![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Cat priveste treaba cu pacatul, sunt de acord. La Psihologie nu inveti despre pacate. E un termen care nu face parte din vocabularul psihologilor, dupa cum nu face parte nici din vocabularul: medicilor, biologilor, matematicienilor, fizicienilor, chimistilor, istoricilor, geografilor etc. In general in stiinta nu operam cu termenul de pacat. Decat asa, ca eufemism... Si totusi, daca e sa vorbim despre un psiholog serios (nu neaparat unul crestin, iar acesta cu atat mai mult, poate) sa stii ca acesta nu se va uita cu indiferenta la viata ta sexuala inainte de casatorie (sau chiar si din timpul casatoriei, uneori...). Si nici nu o va incuraja, asa, ca de la sine... Pentru ca in psihologie se acorda mare atentie pulsiunilor si nevoilor imperioase si, in general, invatatura este de a le controla si conduce. Niciodata invers! Insusi Freud, pe care il pomeneai mai sus, avea ca scop al psihanalizei lui umanizarea (pe care insa el o intelegea un pic cam rationalist, poate si sub influenta teologiei locului sau a mostenirii lui evreiesti...), adica scoaterea omului de sub tirania impulsurilor si a fortelor inconstiente. Ce credeti ca e o cura psihanalitica daca nu eliberarea persoanei de sub presiunea deformanta a conflictelor care mocnesc in inconstient? Ironie mare ca tocmai el, care ajuta pe pacienti sa devina stapani pe corpul si dorintele lor si sa se elibereze de tirania unor forte ascunse, a ajuns sa fie prezentat de detractori ca un fanatic al sexualitatii. Dar asta-i istoria lumii! Lucrurile incep bine si sfarsesc, iremediabil, prost. Cu mici exceptii, totusi!....:) P.S. Aveti aici un link catre o lucrare de posibil folos. https://jurnalulsportivului.files.wo...t-word-971.pdf Cititi nitel, de pe la pagina 8-9 mai departe si poate rasfoiti si pp.40-45 (mai putin ultima fraza care e o prostioara ex burticus, zisa asa pentru a gadila orgoliul auditoriului format de obicei din tinere snobinete si din prosti care vor diploma de psiholog, deh! De fapt autorul ei a mai emis si diverse alte "gaze" cu prilejul numeroaselor, prea numeroaselor sale tiparituri amatoriste.) P.P.S. Dintre capodoperele cu profund caracter psihologic, v-as reaminti: "Padurea spanzuratilor", "Ciuleandra", "Rascoala", "Crima si pedeapsa", "Idiotul", "Amintiri din casa mortilor". Cititi-le deocamdata pe acestea, fiind atent la ce si cum e psihologia (desigur, nu cea academica, insa cea adevarata - scrisa de marii scriitori, care sunt cei mai buni psihologi), apoi cred ca vom avea o baza de dialog mult mai zdravana si mai plina de promisiuni...:) Last edited by ioan67; 16.10.2016 at 16:33:25. |
|