Mă bântuie gândul

[Seraphim7]

Iar o sa pornesc cu un nu știu.Chiar nu știu,uneori ma puteam deschide mai bine,acum nu prea mai pot.Sunt încuiat chiar si pentru mine însumi.Fac lucrurile doar ca sa pare bine făcute,așa pe dinafara,dar eu sunt inafara lor,undeva departe ,pierdut in mereu aceeiasi căutare.Oamenilor nu prea mai pot să le vorbesc,fiindcă am incercat să fac asta de mai multe ori si .....cam nimic.Mulți veți zice,vorbește-i lui Dumnezeu,Sfinți,Maica Domnului ,acatiste etc.Nu pot,fiindcă asta e problema,nu știu cum sa abordez problema,rațional nu il găsesc,mistic,spiritual,religios e împărțit de fiecare cu idelogia lui.Dumnezeu nu poate fi cautat si gasit decat subiectiv,prezentările voite obiective au devenit doctrine si dogme și implicit un eșec.Mda,totuși labirintul e cu un scop....

[ioan67]

În prealabil postat de Seraphim7

Iar o sa pornesc cu un nu ştiu.Chiar nu ştiu,uneori ma puteam deschide mai bine,acum nu prea mai pot.Sunt încuiat chiar si pentru mine însumi.Fac lucrurile doar ca sa pare bine făcute,aşa pe dinafara,dar eu sunt inafara lor,undeva departe ,pierdut in mereu aceeiasi căutare.Oamenilor nu prea mai pot să le vorbesc,fiindcă am incercat să fac asta de mai multe ori si .....cam nimic.Mulţi veţi zice,vorbeşte-i lui Dumnezeu,Sfinţi,Maica Domnului ,acatiste etc.Nu pot,fiindcă asta e problema,nu ştiu cum sa abordez problema,raţional nu il găsesc,mistic,spiritual,religios e împărţit de fiecare cu idelogia lui.Dumnezeu nu poate fi cautat si gasit decat subiectiv,prezentările voite obiective au devenit doctrine si dogme şi implicit un eşec.Mda,totuşi labirintul e cu un scop....

Închiderea, încuierea sunt defense/apărări/retrageri cu scop de protecţie. Pentru a câştiga timp, pentru a lăsa portiţa vreunei şanse, pentru a mai tămădui rănile.
Totuşi, această "soluţie" nu e bună pe termen lung, deşi pe termen scurt e resimţită ca o necesitate salvatoare.
Dacă oamenii "obişnuiţi" nu vă mai aduc alinare/satisfacţie/mulţumire, atunci încercaţi cu un om mai "neobişnuit".
Astfel de lucruri, cum scrieţi, să ştiţi că sunt foarte frecvente la mulţi oameni. Vreau să înţelegeţi că sunt în jurul dvs. oameni la care, dacă apelaţi, vă pot ajuta să reînnodaţi firul ascuns, cândva. La Cluj aveţi câţiva psihologi foarte buni. Folosiţi-vă de ei! Sunt acolo tocmai ca să mergeţi şi să le spuneţi ce aveţi pe suflet. Veţi putea dialoga în voie şi veţi simţi că sunteţi înţeles. Oamenii aceia chiar ştiu să vă ajute să simţii asta şi să descoperiţi, în relaţia directă, reusurse şi satisfacţii noi. Eventual poate au dânşii un grup la care să vă alăturaţi, să vedeţi cum pun problema şi alţi oameni care au probleme asemănătoare cu dvs. Vă puteţi sprijini reciproc şi veţi trăi bucuria comuniunii şi a rezolvării problemelor presante, sufocante.

