MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[Igor_Paslusnik]

Iuliu, paginile nu sunt pentru mine, sunt un ajutor pentru cei ce vor să se călugărească. De altfel aici pe forum, n-am venit pentru mine, şi în călugărie, nu mă duc pentru mine. Omul decând devine creştin, cel puţin teoretic, ar trebui să înceteze să mai existe pentru sine, ci pentru ceilalţi.

Cristian, am citit cu atenţie. Mulţumesc pentru jertfa şi dragostea ta. Intenţiile lui MihailC., sunt bune, spre mântuire, dar modul cum pune problema, cum priveşte lucrurile, nu ca exprimare, ci ca ideologie, ca filosofie, nu-mi place deloc, mintea lui e ca un mecanism de avertizări, parcă e un matematician care schimbă macazul şi devine profesor de retorică, simt printre rânduri, în ce citesc, că expune problemele fără să aducă nicio soluţie, nicio rezolvare, iar unele probleme sunt inexistente, doar imaginate de el.
Nu vreaa să despic firul gândirii lui, că trebuie să apelez la critică, cu ajutor scripturistic şi patristic, şi va trebui să arăt neputinţele lui, spre vindecare, primul pas este asumarea sau recunoaşterea existenţei unor neputinţe ce trebuiesc vindecate, de aceea trebuie amintite, vorbit despre ele, de ce există, de unde vin, rădăcina, tulpina, frunzele, fructele şi astfel, pe mine mă voi pune apoi în slavă deşartă, şi nici nu mă ajută la mântuire, voi fi privit ca un arogant, cum sunt privit de fiecare dată când vreau să ajut, şi da, sunt foarte pătimaş, vai mie, am toate păcatele, fie ele cu mintea, cuvântul sau fapta, afară de erezie şi apoi nici pe el nu-l va ajuta cu nimic, fiindcă nu-şi caută şi nu doreşte o măsură mai bună.
Oricum are intenţii bune, dar atât poate el, atât vrea el, asta-i măsura lui şi aceste sfaturi le-a dat. Ultimul a fost cel mai frumos, să se ducă sora aceea, la duhovnic.
Deci chiar şi monah dacă ajungi, sau pustnic, diacon, preot, episcop, fiecare îşi dă măsura lui în Hristos, la fel cum un medic îşi dă măsura lui în medicină, avocatul în drept canonic, juridic, bucătarul în nebuniile şi grandomaniile culinare, etc.
E prea mult de scris şi sunt foarte obosit, în plus şi mai ales, cei ce vor să se călugărescă, au Noul Testament, au Sfinţii Părinţi, Sfintele Canoane/Dogme, duhovnicul, conştiinţa lor, dacă în iubirea lor, nu îşi dau o măsură "din slavă-n slavă" în Hristos, eu, beşică de puroi, cu ce să ajut? Iar de primit, am primit din acel text a lui MihailC., incertitudini, metode de a găsi probleme, nesiguranţă, frică multă şi chiar minciuni. Mai bine citesc din Sfinţii Părinţi, şi doresc să mă umplu de râvna lor cea sfântă, să o înţeleg, să o doresc, să o primesc, la o măsură dorită de mine, apoi să o înmulţesc şi toată să o dăruiesc.

"vsovi", mulţumesc pentru osteneală, te minţi singur şi confunzi călugăria cu căsătoria, eşti uşor de amăgit, mai ales când refuzi, respingi: smerenia, dragostea, iertarea, mulţumirea şi peste toate, loveşti Biserica lui Hristos, oiţele şi mântuirea lor, ca şi pe-a ta.

Iertaţi-mă.

[iuliu46]

Igor asta ti-am spus si eu ca nu ai scris pentru tine ci ai scris ca un invatator sau profet. Pentru ca asta te crezi, tu vrei sa fii vedeta. Crezi ca stii foarte multe si ca altii au de invatat de la tine.

Dar daca feedback-ul pe care il primesti nu este pe masura asteptarilor, nu crezi ca este posibil sa nu fii chiar potrivit pentru a fi invatator ? De asta ti-am spus ca ai nevoie sa te smeresti un pic si sa intelegi ca nu iti este potrivit rolul de vedeta.
Nu doar tu trebuie sa revii cu picioarele pe pamant. Si altii si chiar si eu avem momente in care ni se urca gargaunii la cap si ne credem mai destepti decat suntem si in masura sa le spunem celorlalti cu ce se mananca orice pe lumea asta. Toti trebuie sa intelegem ca nu suntem chiar asa de destepti si ca nu ar fi rau sa ne dorim o statuie mai mititica, nu cea mai mare din tara macar daca nu din lume. :)
La tine e doar mai evidenta dorinta asta de a face lucrul pe care ( in opinia mea) nu esti potrivit sa-l faci ( sa-i inveti pe ceilalti ). Cred ca mai mult pacatuiesti incercand sa faci asta pentru ca s-ar putea sa obtii exact efectul contrar - sa-i faci pe oameni sa se departeze de ortodoxie mai degraba decat sa se apropie.

Sa stii ca apa este necesara vietii si daca nu bei apa mori. Dar mori si daca bei mai multa apa decat trebuie - mori mult mai repede decat daca nu bei apa deloc. In cateva ore creierul s-ar putea sa cedeze.
In opinia mea, asta faci tu. Crezand ca esti potrivit sa-i potolesti omului setea, il indopi cu apa. Eu zic sa te gandesti bine la ceea ce faci si sa te gandesti daca nu-i mai bine sa iti cauti un loc mai modest. Cred ca sunt destui oameni cu har care pot potoli setea celor care cauta apa de baut. Recunosc ca nici eu nu ma numar printre ei dar nu am scris niciodata in felul in care o faci tu, nu m-am crezut niciodata potrivit pentru rolul acesta.

[AlinB]

În prealabil postat de iuliu46

Igor asta ti-am spus si eu ca nu ai scris pentru tine ci ai scris ca un invatator sau profet. Pentru ca asta te crezi, tu vrei sa fii vedeta. Crezi ca stii foarte multe si ca altii au de invatat de la tine.
.

