![]() |
![]() |
|
#9
|
|||
|
|||
![]() Citat:
1) Nu e obligatoriu să dai totul afară. Nu există acest "trebuie". Asta e o prejudecată. Mai degrabă, uneori, șmecheria e tocmai să conții! Nu să verși... 2) Tăcerea profesională e alt mit. Psihologul bun vorbește când e de vorbit și tace când e de tăcut. Asta se construiește în cadrul intimității terapeutice. 3) Ședințele și spovedania sunt o parte a soluției. Indispensabilă. Restul vine ușurel, cu timpul, cu firescul vieții. Să nu grăbim pe Dumnezeu! Să nu ne grăbim nici pe noi. 4) Dacă îmi permiți o sugestie, cu riscul asumat că aș putea să mă înșel, cred că ți-ar folosi un terapeut A.T. Aveți prin Cluj vreun analist tranzacțional? Mi se pare că da, nu știu sigur... Tipul de trăiri și dileme pe care le relatezi de-o vreme fac parte, așa cum sună ele în ce ai scris până acum, dintr-o chestie clasică: "frecușul" dintre script și contrascript. Caută un A.T. și zi-i că ți-a zis unul despre treaba asta și vezi ce urmează...:) Te-aș ruga să îmi dai de veste, dacă faci ce ți-am propus, după 2-3 luni. Spor! O să ai surprize mari..:)) Și foarte frumoase! Și te vei întoarce în Biserică eliberat de porcăriile pe care ți le-au pus nepricepuții și șmecherașii în cârcă. Și vei fi fericit de regăsirea lui Acasă, și vei plânge mult. Eliberat... Trăind din plin Firescul Ortodoxiei, nu maimuțărelile unora. Crede-mă și pune-te pe treabă, că e mai simplu decât pare acum. O vreme vei fi furios pe tine că ai pierdut atâta timp, însă o să-ți treacă. Beneficiile sunt o alinare irezistibilă! (De ce spun asta? Dacă nu mă înșală flerul, cred că joci într-un fel de film paralel... Nu e al tău, deși din păcate joci bine rolul.) Last edited by ioan67; 06.12.2016 at 10:24:15. |
|