În ce priveşte Biserica şi Dumnezeu, sunt şi eu de acord, dacă îngăduiţi alăturarea: căutarea, întâlnirea şi trăirea lui Dumnezeu sunt aventuri personale, resimţite de fiecare în felul lui.
Totuşi, ritualurile fixate, ideologiile de care ziceaţi, obiectivarea şi toate celelalte nu ar trebui să vă fie piedici, ci resurse. Luaţi ce vă e folositor din jur şi mergeţi mai departe!
Lăsaţi zgomotul celor care îşi închipuie că l-au confiscat pe Dumnezeu. E treaba lor ce cred, atât îi duce mintea şi inima.
Dvs. mergeţi în biserică, în comunitatea euharistică şi faceţi ce puteţi face în linia tuturor trăitorilor care au format Tradiţia. Aveţi doar de câştigat! Sentimentul că aţi făcut un lucru înţelept şi frumos, mai întâi...:)

[Seraphim7]

În prealabil postat de ioan67

Închiderea, încuierea sunt defense/apărări/retrageri cu scop de protecţie. Pentru a câştiga timp, pentru a lăsa portiţa vreunei şanse, pentru a mai tămădui rănile.
Totuşi, această "soluţie" nu e bună pe termen lung, deşi pe termen scurt e resimţită ca o necesitate salvatoare.
Dacă oamenii "obişnuiţi" nu vă mai aduc alinare/satisfacţie/mulţumire, atunci încercaţi cu un om mai "neobişnuit".
Astfel de lucruri, cum scrieţi, să ştiţi că sunt foarte frecvente la mulţi oameni. Vreau să înţelegeţi că sunt în jurul dvs. oameni la care, dacă apelaţi, vă pot ajuta să reînnodaţi firul ascuns, cândva. La Cluj aveţi câţiva psihologi foarte buni. Folosiţi-vă de ei! Sunt acolo tocmai ca să mergeţi şi să le spuneţi ce aveţi pe suflet. Veţi putea dialoga în voie şi veţi simţi că sunteţi înţeles. Oamenii aceia chiar ştiu să vă ajute să simţii asta şi să descoperiţi, în relaţia directă, reusurse şi satisfacţii noi. Eventual poate au dânşii un grup la care să vă alăturaţi, să vedeţi cum pun problema şi alţi oameni care au probleme asemănătoare cu dvs. Vă puteţi sprijini reciproc şi veţi trăi bucuria comuniunii şi a rezolvării problemelor presante, sufocante.

În ce priveşte Biserica şi Dumnezeu, sunt şi eu de acord, dacă îngăduiţi alăturarea: căutarea, întâlnirea şi trăirea lui Dumnezeu sunt aventuri personale, resimţite de fiecare în felul lui.
Totuşi, ritualurile fixate, ideologiile de care ziceaţi, obiectivarea şi toate celelalte nu ar trebui să vă fie piedici, ci resurse. Luaţi ce vă e folositor din jur şi mergeţi mai departe!
Lăsaţi zgomotul celor care îşi închipuie că l-au confiscat pe Dumnezeu. E treaba lor ce cred, atât îi duce mintea şi inima.
Dvs. mergeţi în biserică, în comunitatea euharistică şi faceţi ce puteţi face în linia tuturor trăitorilor care au format Tradiţia. Aveţi doar de câştigat! Sentimentul că aţi făcut un lucru înţelept şi frumos, mai întâi...:)

Sigur,probabil doar constientizand și acceptând că am o problema ,voi putea să și rezolv.Dar,bineînțeles,am discutat și cu psihologi,chiar si psihiatrii,însă de multe ori nu puteam să dau totul afară,să vars tot ce am pe suflet,asta s-a intamplat și cu preoți de multe ori.Probabil când găseam persoane competente nu eram eu destul de diferite deschis,probabil din neincredere sau frică,iar când aveam strafulgerari de explozie,rămâneam cu replici gen,du-te la duhovnicul tău,sau tăcerea profesională a psihologilor.Și sunt mulți oameni care caută ceva,sau se simt singuri,sau nu au liniște,dar nu ședințele de psihologie sau spovedaniile sunt solutia,acestea sunt doar un calmant de moment.Iar pe cei din familie sau prieteni ,iubite etc,normal ca,ne purtăm ipocrit cu ei,ii mintim,zambim fals etc.Toți ne prefacem,fiindca asta e problema,nu mulți au curajul sa recunoască mizeria in care traiesc,sau mai degraba nu mai reusesc sa vadă asta,le-au amorțit simțurile.Dar asta e,nu ne putem tot plange,si eu optez pentru alegeri alternative de refugiu.Doar așa când mai intru in contact cu persoane din sfera psiho-spirituală mai discut una alta,însă niciodată nu merită să te deschizi oricui,ci doar celui care simți ca poate să se conteze la sufletul.Eu aleg mai degrabă un parteneriat in care ambii sa aibe beneficii,fiindcă toti avem de oferit,nu doar de primit.

