MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de iuliu46

Igor asta ti-am spus si eu ca nu ai scris pentru tine ci ai scris ca un invatator sau profet. Pentru ca asta te crezi, tu vrei sa fii vedeta. Crezi ca stii foarte multe si ca altii au de invatat de la tine.
Dar daca feedback-ul pe care il primesti nu este pe masura asteptarilor, nu crezi ca este posibil sa nu fii chiar potrivit pentru a fi invatator ? De asta ti-am spus ca ai nevoie sa te smeresti un pic si sa intelegi ca nu iti este potrivit rolul de vedeta.
Nu doar tu trebuie sa revii cu picioarele pe pamant. Si altii si chiar si eu avem momente in care ni se urca gargaunii la cap si ne credem mai destepti decat suntem si in masura sa le spunem celorlalti cu ce se mananca orice pe lumea asta. Toti trebuie sa intelegem ca nu suntem chiar asa de destepti si ca nu ar fi rau sa ne dorim o statuie mai mititica, nu cea mai mare din tara macar daca nu din lume. :)
La tine e doar mai evidenta dorinta asta de a face lucrul pe care ( in opinia mea) nu esti potrivit sa-l faci ( sa-i inveti pe ceilalti ). Cred ca mai mult pacatuiesti incercand sa faci asta pentru ca s-ar putea sa obtii exact efectul contrar - sa-i faci pe oameni sa se departeze de ortodoxie mai degraba decat sa se apropie.
Sa stii ca apa este necesara vietii si daca nu bei apa mori. Dar mori si daca bei mai multa apa decat trebuie - mori mult mai repede decat daca nu bei apa deloc. In cateva ore creierul s-ar putea sa cedeze. In opinia mea, asta faci tu. Crezand ca esti potrivit sa-i potolesti omului setea, il indopi cu apa. Eu zic sa te gandesti bine la ceea ce faci si sa te gandesti daca nu-i mai bine sa iti cauti un loc mai modest. Cred ca sunt destui oameni cu har care pot potoli setea celor care cauta apa de baut. Recunosc ca nici eu nu ma numar printre ei dar nu am scris niciodata in felul in care o faci tu, nu m-am crezut niciodata potrivit pentru rolul acesta.
Eu zic sa te gandesti bine la ceea ce faci si sa te gandesti daca nu-i mai bine sa iti cauti un loc mai modest. Cred ca sunt destui oameni cu har care pot potoli setea celor care cauta apa de baut. Recunosc ca nici eu nu ma numar printre ei dar nu am scris niciodata in felul in care o faci tu, nu m-am crezut niciodata potrivit pentru rolul acesta.

Ce întărire e asta? Ce dojană-i asta? Ce cuvinte străine de Hristos sunt astea? Asta-i măsura ta? Atât vrei? Atât poţi?
Dacă vroiam să fiu preot, aş fi fost preot din timpul facultăţii, cum e şi canonic, puteam să mă căsătoresc încă din seminar, alegeam una din cele vreo 2-3 cărora le era drag de mine, o amăgeam, mă căstoream cu ea, fără s-o iubesc prea mult, numai să alerg după preoţie.

Şi ajungem preot şi eram "vedetă", în parohie. Sfinţii nu sunt "vedete"? Nu oare trebuie să dăm o măsură cât mai bună, repet, cât mai bună pentru mântuirea noastră şi a aproapelui nostru, care-i orice om? Şi să-i avem exemple pe Sfinţi, pe Domnul Hristos, "vedeta", şi să-i urmăm? Nu suntem vedete dacă vrem asta? Şi facem asta? Pentru unii vedete, pentru alţii nebuni, dar eu o numesc starea de normalitate. Singura normalitate, unica şi adevărata normalitate, este viaţa în Hristos, cu luptă pentru o măsură cât mai plăcută lui Hristos. Că spune Domnul: "Eu n-am venit să mi se slujească, ci am venit ca să slujesc". Deci acea măsură care-o dă fiecare este... "vedetism"? Nu. Şi-atunci ce facem? De ce ne adunăm aici pe forum? Dacă unii cred că ne adunăm aici ca să ne etalăm ceea ce practic nu-i al nostru, ci al Domnului, aceia sunt în înşelare demonică, în mândrie, în neputinţă, nemulţumire. Şi între preoţi există o invidie a unora pe alţii, nerostită, că un preot e mai bun ca altul. În loc să înveţe de la el, să-şi înmulţească râvna şi lucrarea, ori devine indiferent, ori motivează aiurea măsura lui cea puţină, ori direct luptă împotriva celuilalt preot. Astea-s înşelări.