Pai asta e problema, dorinta de a iesi in fata depaseste cantitatea invataturii, ca daca e sa vorbim si de calitate care e mult in urma.

Ce e bun: se vede ravana, dar exista ravna buna si ravna ne-buna si chiar si una nebuna.

Cand ajung sa inveti impotriva a ceea ce Invata Biserica: Augustin nu mai e fericit ci un fericit-eretic, Sf. Ap. Pavel devine purtator de felon sau Duhul Sfant intra in prosoape si magari, Sf. Scriptura devenind talmacita in cele mai nastrusnice feluri, nu e greu sa vezi ca e o mare problema acolo care depaseste ordinarele pacate ale gandirii in care inevitabil toti mai cadem.

O astfel de "ravna" mai gasesti doar la sectari, care vor sa-i mantuiasca pe toti, da' daca se poate cat mai original, fie si pe langa Corabie in ultima instanta

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de iuliu46

Igor asta ti-am spus si eu ca nu ai scris pentru tine ci ai scris ca un invatator sau profet. Pentru ca asta te crezi, tu vrei sa fii vedeta. Crezi ca stii foarte multe si ca altii au de invatat de la tine.
Dar daca feedback-ul pe care il primesti nu este pe masura asteptarilor, nu crezi ca este posibil sa nu fii chiar potrivit pentru a fi invatator ? De asta ti-am spus ca ai nevoie sa te smeresti un pic si sa intelegi ca nu iti este potrivit rolul de vedeta.
Nu doar tu trebuie sa revii cu picioarele pe pamant. Si altii si chiar si eu avem momente in care ni se urca gargaunii la cap si ne credem mai destepti decat suntem si in masura sa le spunem celorlalti cu ce se mananca orice pe lumea asta. Toti trebuie sa intelegem ca nu suntem chiar asa de destepti si ca nu ar fi rau sa ne dorim o statuie mai mititica, nu cea mai mare din tara macar daca nu din lume. :)
La tine e doar mai evidenta dorinta asta de a face lucrul pe care ( in opinia mea) nu esti potrivit sa-l faci ( sa-i inveti pe ceilalti ). Cred ca mai mult pacatuiesti incercand sa faci asta pentru ca s-ar putea sa obtii exact efectul contrar - sa-i faci pe oameni sa se departeze de ortodoxie mai degraba decat sa se apropie.
Sa stii ca apa este necesara vietii si daca nu bei apa mori. Dar mori si daca bei mai multa apa decat trebuie - mori mult mai repede decat daca nu bei apa deloc. In cateva ore creierul s-ar putea sa cedeze. In opinia mea, asta faci tu. Crezand ca esti potrivit sa-i potolesti omului setea, il indopi cu apa. Eu zic sa te gandesti bine la ceea ce faci si sa te gandesti daca nu-i mai bine sa iti cauti un loc mai modest. Cred ca sunt destui oameni cu har care pot potoli setea celor care cauta apa de baut. Recunosc ca nici eu nu ma numar printre ei dar nu am scris niciodata in felul in care o faci tu, nu m-am crezut niciodata potrivit pentru rolul acesta.
Eu zic sa te gandesti bine la ceea ce faci si sa te gandesti daca nu-i mai bine sa iti cauti un loc mai modest. Cred ca sunt destui oameni cu har care pot potoli setea celor care cauta apa de baut. Recunosc ca nici eu nu ma numar printre ei dar nu am scris niciodata in felul in care o faci tu, nu m-am crezut niciodata potrivit pentru rolul acesta.

Ce întărire e asta? Ce dojană-i asta? Ce cuvinte străine de Hristos sunt astea? Asta-i măsura ta? Atât vrei? Atât poţi?
Dacă vroiam să fiu preot, aş fi fost preot din timpul facultăţii, cum e şi canonic, puteam să mă căsătoresc încă din seminar, alegeam una din cele vreo 2-3 cărora le era drag de mine, o amăgeam, mă căstoream cu ea, fără s-o iubesc prea mult, numai să alerg după preoţie.

Şi ajungem preot şi eram "vedetă", în parohie. Sfinţii nu sunt "vedete"? Nu oare trebuie să dăm o măsură cât mai bună, repet, cât mai bună pentru mântuirea noastră şi a aproapelui nostru, care-i orice om? Şi să-i avem exemple pe Sfinţi, pe Domnul Hristos, "vedeta", şi să-i urmăm? Nu suntem vedete dacă vrem asta? Şi facem asta? Pentru unii vedete, pentru alţii nebuni, dar eu o numesc starea de normalitate. Singura normalitate, unica şi adevărata normalitate, este viaţa în Hristos, cu luptă pentru o măsură cât mai plăcută lui Hristos. Că spune Domnul: "Eu n-am venit să mi se slujească, ci am venit ca să slujesc". Deci acea măsură care-o dă fiecare este... "vedetism"? Nu. Şi-atunci ce facem? De ce ne adunăm aici pe forum? Dacă unii cred că ne adunăm aici ca să ne etalăm ceea ce practic nu-i al nostru, ci al Domnului, aceia sunt în înşelare demonică, în mândrie, în neputinţă, nemulţumire. Şi între preoţi există o invidie a unora pe alţii, nerostită, că un preot e mai bun ca altul. În loc să înveţe de la el, să-şi înmulţească râvna şi lucrarea, ori devine indiferent, ori motivează aiurea măsura lui cea puţină, ori direct luptă împotriva celuilalt preot. Astea-s înşelări.

Deci starea de normalitate, măsura, nu sunt vedetisme. Când am citit în seminar (eram a 10-a) Tratatul Sfântului Ioan Gură de Aur, "Despre Preoţie", îl am în raft, la capul meu, şi acum, la jumate de metru de mine, deci am încremenit de frică şi emoţie, mi se făcea părul găină pe tot corpul, la fiecare magină, de aceea am şi ales facultatea de teologie didactică, nu pastorală, fiindcă nu vroiam să mă fac preot (am făcut pastorala, când am fost cu fosta mea prietenă, vroiam preoţie, dar ea n-a vrut să tragem la acelaşi jug) deci îmi este frică de preoţie, efectiv, îmi este frică de rugăciune, când eşti conştient că faci cel mai mare lucru de pe pământ, să fi creştin, o vai şi să fi preot, o vai, să te rogi Domnului, adică să vorbeşti cu Creatorul, să-ţi îmbunătăţeşti măsura prin rugăciune, şi o vai să slujeşti pe alţii care au nevoie de tine, ca preot, acestea sunt adevărate taine, din Universul infinit al Domnului.

