|
|
|
|
|
|
|
#1
12.10.2016, 18:38:57
|
|||
|
|||
Citat:
|
|
#2
15.10.2016, 14:16:28
|
|||
|
|||
|
Citat:
Obisnuiam sa multumesc lui Dumnezeu pentru ce imi oferea. Dupa ce mi-am luat examenul de bacalaureat am fost profund recunoscatoare, pentru ca m-am rugat mult si Dumnezeu ma ajutat. Stiti cum se spune, te rogi sa te ajute trebuie sa ii si multumesti tot prin rugaciuni. Daca ceri ceva si primesti trebuie sa si multumesti. M-am rugat si dupa ce mi-am luat bacul in semn de multumire si am incercat sa ma rog mai mult decat ma rugam inainte. Apoi dintr-o data nu m-am mai simtit bine. Si de atunci sunt tot asa o perioada ma simt bine, apoi iar am cosmaruri.
|
|
#3
16.10.2016, 04:44:13
|
|||
|
|||
|
Citat:
Din pacate uneori ne comportam ca niste copii nazurosi, capriciosi, pe scurt rasfatati: inhatam bombonica si uitam sa multumim...:) Citat:
Uneori se suprapun doua (sau mai multe) probleme dar noi resimtim situatia global, nediferentiat, ca fiind proasta. Cosmarurile, de pilda, pot avea foarte multe cauze. Ele pot semnaliza (si "trata", deoarece visul e o supapa de eliberare a tensiunilor precum si un proces cu efect reparator in inconstient) o tulburare psihica, vreun conflict intrapsihic sau pot exprima o problema organica (a vreunui organ, a sistemului endocrin, a creierului) sau pot avea o etiologie duhovniceasca. Si, repet, uneori se pot suprapune toate acestea! Dupa cunostintele mele, imi permit sa va recomand urmatorii pasi: incepeti cu un consult medical (medicul de familie etc.), continuati cu un psi si apoi concentrati-va serios pe lucrarea duhovniceasca. Cam asta ar fi ordinea desi, mai intai, pentru toate aceste "preumblari" ar fi foarte bine sa luati binecuvantare, din capul locului, de la duhovnic. De ce am propus aceasta ordine? Evident, cu gandul la putina smerenie... Daca e vorba de o problema organica, aceasta se trateaza la medic. Nu e de folos psihologul (decat ca adjuvant, pentru suport) si nu se rezolva prin Spovedanie si Sfantul Maslu in mod direct, decat daca e vorba despre o minune (sau maladia este in mod clar de sorginte duhovniceasca). Si stim ca nu e lucru crestinesc sa ne bazam pe minuni... Desi ele pot fi facute de Bunul Dumnezeu, cand El voieste. Dar nu Ii fortam Mana ci ne smerim, facind ce face orice om care sufera de vreo maladie: cerem ajutor medicului. Acesta este un act de smerenie, mai intai! Daca nu e o problema organica evidenta, putem face pasul urmator: discutam cu un psi. Uneori tulburarile sufletesti se exprima in corp. De exemplu: depresia cronica (cu dureri ale muschilor, articulatiilor etc.), anxietatea (cu stari de rau generalizat, cu tahicardie, variatii ale presiunii arteriale, vertij, senzatii de sufocare, transpiratii abundente etc.), tulburarile histrionice (conversii, pana la nivelul paraliziei...). Si multe altele se pot petrece... Desigur, chiar si cosmaruri... Iar dupa un tratament corect simptomele dispar. E lucru dovedit, nu are rost sa ne mai indoim. In fine, lucrarea duhovniceasca e deja treaba tainica. Aici e rolul de neinlocuit al sfintitului preot al Domnului. Nu imi permit asadar sa dau sfaturi, mentionez doar ca lucrarea rugaciunii fara povatuitor si fara ascultare de duhovnic poate fi foarte primejdioasa. Dumnezeu sa va poarte pasii! Last edited by ioan67; 16.10.2016 at 12:45:04.
|
|
#4
16.10.2016, 13:24:49
|
|||
|
|||
|
As dori sa mai fac cateva precizari legate de raportul dintre viata de credinta si Psihologie. Nu le fac in virtutea celor invatate in scoala, la Universitate (acolo aveam o profa care fusese prea multi ani profa la "Stefan Gheorghiu" ca sa ne invete si altceva decat magarii/porcarii comuniste despre raportul dintre psihologie si religie... Pentru babeta, religia era in mod evident o chestie irationala, invechita si deloc demna de statutul unui psiholog.).