[ioan67]

În prealabil postat de Seraphim7

... am discutat şi cu psihologi,chiar si psihiatrii,însă de multe ori nu puteam să dau totul afară,să vars tot ce am pe suflet,asta s-a intamplat şi cu preoţi de multe ori.Probabil când găseam persoane competente nu eram eu destul de diferite deschis,probabil din neincredere sau frică,iar când aveam strafulgerari de explozie,rămâneam cu replici gen,du-te la duhovnicul tău,sau tăcerea profesională a psihologilor.Şi sunt mulţi oameni care caută ceva,sau se simt singuri,sau nu au linişte,dar nu şedinţele de psihologie sau spovedaniile sunt solutia,acestea sunt doar un calmant de moment...

Uite ce cred eu:
1) Nu e obligatoriu să dai totul afară. Nu există acest "trebuie". Asta e o prejudecată. Mai degrabă, uneori, şmecheria e tocmai să conţii! Nu să verşi...
2) Tăcerea profesională e alt mit. Psihologul bun vorbeşte când e de vorbit şi tace când e de tăcut. Asta se construieşte în cadrul intimităţii terapeutice.
3) Şedinţele şi spovedania sunt o parte a soluţiei. Indispensabilă. Restul vine uşurel, cu timpul, cu firescul vieţii. Să nu grăbim pe Dumnezeu! Să nu ne grăbim nici pe noi.
4) Dacă îmi permiţi o sugestie, cu riscul asumat că aş putea să mă înşel, cred că ţi-ar folosi un terapeut A.T. Aveţi prin Cluj vreun analist tranzacţional? Mi se pare că da, nu ştiu sigur...
Tipul de trăiri şi dileme pe care le relatezi de-o vreme fac parte, aşa cum sună ele în ce ai scris până acum, dintr-o chestie clasică: "frecuşul" dintre script şi contrascript.
Caută un A.T. şi zi-i că ţi-a zis unul despre treaba asta şi vezi ce urmează...:) Te-aş ruga să îmi dai de veste, dacă faci ce ţi-am propus, după 2-3 luni. Spor! O să ai surprize mari..:)) Şi foarte frumoase! Şi te vei întoarce în Biserică eliberat de porcăriile pe care ţi le-au pus nepricepuţii şi şmecheraşii în cârcă. Şi vei fi fericit de regăsirea lui Acasă, şi vei plânge mult. Eliberat... Trăind din plin Firescul Ortodoxiei, nu maimuţărelile unora.
Crede-mă şi pune-te pe treabă, că e mai simplu decât pare acum. O vreme vei fi furios pe tine că ai pierdut atâta timp, însă o să-ţi treacă. Beneficiile sunt o alinare irezistibilă!
(De ce spun asta? Dacă nu mă înşală flerul, cred că joci într-un fel de film paralel... Nu e al tău, deşi din păcate joci bine rolul.)