Deci când am văzut cum a fugit Sfântul Ioan de preoţie, 7 ani în pustie şi cum s-a îmbolnăvit, abea s-a însănătoşit şi înainte de asta, fiindcă i-a fost plătit de Sfântă mama sa Antuza, şcoală înaltă şi bună în vremea aceea, din banii tatălui lui, (şcoală care azi e gratuită, facultatea în orice domeniu, cum să nu alegi teologia? măcar ca şi cultură generală) şi fiindă erau puţini creştini, păgânismul încă înflorea atunci şi nu se găseau candidaţi atât de buni ca el, chiar dacă Sfântul Ioan a fugit de preoţie, totuşi au venit să-l caute şi din ascultare şi multa lor râvnă şi insistenţă, l-au amăgit practic, l-au înşelat că-l vor face diacon şi l-au hirotonit preot, iar de acolo apoi, văzând măsura, râvna şi dorinţa lui, poporul l-a ales, episcop al Constantinopolului. Iar de acolo lupta lui cu împărăteasa însăşi, şi alte biruinţe ale lui, se cunosc. De aceea eu ştiu că nu doar că nu sunt vrednic, dar nu sunt oare atât de mulţi alţii, mult mai vrednici ca mine? Toţi sunt mai vrednici ca mine! Nu mă făţărnicesc, aşa este. Ce frumos slujesc şi se jertfesc 99% dintre preoţi. Mai eu lipsesc... fix eu, precis...(ironie)

Sfântul Vasile cel Mare, la fel, el la 29 de ani, nici nu era măcar creştin, nu era botezat. Se botează la 29 de ani, şi după botez, pleacă direct în pustie, apoi la 1 an după, la 30 de ani, scrie Regulile monahale, după care se va ghida Biserica timp de 1600 de ani şi se ghidează şi astăzi. Apoi porneşte şi deschide vasiliadele, pentru prima dată pe pământ, deschide un spital, un orfelinat, un azil de bătrâni, o cantină socială şi un adăpost pentru orice nevoiaş. Apoi după alt puţin timp, scrie Molitfele împotriva diavolului, exorcizările.
Ce-ar fi fost să-l întrebe unii şi alţii, fraţii şi colegii de la studii, că şi el avea studii înalte, a fost coleg cu viitorul împărat Iulian Apostatul, deci la 29 de ani, după Sfântul Botez când pleca în pustie, să-i spună: "Măi frate Vasile, eşti proaspăt botezat, nu crezi că eşti prea mândru, să mergi în pustie? Eşti vedetă? Stai liniştit, coboară cu picioarele pe pământ." sau "Ce? Ai pornit să dechizi vasiliadele? Revino-ţi. Te lupţi cu morile de vânt. Crezi că tu schimbi lumea? Măi băiatule... vino-ţi în fire." sau "Ai scris blesteme împotriva diavolului? Deci gata, tu chiar eşti deplasat, eşti dus de acasă, eşti psihopat, eşti patologic. Ai 31 de ani şi tu scrii blesteme împotriva diavolului? Eşti bolnav mintal." etc.

Deci repet, n-am cerut nimănui nimic, nici diaconie, preoţie, nimic. Şi nici de-acum înainte nu voi cere nimănui nimic, ba din contră, vreau să fug dacă cineva se gândeşte să mă hirotonească ceva. Nu sunt nici citeţ, mă străduiesc să fiu un simplu creştin, mirean. Şi eşuez lamentabil. De toată jena şi de tot râsul sunt. Abea mă rog câte ceva. Şi eu să vreau ce? Nu vreau preoţie, nu vreau şi nu pot fi "vedetă", nu vreau să învăţ pe ceilalţi, scriu doar ce se ştie, ce ştim preabine, pentru a fi de folos, dar mă opresc şi din asta, că oameni nu vor, iar dacă nu vor să primească, nu-i obligă nimeni să-i mântuiască, să le dea Împărăţia cu forţa. Tocmai, fiindcă nu vreau să îndop pe nimeni cu apă, şi cu nimic, au atâta belşug de învăţătură şi binecuvântare, eu nu mai vreau să aduc nimic nou. Dacă ce este deja, nu este dorit, urmat, trăit, dăruit, ce să mai fac eu, atunci? Nu cred că sunt potrivit pentru "rolul" de preot, că repet, abea poate voi fi potrivit pentru rolul de creştin. Ce taină, ce minunat este să fi creştin.

Deci când noi ştim ce prigoană, ce secerare este în Biserică, ce multă cădere, ce balaur imens se vede la orizont că vine, ce înşelare, ce abis de iad, cum n-a fost nici în timpul comunismului, cum spune Scriptura, la sfârşitul veacurilor, Biserica va fi prigonită cum n-a fost şi cum nu va mai fi." Fiecare set de prigoană este cum n-a fost şi nu va mai fi, tot mai crunt, dar totuşi creştinii cei drepţi, ortodocşi, Biserica, Sfânta Liturghie, a ţinut pământul. Pentru cei ce vor să se pocăiască, ţine Dumnezeu pământul, pentru "nebunii" din mănăstiri, din pustiuri sau din sfinţitele apartamente, ale iubitorilor de Aghismă, Anaforă, Tămâie, Mir, Lacrimi, Icoane, Noul Testament, Biblia, Cărţile Sfinţilor, pentru aceia ţine Dumnezeu pământul.
Şi tu vi şi vorbeşti de vedetisme. Nu-i bine. Nu-i voie. Avem nevoie (nu eu, vai mie) de cât mai multe "vedete", cât mai mari, cât mai mulţi atleţi ai lui Hristos, cât mai antrenaţi, de oamenii iubirii, ai dojanei, ai mărturisirii, ai iertării, ai soluţiilor, să le pese, să acţioneze, ai ascezei, asceţi, oameni ai răstignirii, ai dăruirii, ai rugăciunii, smereniei, discernământului. Aşa să fie creştinii. Toţi! Sau cât mai mulţi. Aşa să se molipsească unii de la alţii. Aşa să înflorească în Hristos !