Ci in baza propriei experiente de viata si a studiului unor carti scrise mai ales de preoti si monahi care au si studii/experienta in psihologie. Mai intai, as voi sa repet un amanunt foarte des uitat: psihologia nu este stiinta bolilor si bolnavilor mintal! Asta e Psihiatria si Psihopatologia - cu totul alta stiinta. Psihologia este cu mult mai generala, fiind pur si simplu stiinta care studiaza psihicul si comportamentul omului (mai nou si al animalelor, desi etologia e deocamdata incadrata formal in Biologie). Psihologia clinica si psihoterapia sunt doar subramuri ale Psihologiei, iar la noi acestea sunt slab reprezentate - un procent foarte mic dintre absolventii de Psihologie practica in Romania psihoterapie si psihologie clinica. Majoritatea lucreaza in invatamant (de la gradinite la scoli postdoctorale), in afaceri (resurse umane, reclame, probleme organizationale etc.), in sport, in domeniul militar etc. Pentru un psiholog cuvintele cheie nu tin de vocabularul patologiei ci mai degraba de: dezvoltare (a personalitatii, a abilitatilor), comunicare, invatare, creativitate. Asadar, a pune in opozitie pe preot cu un psiholog, in sensul ca doar unul vindeca pe oameni de necazuri si alte probleme - este o naivitate si un nonsens. Psihologii nu sunt in competitie cu preotii! Sau, ma rog, nu ar trebui sa fie, in nici un caz. Mai degraba pot coopera pentru imbunatatirea vietii oamenilor dar in nici un caz nu se suprapun in vreo privinta. In al doilea rand, exista nemultumirea ca mersul la psiholog costa, pe cand mersul la preot e gratis. Lasind la o parte vulgaritatea unei astfel de cugetari, as reaminti doar ca si preotul si psihologul traiesc de pe urma activitatii lor. Amandoi au nevoie de schimbul firesc care se face in societate intre oameni, si care uneori consta in bani si in diverse produse si servicii interumane. Ca doara acesti oameni, preotul si psihologul nu sunt fiinte angelice, nepamantene, care se hranesc, se imbraca si umbla exclusiv cu mijloace ingeresti... Legat de asta, se pare ca e un fenomen foarte romanesc acesta care glasuieste ca sanatatea trebe sa fie gratis. Cine zice? In realitate, sanatatea dar si invatarea si multe altele de pe lumea asta: costa! Trebuie sa dai ceva la schimb, asa e firesc si frumos - altminteri e vorba de o relatie dezechilibrata in care s-a intalnit hotzu cu prostu... Sa fim intelesi: una e sa faci un cadou sau sa oferi un dar cuiva, alta e sa muncesti zi de zi, sa iti daruiesti cunostintele si timpul pentru a face un serviciu si sa nu primesti decat multumiri. Probabil asteptarea asta a romanilor de a primi totul mocca e de pe vremea comunistilor cand toate erau asigurate de "tataucu", adica de la stat. "Ce ne mai da?", "ce s-a mai bagat?" sunt expresii care aratau in ce hal de slugarnicie si dezumanizare ajunsese romanul. Si ne laudam, nu-i asa, cu anomalia ca serviciile sociale erau gratuite. Dar ce era normal in asta? De unde sa fie gratuite serviciile cand toate demersurile si resursele (materiale, umane) presupun costuri? Dar romanul are, mereu, tendinta infantila spre magia perpetuumului mobile de speta I. Si crede ca, din pricina acestei nerozii, e ...credincios nevoie mare. Ce credinciiosie, nene? Asa ii spune mai nou la ipocrizie, puturosenie si prostie? In fine, e treaba de pe la noi sa asteptam pica para malaiata in gura lui natafleata. Adica, pe scurt, nu voim sa facem nimic dar voim rezultate si bunastare pe toate planurile vietii noastre. De ce nu se omoara lumea cu canonul de pocainta? Ca tre sa-l faci, d'aia! De ce venim doar din an in Pasti la biserica? Ca trebe sa ne silim constant la un pic de efort, d'aia. Putem vedea Liturghia si la televizor, nu?... Ne spovedim si pe net, nu?.... Cred ca romanului ii e lene si sa moara!... Norocul lui ca dupa ce isi da rasuflarea il iau ingerii si il duc pe sus, ca altfel ar mai muri odata de epuizare/efort. In concluzie, nu vine lumea la psihologi pentru ca astia te pun la treaba! Acolo nu merge cu nepasarea de sine, cu dormitul in bocanci, cu minciunelele firoscoase si alte balcanisme dulcici, cu neutilizarea resurselor personale ori cu pastilutele pe care le pui in pahar si gata treaba! Acolo castigi pe masura a cat lucrezi! Te implici in dificila si uneori inspaimantatoarea munca cu sine? - foarte bine, ai castigat ceva, cat de cat... Nu te implici si astepti minuni? - ai pierdut si timpul si banii. Cam asta am vrut sa spun, cu oarece obida...
|
|
|
Mod hibrid