[AlinB]

În prealabil postat de Seraphim7

Sigur,probabil doar constientizand și acceptând că am o problema ,voi putea să și rezolv.Dar,bineînțeles,am discutat și cu psihologi,chiar si psihiatrii,însă de multe ori nu puteam să dau totul afară,să vars tot ce am pe suflet,asta s-a intamplat și cu preoți de multe ori.Probabil când găseam persoane competente nu eram eu destul de diferite deschis,probabil din neincredere sau frică,iar când aveam strafulgerari de explozie,rămâneam cu replici gen,du-te la duhovnicul tău,sau tăcerea profesională a psihologilor.Și sunt mulți oameni care caută ceva,sau se simt singuri,sau nu au liniște,dar nu ședințele de psihologie sau spovedaniile sunt solutia,acestea sunt doar un calmant de moment.Iar pe cei din familie sau prieteni ,iubite etc,normal ca,ne purtăm ipocrit cu ei,ii mintim,zambim fals etc.Toți ne prefacem,fiindca asta e problema,nu mulți au curajul sa recunoască mizeria in care traiesc,sau mai degraba nu mai reusesc sa vadă asta,le-au amorțit simțurile.Dar asta e,nu ne putem tot plange,si eu optez pentru alegeri alternative de refugiu.Doar așa când mai intru in contact cu persoane din sfera psiho-spirituală mai discut una alta,însă niciodată nu merită să te deschizi oricui,ci doar celui care simți ca poate să se conteze la sufletul.Eu aleg mai degrabă un parteneriat in care ambii sa aibe beneficii,fiindcă toti avem de oferit,nu doar de primit.

E un drum lung si plin de ispite de care, cum spunea un parinte, doar smerenia te fereste.
Multumeste-te cu ce primesti, cat primesti si cand primesti si nu renunta niciodata sa ceri mai mult.
Daca vezi ca ceri prea mult de la cine nu poate sa dea, insista, mai cauta.

[gpalama]

Draga Serafim,

Repet pentru ca nu am vorbit foarte clar.
Ce spui tu miroase de departe a tulburare de la demoni.

Sa o spun pe sleau: visele rele, indoiala, tulburare mare de ganduri = te rupe dracul in bucati cu dezandejde.

De asta am spus in primul post: trebuie sa te lupti si singura lupta este prin rugaciune. Dar rugaciune facuta intr-un anumit mod.

Pentru ca tu ai un razboi al gandurilor si asta trebuie tratat duhovniceste nicidecum logic.
Tu nu ai o problema de logica de rezolvat, tu ai o problema de 'gramada de ganduri' si nu stii sa le descurci.

Problema ta se rezolva in felul urmator: se face rugaciune, si dispar.

Solutia este 'sa alungi totul', si nu sa te lupti. Solutia este sa pui in locul lor lumina si limpezime de la Dumnezeu.

Tu gresesti la maxim incercand sa descurci dracul si lucrarea lui si toate gandurile.
Nu ai sa reusesti, pentru ca nu se poate, si pentru ca mistica ortodoxa spune clar: nu se discuta cu gandurile de la diavol, ci se alunga si se face rugaciune pana dispar si pana sufletul tau are putere sa lupte cu ele si sa treaca peste ele.

Abia dupa ce se face lumina in mintea ta si dispare toata tulburarea, abia atunci vei fi in stare sa alegi o cale corecta.

Dar inainte de toate astea te intreb si eu pe tine: care este starea ta duhovniceasca de acum? Esti casatorit cu binecuvantare? Esti in pacate care departeaza Duhul Sfant de la tine? Exact care este starea ta duhovniceasca.
Pentru ca razboiul asta poate veni exact de la lucrul asta, de la o neranduiala duhovniceasca, de la petrecerea in pacat.

[Seraphim7]

În prealabil postat de gpalama

Draga Serafim,

Repet pentru ca nu am vorbit foarte clar.
Ce spui tu miroase de departe a tulburare de la demoni.

Sa o spun pe sleau: visele rele, indoiala, tulburare mare de ganduri = te rupe dracul in bucati cu dezandejde.

De asta am spus in primul post: trebuie sa te lupti si singura lupta este prin rugaciune. Dar rugaciune facuta intr-un anumit mod.

Pentru ca tu ai un razboi al gandurilor si asta trebuie tratat duhovniceste nicidecum logic.
Tu nu ai o problema de logica de rezolvat, tu ai o problema de 'gramada de ganduri' si nu stii sa le descurci.

Problema ta se rezolva in felul urmator: se face rugaciune, si dispar.