Matei 5 :
13. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.
14. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.
15. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
16. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.

Iertaţi-mă.

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

... vai mie, am toate păcatele, fie ele cu mintea, cuvântul sau fapta, afară de erezie ...

Daca prin erezie intelegem sa vorbim in cuvinte diferite decat cele din cateheza, atunci poate fi asa precum zici. Nu cunosc foarte bine invatatura de credinta, nu am studiat la modul impecabil (precum colegul Catalin, de exemplu, care umbla cu cateheza pe paine in loc de unt si gem), nu sunt sigur ca mi-am insusit nici macar intelectual putinul pe care l-am studiat etc. Dar am inteles, cu vremea, ca erezia apare tocmai la aceia care cred (nu stiu in ce baza definitiva) ca ei au inteles bine Cuvantul iar ceilalti nu au inteles...
Ereticii, cred eu, au intotdeauna convingerea ca invatatura lor formala, livresca, in orice caz nedeplina (si cine poate fi sigur sub soare ca detine Invatatura deplina?) tine loc de cinste - indiferent de roadele acesteia in vietuirea lor concreta.

Acuma, sa cunoastem Cuvantul... ehe, e lucru mare.
A desparti invatatura de credinta de toata vietuirea crestina cred ca este, deja, inceputul ereziei.
Oare cuvantul drept, in duhul Evangheliei, poate fi asteptat de la unul care desparte, fie si pe ici pe colo, vorba de fapta? Oare de la un neintelept ori de la un om nedeplin imbunatatit putem astepta cuvant deplin spre invatatura crestineasca? Te intreb si ma intreb.

Asa incat, tocmai siguranta asta a ta ca, pacatuind neincetat si felurit nu te abati, totusi, de la invatatura dreapta... mie imi da serios de gandit. O fi posibil, nu zic nu, dar cum se poate asta, totusi?...
Sa fie Evanghelia doar un text pe care il poate baga in gusa orice neispravit? Si gata, dupa ce l-a ingurgitat, s-a facut bun invatator? (intreb asta asa, de principiu, nu neaparat cu referire la tine)

Igor, fara a stapani fenomenul dar fiind mereu in cunostinta de cauza, am zis repetat pe forum ca noi cei de azi suferim de livresc si rationalism, printre altele...
Adica avem asa o credinta intelectualizata, de te doare mintea. Doctori suntem!, docenti in invataturi deastea telectuale, insa cand e vorba sa distingem dreapta de stanga ne incurcam lesne... Cu atat mai rusinos si pagubos cand nici macar nu banuim ca asa ni se intampla...
Ce sa fie asta, daca nu tocmai dovada concreta, practica, a ereziei! Crezi ca eretic e doar acela care nu stie Crezul pe de rost? Iar cel de-l stie, totusi, crezi ca e scutit de erezie?...
Aminteste-ti, intrucat ai citit mai multa Patristica decat mine, ca inceputurile ereziei au stat mereu intr-o vietuire precara/ intr-o practica nedesavarsita, intr-o poticneala efectiva ici sau colo.
Voim invatatura dreapta? Vrem sa fim siguri ca nu suntem in erezie? Atunci sa luam aminte cum vietuim, mai intai. Proba bunei si temeinicei invataturi este dovedita prin dreapta vietuire. De esti sigur ca o ai pe aceasta, atunci te felicit: probabil ca poti fi bun invatator crestin.

P.S. Eu stiu ca sunt invatator prost tocmai pentru ca imi scrutez vietuirea si asta imi e reper bun. Ca mai fac pe aici galceava, e altceva. Nu am pretentia ca sunt invatator, decat in unele mici chestiuni, pe care le-am asimilat binisor. Si, inca, nici acolo nu am certitudine deplina, iti marturisesc! Fac valva doar din neputinta de a-mi controla pohta de galceava, asta-i tot. Dar constiinta limitelor mele grozave o am. Si nu ma mandresc deloc cu asta...
Deci iti propun sa te intrebi serios: oare chiar poti afirma cu siguranta deplina ca nu esti pandit de erezie si ca te-ai inaltat suficient de sus si de stabil asupra eresurilor?...
Gandeste-te bine! Daca binevoiesti.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ioan67

Daca prin erezie intelegem sa vorbim in cuvinte diferite decat cele din cateheza, atunci poate fi asa precum zici. Nu cunosc foarte bine invatatura de credinta, nu am studiat la modul impecabil (precum colegul Catalin, de exemplu, care umbla cu cateheza pe paine in loc de unt si gem), nu sunt sigur ca mi-am insusit nici macar intelectual putinul pe care l-am studiat etc. Dar am inteles, cu vremea, ca erezia apare tocmai la aceia care cred (nu stiu in ce baza definitiva) ca ei au inteles bine Cuvantul iar ceilalti nu au inteles...

Ioane frate... Respect şi închinăciune vârstei frăţiei tale. Dar ia seama să nu ajungi la bătrâneţi ruşinoase, lipsite de Hristos. Eşti un ecumenist ascuns, pregătit şi în fiecare zi te antrenezi în ideologia gândirii şi exprimării pentru o unirea mincinoasă între erezia catolicilor şi Biserică, cu scopul aducerii apoi acolo şi pe protestanţi şi neo-protestanţi. Poate nu direct, dar indirect, doreşti asta, te simt, citindu-te printre rânduri.
Revin.
Deci dacă tu nu cunoşti învăţătura de credinţă, precum tu bine spui (rău spui) atunci cum vei cunoaşte ce este erezia? Şi unde este? Şi cum să te porţi cu ea? Şi cum să o vindeci? Şi cum să te fereşti de ea? Tu şi turma lui Hristos, oiţele? Cum vei reuşi asta? Dacă vei reuşi. Dacă vrei, dacă îţi pasă. Ce scopuri ai? Ce ţeluri? Dar mijloacele, ce mijloace ai? Ce vrei să ai? Cum te daptezi? La ce? Ce este adaptarea? Ce este propriuzis, prin ochii iubirii, erezia? Căderea, nemulţumirea, mândria, lăcomia, lipsa ascezei, dialogul, blândeţea, dojana, discernământul, duhovnicia, ce sunt acestea? Ca mădular al Bisericii, ce, cât şi cum faci pentru mântuirea ta şi a celorlalţi apropiaţi ai tăi? Aproapelui tău? (orice om)...
Ioane frate... Psihologia asta, îţi consumă mintea cea dreaptă în Hristos... în loc să te slujeşti de ea, pentru mai binele turmei Domnului... Măsura...

