Sunt singura.

[AlinB]

În prealabil postat de Iorest

Eu nu cred ca preotului ii este permis sa faca hipnoza cum il invata fisa postului pe psiholog ca poate face, din punctul asta de vedere e chiar discutabil daca nu cumva frizeaza vrajitoria light psihologii care recurg la hipnoza.

Doi la mana Biserica are un punct de vedere cu privire la pacat si morala, psihologul are alt unghi de raportare adica pt el, stiintific vorbind, traitul in pacat inainte de casatorie nu e curvie, ba chiar poate gasi justificari psihologice pt asta, fara sa poata fi tras la raspundere.

In pshilogie exista multe abordari, e ca si cand ai spune "medicina" si prin asta vrei sa incluzi tot, de la medicina moderna la samanism, iar cineva un crestin care e obsedat sub acest aspect si nu doar de aspectele reprobabile din samanism zice "medicina e o porcarie".

Binenteles ca nu medicina e problema ci ignoranta lui.

Cred ca ar trebui sa existe un curs de psihologie pentru preoti, inclusiv despre bolile psihice pentru ca nu toate prolblemele se trateaza asa usor cum credem noi, doua sfaturi generice si trei rugaciuni.

Nu pentru ca rugaciunea nu functioneaza, dar daca structura sufleteasca a omului este profund viciata e mai greu sa ajunga la o forma lucratoare a rugaciunii.
Contrar a ceea ce cred multi poate, rugaciunea nu e un sir de cuvinte magice care functioneaza indepedent de atitudinea cu care sunt rostite.

Si ca exemplu, cu o oarece trimitere la ce a spus Johny, ceea ce nu rezolva mult post aspru si rugaciune, se poate rezolva cu o inima buna, care poate oferi un zambet, stie sa comunice, sa acorde importanta celuilalt, etc.
Schimbarea mediului social, a unor anumite relatii, la fel pot aduce rapid beneficii majore.

E valabil si opusul: multi au ajuns unde au ajuns nu din placere, cum pare sau cum fac unii rezumate neinspirate ci pentru ca au fost privati de lucrurile cu care este in natura umana sa se hraneasca.
Si fara ele, firea omului nu creste neaparat mai puternica, ci de cele mai multe ori capata forme hidoase.

S-au trezit unii sa dea tot felul de explicatii paranormale la aspecte de genul: "de ce se lasa oamenii de patimi cand ajung la sectari".

Pai de ce, poate pentru ca pentru prima data in viata omul respectiv a inceput sa se simta importanta respectat, sa i se ofere un dram de demnitate, ceea ce in mediul lui social, chiar in familia lui, chiar si poate aparent foarte "ortodoxa" in obiceiuri, nu primea, ci mai degraba ghionturi sa se lase de 'ticaloasele patimi" sau era privit ca o ciudatenie a naturii.

Ca poate lucrurile astea bune la sectari sunt de sunt de suprafata, ca de la sentimentul de a fi apreciat omul ajunge repede la fudulie neghioaba care e o alta patima, e partea a doua.

Sunt tot felul de traume, multe pornite din copilarie, mediul familial, social, pe care preotul nu incearca sa le investigheze, din lipsa de timp, din lipsa de pricepre, dar incearca chipurile sa trateze cauzele - ceea ce de multe ori e un proces lung si dificil si nu de putine ori constatam ca sunt oameni cu duhovnici si ani buni, decenii de "imbisericire" si care raman ancorati intr-un fel de a fi care nu prea sugereaza sfinteia, fara a mai vorbi si de cazurile nefericite in care duhovnici transmit ucenicilor propriile patimi si apucaturi sau ii ranesc cu propriile slabiciuni.

Poate unora le e greu sa accepte, dar nu pagubesc sufleteste dracii omul cat il pagubesc semenii sai, incepand cu proprii parinti, si nu prin zestrea generica sau cine stie ce zestre sufleteasca transmisa inainte de nastere, ci prin lipsurile sufletesti care le au (si probabil mostenit la randul lor) transmise in timpul petrecut (sau chiar nepetrecut) cu ei.
Si pe fondul acestor vulnerabilitati dobandite in familise, se pot adauga cele induse de mediul social care mai tarziu genereaza alegeri personale neinspirate care le pot amplifica si mai mult si etc.

Si dn pacate de multe ori nu reusim sa intelegem ca religia ar trebui sa nu fie o suma de gesturi si tipare ci o suma de mijloace, poate nu toate "biblice" prin care fiecare sa caute cel putin sa-si recupereze umanitatea (in sensul planului original a lui Dumnezeu cand L-a creat pe om) si in plus sa le-o ofere celor din jur.