Solutia este 'sa alungi totul', si nu sa te lupti. Solutia este sa pui in locul lor lumina si limpezime de la Dumnezeu.

Tu gresesti la maxim incercand sa descurci dracul si lucrarea lui si toate gandurile.
Nu ai sa reusesti, pentru ca nu se poate, si pentru ca mistica ortodoxa spune clar: nu se discuta cu gandurile de la diavol, ci se alunga si se face rugaciune pana dispar si pana sufletul tau are putere sa lupte cu ele si sa treaca peste ele.

Abia dupa ce se face lumina in mintea ta si dispare toata tulburarea, abia atunci vei fi in stare sa alegi o cale corecta.

Dar inainte de toate astea te intreb si eu pe tine: care este starea ta duhovniceasca de acum? Esti casatorit cu binecuvantare? Esti in pacate care departeaza Duhul Sfant de la tine? Exact care este starea ta duhovniceasca.
Pentru ca razboiul asta poate veni exact de la lucrul asta, de la o neranduiala duhovniceasca, de la petrecerea in pacat.

Cu prima parte sunt de acord.E un război de natură spirituală,să zic așa,sau mai degrabă care depășește sfera dilemelor obișnuite.Dar totuși mi se pare puțin exagerat să trecem brusc pe felia asta mistică,gen razboiul nevăzut in abordarea lui aghiotitica.Însă sunt convins că rugăciunea,disciplina nu neapărat ascetică,dar cel puțin in limitele morale,reintoarcerea in cult,ritual,comuniune etc,poate chiar aderarea la o mișcare sau religie in care m-aș regăsi ar putea sa ma curețe,împlinească si chiar sa imi de-a un scop mai clar.Cât despre starea mea duhovnicească....E cam jalnică.Nu sunt atât de grav cum eram înainte,dar nu imi dau seama dacă e ameliorare sau obișnuința.

[gpalama]

În prealabil postat de Seraphim7

Cu prima parte sunt de acord.E un război de natură spirituală,să zic așa,sau mai degrabă care depășește sfera dilemelor obișnuite.Dar totuși mi se pare puțin exagerat să trecem brusc pe felia asta mistică,gen razboiul nevăzut in abordarea lui aghiotitica.Însă sunt convins că rugăciunea,disciplina nu neapărat ascetică,dar cel puțin in limitele morale,reintoarcerea in cult,ritual,comuniune etc,poate chiar aderarea la o mișcare sau religie in care m-aș regăsi ar putea sa ma curețe,împlinească si chiar sa imi de-a un scop mai clar.Cât despre starea mea duhovnicească....E cam jalnică.Nu sunt atât de grav cum eram înainte,dar nu imi dau seama dacă e ameliorare sau obișnuința.

Dar tu crezi ca dracul are ocupatie numai cu sfintii ?
Dracul da razboi de la primul la ultimul om.
Nu exista niciunul scutit. Sa stii ca nimeni nu este iertat si pentru ca esti in lume nu inseamna ca nu se poate asa ceva pentru tine.

Nu are nici o treaba cu disciplina, etc, altele.
Ai incercat sa o scoti singur la cap. Poti sa incerci in continuare pe calea ta.

Sau poti sa incerci ce zic altii: sa te curatesti si sa te rogi pana se lumineaza lucrurile.

Din ganduri nu iese cineva decat tras de cineva mai puternic...

[simpllu]

În prealabil postat de gpalama

Problema ta se rezolva in felul urmator: se face rugaciune, si dispar.

Nu! Problema se rezolvă intrând sub ascultarea unui părinte duhovnic. Ascultarea va aduce şi rugăciune, iar rugăciunea se face sub îndrumarea duhovnicului.

[ioan67]

În prealabil postat de simpllu

Nu! Problema se rezolvă intrând sub ascultarea unui părinte duhovnic. Ascultarea va aduce şi rugăciune, iar rugăciunea se face sub îndrumarea duhovnicului.

Subscriu.
Doamne ajută!
P.S. Părintele duhovnic potrivit vine cu rugăciune şi post...:)