În prealabil postat de ioan67

Ereticii, cred eu, au intotdeauna convingerea ca invatatura lor formala, livresca, in orice caz nedeplina (si cine poate fi sigur sub soare ca detine Invatatura deplina?) tine loc de cinste - indiferent de roadele acesteia in vietuirea lor concreta.

Biserica !
Amin !
Biserica, sub soare, deţine învăţătura deplină.
Biserica primeşte în Duhul Sfânt, toate soluţiile de care are nevoie omenirea în acea vreme, fie orice secol, soluţiile economice, sociale, distributive, şi de orice natură şi formă şi organizare. După descoperirile pentru mai binele omenirii, pe care Domnul îngăduie în libertatea desăvârşită dăruită tuturor oamenilor, să le aibe, să le deţină, cât timp este credinţă şi dragoste pentru toţi oamenii.

Dar cine să vrea soluţiile Bisericii? Nu le vor. Le urăsc. Fiindcă Biserica vindecă. De lepra sufletului, mândria, lăcomia, aristocraţia, preluate chiar de Biserică, prin care au căzut, atunci Apusul, sub papalitate sau papalism, iar azi în dorirea celor materiale, care ar trebui organizate în milostenie şi dăruire.

Biserica vindecă "supravieţuirea celui mai în formă" (darwinismul evoluţionist), a celui mai tare faţă de cel mai slab, Biserica vindecă dorinţa ca cel superior să se hrănească cu cel inferior, cum dă exemplu din natură, Charles Darwin. Nu, noi nu suntem animale. Nu ne comparăm cu animalele. Deci oamenii, vor să se vindece de Biserică.

Când unui alcoolic nu-i dai alcool, intenţionat şi supravegheat îl ţii departe de alcool, va deveni violent. Mai ales unui drogat. La fel, când celor bolnav de dorinţa îmbogăţirii materiale, bolnav de bani, de putere, stăpânire, conducere, când acelor oameni, le iei banii, le împarţi puterea, (le-au împărţit deja puterea, politic, celor care doar cred că au vreo putere) deci le iei banii ca să-i dai la alţii, muritori de foame, şi când nu le mai dai posibilităţi să-şi facă rău unii altora (prin tehnologie militară, de exemplu), vor sări ca arşi, vor îndepărta totul, pe toţi care-i vor să-i despartă de patima lor, chiar cu violenţă îi va îndepărta.

Cum să iei banii celor mai bogaţi, să-i dai la muritorii de foame? "Contractul de proprietate", nu? Filosofia lăcomiei. Oh, câte-aş spune... Dar cine ascultă? Cine împlineşte? Cine caută mântuirea mai mult ca mine? Cel care iubeşte pe Domnul mai mult decât Îl iubesc eu. Pe forum cel puţin, nimeni din voi, nimeni nu iubeşte pe Domnul mai mult ca mine. Şi mă întristez de asta...
De aceea nu vor soluţiile Bisericii, nu vor pe Domnul. Că nu vor să se vindece.

De aceea, orice şi oricine nu este în Biserică, este în erezie. De aceea nu se vor mântui. Că nu vor pe Domnul şi îşi fac proprii domni, hristoşi mincinoşi, slujind întunericul, în măsura fiecăruia. Nu Domnu-i bagă-n iad, ei singuri se pun acolo. Începând de aici, din viaţa asta, care este posibilitatea fiecăruia de redobândire a Raiului. Nu Domnul i-a dat afară pe diavol cu ai lui, singuri sau dat afară. Apoi Domnul l-a reprimit, oridecâte ori vrea să vină, să revină. Îl vedem pe diavol, înapoi în Rai, ispitind pe Adam şi Eva, îl vedem pe diavol înapoi în Rai, "sfătuindu-se" cu Domnul, despre Iov, îl vedem pe diavol, cerând de la Dumnezeu Tatăl, pe Apostoli, să-i cearnă ca pe grâu, iar Hristos, zice chiar El, s-a rugat să nu piară credinţa lor. Deci singur să dă afară, de fiecare dată. Se excomunică.

De accea apocatastaza lui Origen e erezie. Fiindcă vrăjmaşul are inima împietrită, nu mai vrea în starea de har, că ştie cum e acolo, ştie ce-i acolo, de acolo a căzut, acolo îi e permis să revină oricând, şi refuză, luptând cât de bine poate, în limitările lui, fiind creat de Domnul (la început bun, iar prin libertatea lui, a devenit rău, adică respinge binele) şi luptând împotriva a toată creaţia, fiindcă nu îl numără Domnul şi pe el, printre Sfânta Treime, nu-l face Creator, creatura niciodată nu va creator, de aceea Hristos nu este creatură, ci creator, şi arianimsul e erezie şi martorii lui iehova de azi, şi dochetismul şi maniheismului sau catolicismului, azi, şi alte erezii.

Şi de aceea spunea acel Părinte, în Patericul Egiptean, întrebat fiind: "Părinte eşti păcătos? Sunt. Eşti desfrânat? Sunt. Ai patimi? Da, mă lupt cu multe patimi. Eşti eretic, Părinte? Sunt orice, cu mintea, cuvântul sau fapta, fac orice păcat, dar eretic nu sunt."
Atât de simplu.