Deci starea de normalitate, măsura, nu sunt vedetisme. Când am citit în seminar (eram a 10-a) Tratatul Sfântului Ioan Gură de Aur, "Despre Preoţie", îl am în raft, la capul meu, şi acum, la jumate de metru de mine, deci am încremenit de frică şi emoţie, mi se făcea părul găină pe tot corpul, la fiecare magină, de aceea am şi ales facultatea de teologie didactică, nu pastorală, fiindcă nu vroiam să mă fac preot (am făcut pastorala, când am fost cu fosta mea prietenă, vroiam preoţie, dar ea n-a vrut să tragem la acelaşi jug) deci îmi este frică de preoţie, efectiv, îmi este frică de rugăciune, când eşti conştient că faci cel mai mare lucru de pe pământ, să fi creştin, o vai şi să fi preot, o vai, să te rogi Domnului, adică să vorbeşti cu Creatorul, să-ţi îmbunătăţeşti măsura prin rugăciune, şi o vai să slujeşti pe alţii care au nevoie de tine, ca preot, acestea sunt adevărate taine, din Universul infinit al Domnului.

Deci când am văzut cum a fugit Sfântul Ioan de preoţie, 7 ani în pustie şi cum s-a îmbolnăvit, abea s-a însănătoşit şi înainte de asta, fiindcă i-a fost plătit de Sfântă mama sa Antuza, şcoală înaltă şi bună în vremea aceea, din banii tatălui lui, (şcoală care azi e gratuită, facultatea în orice domeniu, cum să nu alegi teologia? măcar ca şi cultură generală) şi fiindă erau puţini creştini, păgânismul încă înflorea atunci şi nu se găseau candidaţi atât de buni ca el, chiar dacă Sfântul Ioan a fugit de preoţie, totuşi au venit să-l caute şi din ascultare şi multa lor râvnă şi insistenţă, l-au amăgit practic, l-au înşelat că-l vor face diacon şi l-au hirotonit preot, iar de acolo apoi, văzând măsura, râvna şi dorinţa lui, poporul l-a ales, episcop al Constantinopolului. Iar de acolo lupta lui cu împărăteasa însăşi, şi alte biruinţe ale lui, se cunosc. De aceea eu ştiu că nu doar că nu sunt vrednic, dar nu sunt oare atât de mulţi alţii, mult mai vrednici ca mine? Toţi sunt mai vrednici ca mine! Nu mă făţărnicesc, aşa este. Ce frumos slujesc şi se jertfesc 99% dintre preoţi. Mai eu lipsesc... fix eu, precis...(ironie)

