Chiar deloc?
Cum ar fi posibil ca omul, faptura cea mai iubita a Domnului, pentru care Insusi Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat si a patimit - cum ar fi posibil, deci, sa nu ii placa (poftim cugetare/exprimare!) Dumnezeu? Cum sa nu ii placa firii Ziditorul ei?
Cum ar fi posibil ca faptura revenita in fire (prin lucrarea Harului, prin zdrobirea inimii) sa nu iubeasca pe Facatorul firii omenesti? Fiului Risipitor nu ii mai placea de tatal lui?...

E drept ca, asa cum arata multe marturii, oamenii s-au razboit adeseori (macar pana la o vreme) cu Domnul. O stim din Scriptura, din alte carti duhovnicesti si, poate, din auzite ori chiar din unele momente de experienta personala... Iarasi stim ca multi din dreptii Lui L-au numit nemilos, crud, neindurat etc. Adeseori profetii, sfintii... Si totusi, prin luminarea (de catre Domnul a) mintii lor au ajuns cu totii la vederea curata a Iubirii si Atotputerniciei si Maretiei si Slavei Lui!
Si L-au slavit, L-au slujit, multi fiindu-I mucenici, din tot sufletul. Cu toata daruirea.

Mintea invartosata nu iubeste pe Dumnezeu. Robiti simturilor si celor trecatoare ne putem simti potrivnici Domnului sau nedreptatiti de El sau neintelesi, neiubiti... Cu toate acestea, pe masura ce in mintea si inima omului se strecoara un fir al smereniei, Dumnezeu este tot mai mult iubit, dorit si, evident, placut de copilul care se invredniceste sa-L cunoasca.

Si daca totusi un crestin se trezeste in situatia ca ... nu ii place Dumnezeu (??), ce sa zic Mihai... Dumnezeu sa-l ajute!

[AlinB]

În prealabil postat de GMihai

Bun, si ce se intampla daca un crestin constata ca Dumnezeu, asa cum i se releva prin luminarea mintii umilite, nu ii place deloc ?

Imaginea poate fi distorsionata de defectele din propria perceptie sau de ce nu, pacatele propriei confesiuni si aici doar onestitatea/taria/smerania sa recunoasca asta il mai poate salva de o alegere luciferica.

Vezi tu, oamenii cauta toata viata fara sa stie ce cauta de fapt, crezand de multe ori ca stiu, realitatea este ca pana la Dumnezeu totul este vanatoare de iluzii.

Insa asta nu e o afirmatie care se poate intelege rational decat cel mult, foarte indepartat, ci doar in lumina Harului.

Har care din pacate de multe ori nu incercam sa-l agonisim abia cand ajungem la capatul tuturor iluziilor sau poate nici atunci, alunecand deja in cinism, scepticism. etc.