Fiindcă capul Bisericii este Hristos Dumnezeu în Sfânta Treime, şi Maica Domnului şi Sfinţii, nu un Sinod, care poate greşi, nu un episcop, preot sau diacon, care poate fi chiar eretic, ca Arie, ca episcopul Nestorie, sau alte grupuri de eretici în Sinodul Bisericii, sau toată Biserica poate cădea în erezie, precum a fost în timpul Sfântului Maxim Mărturisitorul, care era un simplu monah, şi el cu câţiva ucenici, mai erau singurii, unicii creştini de pe pământ, în rest toţi din Sinod, erau eretici, căzuţi în monofizitism şi monotelism. Nu se poate face, de exemplu un sinod, unde să hotărască 10 oameni.

Deci revin. Ce sunt ei? Episcopi, preoţi, diaconi? Slujitori. Ai Bisericii. Ca şi crâsnicii, cântăreţii, şi oricine din suflarea creştinească. Cei din cler, sunt doar reprezentanţi ai lui Hristos, cei ce păstoresc şi slujesc turma, oiţele, slujitorii noştrii, care ne slujesc pe noi, care când se adună, şi hotărăsc împotriva Bisericii, cum ar fi ecumenismul, sau altă erezie, atunci Biserica e cea care se ridică să-i păstorească pe ei, că ori s-au îmbolnăvit, ori au căzut în neputinţă, sufletească, a inimii, a minţii sau a trupului.

Iar în Biserică, toţi, sunt egali unii altora, se diferenţiază doar prin slujire, care este jertfă, dăruirea, asceza, nu o oră, sau 5 ani, toată viaţa.

De aceea sunt egali în faţa Domnului, şi Domnul nu caută la faţa omului, spune Scriptura şi mai spune că Domnul "Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină." - 1 Timotei 2, 4 şi Domnul "nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu" şi deci sunt egali unii în faţa altora, sunt păcătoşi care se întorc să fie vii, care doresc să se mântuiască şi la cunoştiinţa adevărului să vină. Se diferenţiază doar prin dăruire, cei care slujesc cel mai mult tuturor, cei mai jertfitori, cei mai asceţi, aceia sunt cei mai mari.

Şi avem exemplul din cearta Apostolilor pentru întâietate, că spune la la Marcu 9:
34. Iar ei tăceau, fiindcă pe cale se întrebaseră unii pe alţii cine dintre ei este mai mare.
35. Şi şezând jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor.
Şi de aici, cei împătimiţi ai Bisericii, după lăcomie şi stăpânire, vor spune: vezi? au spus doar celor 12 apostoli, nu tuturor. Da? Dar răspunsul în Duhul Sfânt, pentru vindecarea lor este: nu întâmplător şi-a mai ales Domnul şi alţi 72 de Apostoli, arătând dăruirea creştinismului pentru întreg pământul. Iată Biserica, care nu stă întrun singur om, (erezia romano-catolicismului) sau doar întro grupare de oameni în Sinod (erezia ecumenismului) ci în toţi ai lui Hristos. Aşa creştea şi se întărea Biserica.
Şi mai spune la Marcu 10:
43. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru.
44. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.
Dar şi la Matei 20:
26. Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru.
27. Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă.

Dar mergem şi mai profund:

[Igor_Paslusnik]

Deci mai profund, în Domnul:
Cine deci este cel dintâi, care slujeşte tuturora? Extraordinarul şi neacceptatul medicament pentru vindecarea materialismului, la Faptele Apostolilor 4 :

"32. Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte.
33. Şi cu mare putere apostolii mărturiseau despre învierea Domnului Iisus Hristos şi mare har era peste ei toţi.
34. Şi nimeni nu era între ei lipsit, fiindcă toţi câţi aveau ţarini sau case le vindeau şi aduceau preţul celor vândute,
35. Şi-l puneau la picioarele apostolilor. Şi se împărţea fiecăruia după cum avea cineva trebuinţă."

În acest pasaj scripturstic, şi-a dezvoltat şi Marx, filosofia stricată, ajungându-se la dictatură, pentru că Marx a ieşit din lumina Noului Testament, şi a scos egalitatea dintre oamenii care nu doresc materia, banii şi lăcomia.
Dar revin.
Cine era primul? Cine slujea cel mai mult tuturor. Cel vindecat. Acela este cel care slujeşte cel mai mult (nu puţin) tuturora.
De ce?
De ce ei să fie primii?
Fiindcă ei sunt vindecaţi, şi ei vindecă, ei sunt îndumnezeiţi, ei nu au nevoie de nimic material, de aceea ei trebuie să conducă, şi să construiască comunităţile, aceia care nu doresc nimic material, decât pe Hristos, că spune.
Deci ce vedem?
Cine este primul?
Cine nu vrea nimic material. Strictul necesar. Acela să conducă averile, bogăţiile, tuturora. Cu cât mai mulţi din aceştia, care nu vor materialism, cu atât mai puţină dorinţă pentru bogăţie, posesiuni, stăpâniri, averi, aur, şi alte prostii, şi cu atât mai bine, că ar fi mai multă pace, mai multă linişte, bucurie, mulţumire, organizare, egalitate, dându-şi întâietate unii altora, mai multă dragoste, le-ar păsa mai mult de oameni, nu de patimi, ci de mântuirea şi viaţa în Hristos, a tuturora, sau a continentului, a ţării, a regiunii, a oraşului, a zonei, a blocului/casei, a familiilor ce locuiesc acolo, a sinelui.

Aceia, aceştia, noi, Biserica, în Hristos, sub soare, avem învăţătura deplină. Desăvârşită. Vrednică de urmat. Demnă. Aducătoare de Împărăţia Cerurilor. Aceştia merită şi trebuie să fie cinstiţi, şi să i se facă metanie, cum i-a făcut Arhanghelul, Preasfintei Născătoare, aceştia să fie aleşi pentru a fi îmbrăcaţi cu omoforul, de aceea episcopii se aleg dintre monahi, dar între timp se mai îmbolnăvesc cu câte o bolişoară, deci de cei vindecaţi şi de cei îndumnezeiţi să ascultăm sau măcar luminaţi, ei să adune Biserica şi să ia hotărâri pentru vindecarea cât mai multora practic, ăstai scopul Sinodului, practic, deci ei să se adune în Sinoade, şi să strige şi să caute oiţele pierdute şi drahmele pierdute, în erezii, să meargă după oiţa pierdută, lăsând cele 99 în siguranţa staulului. Pentru cine vrea să se mântuiască.

