Cugetari din Dharma

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

In budism se pune intrebarea, ce inseamna "a exista"? In crestinism nu se dezvolta o linie de gandire in acest sens.

Sau nu te-ai documentat tu destul.

Intelegerea "starii de existenta" vizeaza orice aspect, de la un graunte de nisip, o simpla senzatie, un gand, un inger, o furnica, un demon, totalitatea realitatii inconjuratoare, pana la miezul adanc al eului.
Aceasta analiza releva ca orice fenomen are o existenta conditionata, altfel spus, nu poseda o existenta in sine.

Defineste "existenta in sine" :)

Aceasta cunoastere demistifica aparentele lumii care se infatiseaza ochiului cu putere de existenta autonoma. Metaforic, dezbraca forma de iluzia concretetii, devenind transparenta - clara.

Ce inseamna "existenta autonoma" ? :)

Mintea devine linistita pentru ca indiferent de modul in care se prezinta lumea aceasta poate vedea prin orice forma a ei. Realizeaza ca nu gaseste o esenta 'existentiala' cu care sa intre in coliziune, de care sa fuga sau sa o posede.

Ba cam este.
Daca tu ai credea in filosofiile astea, ar trebui de exemplu sa incetezi sa mai maninci.
Sau sa mergi la servici. Sau etc. :)
Ca treburile astea nu exista, deci?

Iar cand mintea se contempla pe sine, asisderea, nu gaseste o realitate solida ultima, nu poate identifica o esenta pe baza careia sa se compare cu alte fenomene, sa se inalte, sa se mandreasca sau sa se teama.

Pai da, cred ca aia alienati mintal inteleg cel mai bine chestia asta, acolo este cvasi-permament un vid total deci..

Deci, nu putem gasi o esenta nici in "persoana", nici in "fiinta", nici in "constiinta", nici in "flux", nici in "miscare", nici in "nemiscare", nici in "transformare"...toate sunt denominari, constientizari fragmentate ale realitatii. Cunoasterea profunda le transcende, este non-duala.

Hoho, mai usor cu pianul pe scari.
Mai intai defineste "esenta", "persoana", "fiinta", "constiinta", etc.

Si tot nu ne-ai lamurit, pana la urma ce se "incarneaza"? Ca frantuzu ala sau ce era zice ca nu exista o "persoana" care sa se incarneze ci un "flux de constiinta".
Ce e aia?

Unii mistici crestini au inteles ca Dumnezeu se cunoaste "parasind orice impresie" a mintii. Este echivalent cu a nega cogniscibilitatea Lui Dumnezeu in Fiinta Sa.

Gresit. Dumnezeul crestin este cognosicibil in mai multe feluri, nu a creat fiintele "ignorante" ca in budhism, nici nu le dispretuieste exsitenta ca in "budhismul" tau.

Prin intelegerea naturii ultime a fenomenelor (Dumnezeu in Fiinta Sa), budismul percepe realitatea ca un Intreg. Aceasta cunoastere ne leaga de toate, intram in comuniune intima cu toate, ne face liberi ("fii ai luminii").

Ba mai degraba ai intunericului, ca mai intai respinge cunoasterea Adevaratului Dumnezeu si ofera o perspectiva trista si fara sens a intregii Creatii a carei sursa e plasata in ignoranta si "implinire" in non-existenta.

Vezi tu omulet, cu o chestie ai dreptate:

Creatia este definita de transformare, asta e esenta ei, diferenta o face modul in care ea se desfasoara, poate fi una frumoasa, armonioasa, sub Har, sau una intunecata, turbulenta, in afara Lui.
Alegerea iti apartine.