Sfântul Vasile cel Mare, la fel, el la 29 de ani, nici nu era măcar creştin, nu era botezat. Se botează la 29 de ani, şi după botez, pleacă direct în pustie, apoi la 1 an după, la 30 de ani, scrie Regulile monahale, după care se va ghida Biserica timp de 1600 de ani şi se ghidează şi astăzi. Apoi porneşte şi deschide vasiliadele, pentru prima dată pe pământ, deschide un spital, un orfelinat, un azil de bătrâni, o cantină socială şi un adăpost pentru orice nevoiaş. Apoi după alt puţin timp, scrie Molitfele împotriva diavolului, exorcizările.
Ce-ar fi fost să-l întrebe unii şi alţii, fraţii şi colegii de la studii, că şi el avea studii înalte, a fost coleg cu viitorul împărat Iulian Apostatul, deci la 29 de ani, după Sfântul Botez când pleca în pustie, să-i spună: "Măi frate Vasile, eşti proaspăt botezat, nu crezi că eşti prea mândru, să mergi în pustie? Eşti vedetă? Stai liniştit, coboară cu picioarele pe pământ." sau "Ce? Ai pornit să dechizi vasiliadele? Revino-ţi. Te lupţi cu morile de vânt. Crezi că tu schimbi lumea? Măi băiatule... vino-ţi în fire." sau "Ai scris blesteme împotriva diavolului? Deci gata, tu chiar eşti deplasat, eşti dus de acasă, eşti psihopat, eşti patologic. Ai 31 de ani şi tu scrii blesteme împotriva diavolului? Eşti bolnav mintal." etc.

Deci repet, n-am cerut nimănui nimic, nici diaconie, preoţie, nimic. Şi nici de-acum înainte nu voi cere nimănui nimic, ba din contră, vreau să fug dacă cineva se gândeşte să mă hirotonească ceva. Nu sunt nici citeţ, mă străduiesc să fiu un simplu creştin, mirean. Şi eşuez lamentabil. De toată jena şi de tot râsul sunt. Abea mă rog câte ceva. Şi eu să vreau ce? Nu vreau preoţie, nu vreau şi nu pot fi "vedetă", nu vreau să învăţ pe ceilalţi, scriu doar ce se ştie, ce ştim preabine, pentru a fi de folos, dar mă opresc şi din asta, că oameni nu vor, iar dacă nu vor să primească, nu-i obligă nimeni să-i mântuiască, să le dea Împărăţia cu forţa. Tocmai, fiindcă nu vreau să îndop pe nimeni cu apă, şi cu nimic, au atâta belşug de învăţătură şi binecuvântare, eu nu mai vreau să aduc nimic nou. Dacă ce este deja, nu este dorit, urmat, trăit, dăruit, ce să mai fac eu, atunci? Nu cred că sunt potrivit pentru "rolul" de preot, că repet, abea poate voi fi potrivit pentru rolul de creştin. Ce taină, ce minunat este să fi creştin.

Deci când noi ştim ce prigoană, ce secerare este în Biserică, ce multă cădere, ce balaur imens se vede la orizont că vine, ce înşelare, ce abis de iad, cum n-a fost nici în timpul comunismului, cum spune Scriptura, la sfârşitul veacurilor, Biserica va fi prigonită cum n-a fost şi cum nu va mai fi." Fiecare set de prigoană este cum n-a fost şi nu va mai fi, tot mai crunt, dar totuşi creştinii cei drepţi, ortodocşi, Biserica, Sfânta Liturghie, a ţinut pământul. Pentru cei ce vor să se pocăiască, ţine Dumnezeu pământul, pentru "nebunii" din mănăstiri, din pustiuri sau din sfinţitele apartamente, ale iubitorilor de Aghismă, Anaforă, Tămâie, Mir, Lacrimi, Icoane, Noul Testament, Biblia, Cărţile Sfinţilor, pentru aceia ţine Dumnezeu pământul.
Şi tu vi şi vorbeşti de vedetisme. Nu-i bine. Nu-i voie. Avem nevoie (nu eu, vai mie) de cât mai multe "vedete", cât mai mari, cât mai mulţi atleţi ai lui Hristos, cât mai antrenaţi, de oamenii iubirii, ai dojanei, ai mărturisirii, ai iertării, ai soluţiilor, să le pese, să acţioneze, ai ascezei, asceţi, oameni ai răstignirii, ai dăruirii, ai rugăciunii, smereniei, discernământului. Aşa să fie creştinii. Toţi! Sau cât mai mulţi. Aşa să se molipsească unii de la alţii. Aşa să înflorească în Hristos !

Matei 5 :
13. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.
14. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.
15. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
16. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.

Iertaţi-mă.