În prealabil postat de ioan67

A desparti invatatura de credinta de toata vietuirea crestina cred ca este, deja, inceputul ereziei.
Oare cuvantul drept, in duhul Evangheliei, poate fi asteptat de la unul care desparte, fie si pe ici pe colo, vorba de fapta? Oare de la un neintelept ori de la un om nedeplin imbunatatit putem astepta cuvant deplin spre invatatura crestineasca? Te intreb si ma intreb.

Ce apropo baţi, puţincredinciosule?
Cine-i desparte pe eretici de Biserică? Nimeni. Ei înşişi. Ţi-am arătat mai sus, cine l-a despărţit pe diavol de Domnul? Nu Domnul, ci el însuşi.
Cine i-a despărţit pe cei din romano-catolicism de Biserică? Nimeni, decât ei înşişi. Când l-au trimis pe cardinalul Humbert cu excomunicarea celorlalţi 4 Patriarhi, cu sulurile în Sfânta Sofia, la Constantinopol, s-au despărţit singuri, s-au excomunicat singuri, şi în aceaşi zi, noul numit "papa" cade jos şi moare (numai accepta titlul de Patriarh).
Pe cine despart eu, de cine?
Vorbeşti prostii, ca să nu spun că minţi.
Din 1054, Biserica din Apus, a încetat să mai fie Biserică. Au ieşit şi au înnebunit. Cruciadele, inchiziţia, primatul, purgatoriul şi celelalte nebunii.
Îi ţinem noi despărţiţi? Deloc. Niciodată.
Să lepede nebuniile care le-au inventat, cele străine de Biserică, şi îi primim înapoi. Cu tot dragul. Cel puţin eu unul, abea aştept.
Dar nu să mai cadă din Biserică, în ecumenism, sincretism dogmatic, ghiveci. Nu vreau paşalâc catolic. Că mă duc în iad. Adică singur mă despart de Hristos.
Şi-atunci, am datoria, scripturistică, să zic: anatema. Adică nu eu sau nu noi Biserica, îi despărţim, ci anatema este: ei înşişi, singuri s-au despărţit şi au ieşit din Biserică, prin învăţăturile noi, neexistente în primul mileniu, care le practică, mărturisiri mincinoase, demonice. Asta-i anatema.
Să nu fie.
Deci mai bine ia seama frăţia ta, ce-i aia învăţătura de credinţă şi vieţuirea creştină, că precum ai spus mai sus, nu ştii. Doreşte-ţi să ştii şi îţi va da Domnul şi vei şti şi vei da şi la alţii. Lumina lumii, sarea pământului.

Şi da, eu nu sunt eretic. Sunt păcătos, dar nu eretic. Că toate ereziile aduc iadul, despărţindu-se cu întreaga fiinţă de Domnul.
Da, pot să devin eretic, nu cu voia mea, dar vai, mai bine să mor de mii şi mii de ori, decât să devin eretic şi mai bine să mor de milioane de ori, decât să stau cu mâinile în sân şi să văd cum Biserica cade în erezie şi eu să nu fac nimic şi pot să fac, dacă mă duc şi mă afierosesc Domnului, printre multe alte lucruri, cele mai mari, rugăciunea, să fac nu multe, nu tot, dar ceva, fiindcă am datoria, am chemarea, prin numele de creştin, să mărturisesc pe Domnul, şi mai ales, dacă voi fi întrebat de Domnul la judecată: ai văzut, de ce nu ai făcut nimic?

Prea mult de spus. Dar mult mai multe de făcut. Constant. Na, că iar am învăţat. Am spus eu că mă duc în iad... Dar mai bine spus, nu am învăţat, am adus aminte ce se ştie deja.

Nădăjduim la mila Domnului. Pomeniţi şi iertaţi.

Hristos în mijlocul nostru.

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Pe cine despart eu, de cine?

Vorba de fapta.
Pe tine de tine.
Cunostintele tale declarative de practica vietuirii tale.
Mintea de inima.
Probabil... Ia-o asa, ca pe o parere oarecare...

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Prea mult de spus. Dar mult mai multe de făcut. Constant.

Intocmai!

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Eşti un ecumenist ascuns, pregătit şi în fiecare zi te antrenezi în ideologia gândirii şi exprimării pentru o unirea mincinoasă între erezia catolicilor şi Biserică, cu scopul aducerii apoi acolo şi pe protestanţi şi neo-protestanţi. Poate nu direct, dar indirect, doreşti asta, te simt, citindu-te printre rânduri.

...:) Igor, nu ti se intampla cateodata sa te rusinezi de ce scrii? Iar asta cu "simtitul" nu crezi ca e un temei cam prea subred ori, poate, riscant pentru o judecata atat de taioasa si categorica?
Te rog frumos sa te linistesti. Nu ai nici un motiv real sa sustii asemenea lucruri despre mine.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Deci dacă tu nu cunoşti învăţătura de credinţă...

Dragul meu, am afirmat ca nu o cunosc deplin. Si ca invatatura de credinta, oricat de bine as cunoaste-o in mod intelectual/livresc/scolaresc imi este mereu amendata de calitatea vietuirii mele. Una care, din nefericire, lasa adeseori de dorit. Eu nu pot separa invatatura de credinta de faptele vietuirii concrete. Daca as face asta, probabil nici nu m-as mai spovedi...

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Ioane frate... Psihologia asta, îţi consumă mintea cea dreaptă în Hristos...

Igor, nu cred ca esti in masura sa faci aceasta evaluare. Te rog, da-ti seama!
Si fii linistit, iarasi te rog: nu ma mai ocup cu psihologia. Ce scriu pe aici uneori sunt cunostinte de nivel introducere. Generalitati si banalitati care tin de cultura generala. Imi pare rau ca unii nu au nici macar cunostinte de acest nivel... Ar fi utile pe ici pe colo, fara nici o concurenta cu invatatura si practica Bisericii.
Te rog, nu-ti mai face temei barfa si parerile multimii nestiutoare. Daca voiesti sa afli ceva autentic despre psihologie, pune mana si studiaza temeinic, eventual practica si tu cativa anisori. Macar cat mine, ca sa putem dialoga mai la amanunt, de voiesti...

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Biserica, sub soare, deţine învăţătura deplina.

Sunt de acord.
Dar aceasta invatatura deplina este, totusi, in crestere...:) Ma refer la unele nuante, la noi descoperiri dumnezeiesti, la dinamismul Traditiei.
Si mai cred ca nu doar sub soare ci si sub luna si chiar dincolo de corpurile astea ceresti...:)

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Când unui alcoolic nu-i dai alcool, intenţionat şi supravegheat îl ţii departe de alcool, va deveni violent.

Iar te repezi...:) Nu vrei, totusi, sa vorbesti despre lucrurile la care te pricepi?
Apropos, alcoolicul poate deveni violent mai ales cand consuma alcool, iar nu atunci cand nu consuma...:) Nu absenta alcoolului ii scade controlul instinctelor si al resentimentelor, ci tocmai actiunea acestuia asupra creierului si sufletului produce o dezinhibare insotita, uneori, de manifestari clastice. Of, Igor ...

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Cine caută mântuirea mai mult ca mine? Cel care iubeşte pe Domnul mai mult decât Îl iubesc eu. Pe forum cel puţin, nimeni din voi, nimeni nu iubeşte pe Domnul mai mult ca mine.

Vezi, Igor, de ce nu are ursul coada si veverita cont in banca?

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

De aceea, orice şi oricine nu este în Biserică, este în erezie.

Dar de faptul ca ereziile au fost stabilite, adeseori, in urma lungilor discutii sinodale, ai auzit? Adica nu iti e clar ca aceia care au fost declarati eretici au fost membri ai Bisericii? De exemplu, ai auzit de Arie? Cine era el? Nu cumva era preot in Alexandria? Ca sa nu mai pomenesc de multi altii...
Deci erezia este mai intai in Biserica, asemanator cu un corp strain/virus in organism. E fapt intraeclesial, conviv cu dreapta credinta, cel putin pana cand nu este declarat si eliminat "in afara".

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Şi de aceea spunea acel Părinte, în Patericul Egiptean, întrebat fiind: "Părinte eşti păcătos? Sunt. Eşti desfrânat? Sunt. Ai patimi? Da, mă lupt cu multe patimi. Eşti eretic, Părinte? Sunt orice, cu mintea, cuvântul sau fapta, fac orice păcat, dar eretic nu sunt."
Atât de simplu.

Da, dar esti sigur ca ai patruns bine intelesul?

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

... un episcop, preot sau diacon, care poate fi chiar eretic, ca Arie, ca episcopul Nestorie, sau alte grupuri de eretici în Sinodul Bisericii...

Ma bucur ca ti-ai amintit.

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Iar de primit, am primit din acel text a lui MihailC., incertitudini, metode de a găsi probleme, nesiguranţă, frică multă şi chiar minciuni. Mai bine citesc din Sfinţii Părinţi, şi doresc să mă umplu de râvna lor cea sfântă, să o înţeleg, să o doresc, să o primesc, la o măsură dorită de mine, apoi să o înmulţesc şi toată să o dăruiesc.

Frate drag, dar cum crezi ca vei inmulti comoara sfintilor, ca apoi pe toata sa o daruiesti (nobil gand!), fara a trece mai intai prin ce-ti pare ca ai gasit la Mihai?

Daca doar citim din Sfintii Parinti si nu experiem incertitudini (greu e drumul Golgotei, Igor!), frici si chiar minciuni: cum crezi ca dobandim ceva din Comoara?

Voiesti certitudini de-a gata fara sa treci prin moara incertitudinilor? Voiesti liman fara framantarile care sa te duca acolo?
Gasesti nefolositoare metodele de a gasi probleme? Dar nu in asta consta o buna parte din descoperirea de sine? Nu e omul neimbunatatit un ghem de probleme, dintre care pe unele habar nu are cum sa le formuleze, macar, desi le traieste din plin? Si ce bucurie mai mare sa ai, atunci cand muncesti la imbunatatirea de sine in sensul pocaintei, decat ca iti descoperi probleme ascunse pe care nici nu le banuiai dar care iti mancau seva vietii? Nu stiai ca dusmanul ascuns/necunoscut este si cel mai periculos? Si atunci de ce fugi de metodele descoperirii problemelor cand ar trebui mai degraba sa le cauti?...
Ti-e frica de nesiguranta? Pai n-ai citit ce povestesc sfintii despre asta?... Vrei sa sari direct in bratele Domnului ca sa te simti in siguranta deplina? Oho, pana acolo (iarta-ma ca iti dau vestea proasta) trebe sa te obisnuiesti cu muuuulta, foarte multa nesiguranta.. Abia dupa ce inghiti un ocean de nesiguranta s-ar putea sa simti si o lingurita de apa vie, datatoare de siguranta... Nu fugi ca un bebe repejor la mamicuta; cata mai degraba sa te deprinzi cu nesiguranta pe care o presupune orice mijire a unei autonomii sanatoase. Altfel ramai dependent de prea multa ocrotire externa, in sensul maladiv la propriu.
Frica multa, spui? Dar iarasi zic: obisnuieste-te cu ea, pana o inlocuieste, cu vremea, cu nevointele si cu Harul, cealalta frica: sfanta frica de Dumnezeu.
Minciuni? Toata mintea noastra e plina de minciuni, desi citim adeseori cuvintele Adevarului, pana la ceasul cand se gaseste curatita, innoita, stralucitoare. Dar cum sa ajungem acolo daca fugim de toate incercarile si aruncam cu ocari in acesti inamici subiectivi care ne sunt, insa, partenerii indispensabili intru indreptarea cea buna?